thumb|right|375px|"Grădina Eden" de Lucas Cranach cel Bătrân, o reprezentare din secolul XVI a Edenului.
Grădina Edenului (în ebraică Hebrew גַּן עֵדֶן, Gan Eden; arabicul: جنة عدن, Jannat ‘Adn) este o așezare descrisă în Cartea Genezei ca fiind locul unde primul om, Adam, și nevasta lui, Eva, au trăit după ce au fost creați de Dumnezeu. Literal, Biblia vorbește despre o grădină în Eden (Geneza 2:8). Această grădină este o parte integrantă a creației și teodiceei religiilor avraamice, adesea fiind folosită pentru a explica originea Păcatului și greșelile omenirii.
Așezarea Grădinii Edenului rămâne un subiect controversat și speculat. Povestea Creației din Geneză relatează locul geografic al Eden și al Grădinii între patru râuri: Pison, Gihon, Tigru, Eufrat, și trei regiuni Havila, Asiria și Cuș (deseori tradus ca Etiopia"Kush" este adesea incorect tradus ca Etiopia, care era de asemeni cunoscută drept Cuș, dar în acest caz se referă mai degrabă la Cossaea care, spre deosebire de Etiopia, chiar este situată în regiunea descrisă. Vezi E. A. Speiser, The Rivers of Paradise ("Râurile Paradisului"), reeditată în R. S. Hess & D. T. Tsumura (eds.), I Studied Inscriptions from Before the Flood ("Am studiat inscripții de dinainte de Potop"), Eisenbrauns, 1994.). Sunt ipoteze ce situează Edenul la izvoarele râurilor Tigru și Eufrat, în sudul Mesopotamiei în Irakul de astăzi unde cele două râuri, unite, formează râul Shatt al-Arab și se varsă în Golful Persic, și părți din Africa. Pentru mulți scriitori medievali, imaginea Grădinii Eden creează un loc pentru dragostea și sexualitatea umană, adesea asociată cu figura de stil medievală "locus amoenus"
Etimologie
Originea ebraicului עדן, ce se traduce "încântare", poate să provină din termenul sumerian "EDIN" Ronald F. Youngblood, F. F. Bruce, R. K. Harrison și Thomas Nelson Publishers, Nelson's New Illustrated Bible Dictionary (Noul dicționar Biblic ilustrat al lui Nelson), Rev. Ed. of: Nelson's Illustrated Bible Dictionary.; include Index. (Nashville: T. Nelson, 1995).. Termenul sumerian înseamnă stepă, câmpie, deșert sau sălbăticiune D. R. W. Wood, New Bible Dictionary (Noul dicționar Biblic) (InterVarsity Press, 1996, c1982, c1962), 289, dar el poate însemna și "țara deschisă"(Proiectul ETCSL, Facultate de Studii Orientale, Universitate din Oxford). Totuși conexiunea dintre cuvinte poate fi doar concordantă. Acest cuvânt se știe că a fost folosit de Sumerieni pentru a se referi la terenurile aride de la vest de Eufrat. Alan Millard a venit cu un studiu privind derivarea numelui din rădăcina semitică dn, însemnând "abundență, luxuriant".
Povestea din textele sursă Geneza thumb|left|250px|"Izgonirea din Paradis", basorelief din marmură de Lorenzo Maitani din catedrala Orvieto, Italia
Dumnezeu îi încredințează lui Adam îngrijirea grădinii în care ei trăiesc, și îi poruncește în special lui Adam să nu mănânce din Copacul Cunoașterii Binelui și Răului. Eva este zeflemisită de șarpe cu privire la abținerea din a mânca din acest copac. În dialogul dintre cei doi, Eva elaborează asupra poruncii de a nu mânca din fructele copacului. Ea spune că doar de va atinge fructele ea va muri. Șarpele răspunde că nu va muri, ci în schimb ea și soțul ei vor fi "asemeni zeilor, cunoscând binele și răul", și o convinge pe Eva să mănânce din Copacul Cunoașterii Binelui și Răului. Apoi mănâncă și Adam din el. Acesta este momentul în care cei doi devin conștienți, de "cunoașterea binelui și a răului", evidențiată de conștientizarea goliciunii lor. Dumnezeu apoi îi găsește, îi mustră și judecă pentru neascultare.
Aici este momentul în care Dumnezeu îi izgonește din Eden, pentru a-i opri pe Adam și Eva să se mai folosească de Copacul Cunoașterii. Povestea spune că Dumnezeu a pus un heruvim cu o sabie de foc omnidirecțională pentru a păzi de de vreo posibilă intrare viitoare în grădină.
În relatare, Grădina este "plantată" "spre est în Eden" și astfel "Eden" denotă teritoriul mai extins ce conține Grădina, și nu este tot una cu numele grădinii. Deci spunem corect Grădina din Eden. În Talmud de asemeni afirmă că (Berakhot 34b) Grădina este distinctă de Eden.
Cartea jubileelor thumb|262px|Giovanni di Paolo Crearea și Izgonirea din Paradis (1445) Cartea jubileelor, canonizată în Biserica Ortodoxă Etiopiană, relatează o tradiție, în care îngerii nu l-au pus pe Adam în Grădină decât după 40 de zile, și pe soția sa Eva după 80 de zile. Ulterior (Geneza 5:23-27), este afirmat că îngerii de asemeni l-au condus pe Enoch în Grădina Edenului atunci când a fost mutat de pe Pământ la vârsta de 365 de ani, de unde vede faptele rele ale omenirii din toate timpurile - menționând în continuare că Gradina este unul din cele patru locuri sfinte ce Domnul le are pe Pământ, și că celelalte trei sunt Muntele Sinai, Muntele Sion și Muntele din Est (adesea bănuit de învățați a fi Muntele Ararat).
Geografie thumb|right|300px|Hartă a lumii spaniol-arabă din 1109 E.N. cu Eden la est (sus) Cartea Genezei este sursa principală din Scripturi cu privire la geografia Edenului, dar de fapt conține puține informații asupra Grădinii în sine. Cei mai mulți situează Grădina undeva în Orientul Mijlociu. Era casa atât Pomului Vieții cât și al Pomului Cunoașterii Binelui și Răului, cât și o mulțime de alte plante ce Adam și Eva le puteau mânca:
Geneza 2:10-14: "Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul."
În Islam numele râurilor paradisului (arabul Jannah) sunt Saihan (Sîrdaria), Jaihan (Amudaria), Furat (Eufrat) și Nil (Nilul). Patrick Hughes (1995). A Dictionary of Islam. (Un dicționar al Islamului) ISBN 81-206-0672-8. p. 106.
În Orientul Mijlociu Mesopotamia de sud și Golful Persic thumb|right|250px|Gura râului Tigru, o presupusă așezare a Grădinii Edenului. Arheologul Juris Zarins susține că Grădina din Eden a fost situată la capul Golfului Persic, unde râurile Tigru și Eufrat se varsă în mare la , din cercetarea lui asupra acestei zone folosind informații din multe surse, incluzând imagini Landsat din spațiu.Hamblin, Dora J., "Has the Garden of Eden been located at last?". ("A fost în sfârșit Grădina Edenului localizată?") A apărut prima dată în Smithsonian Magazine (Revista Smithsonian), Volumul 18. Nr. 2, Mai 1987.. În această teorie, râul biblic Gihon corespunde cu Al-Qurnah din Irak, iar râul Pison corespunde cu sistemul de râuri Hafar Al-Batin (de asemeni numit astăzi râul Kuwait) ce acum 2500 - 3000 de ani în urmă scălda partea acum secată a peninsulei arabe ce izvora din munții Hijaz, 900 de kilometri spre sud-vest.
Pe canalul History Channel în cadrul serialului Decodificarea Trecutului, în episodul "Misterele Grădinii Edenului", este menționat că aproximativ prin anul 8000 î.e.n., nivelul oceanelor era în creștere, și că lângă intrarea râurilor Tigru și Eufrat în Golful Persic sunt urme geologice de două râuri fosilizate din acea perioadă intrând pe la est și vest în Golful Persic, formulând ipoteza că ar fi vorba de Pison și Gihon. Ipoteza prezintă că Grădina Edenului se referea la o vale fertilă joasă în ceea ce astăzi este Golful Persic, ce a fost inundat când mările au crescut peste nivelul celei mai joase trecători din munții de lângă prezenta strâmtoare Ormuz.
Sumer și Dilmun (Bahrein) Unii istorici ce studiază sudul Sumeriei, unde zace cea mai veche sursă non-Biblică a legendei, indică un "punct comercial" autentic din Epoca Bronzului de pe insula ce unii spun că ar fi Dilmun (acum Bahrein) din Golful Persic, descrisă ca "locul de unde Soarele răsare" și "Pământul celor vii". Cadrul mitului creaționist Babilonian, Enuma Eliș are paralele clare cu relatările Genezei. După decăderea sa, începând de prin anii 1500 î.e.n., Dilmun și-a dezvoltat o reputație de grădină cu detalii exotice de mult pierdută ce ar fi putut influența povestea Grădinii Edenului. Unii traducători au încercat să stabilească Gradina Edenului la centrul comercial din Dilmun.
Iran O altă posibilitate a fost propusă de arheologul David Rohl, ce afirmă că au fost două Grădini ale Edenului. Una ce a existat înainte de potop în Iran, care a fost Grădina Edenului originală. Și una ce a existat după potop în Bahrein. Bazându-se pe dovezi arheologice a stabilit grădina în nord-vestul Iranului. Conform lui David Rohl, grădina a fost situată într-o câmpie vastă la care se face referire în textele sumeriene drept Eden (lit. "Câmpie, sau "Stepă") la est de Muntele Sahand, de lângă Tabriz. El menționează anumite asemănări geologice cu descrierile Biblice, și multiple paralele lingvistice ca dovezi. În textele Sumeriene, un emisar este trimis în nord prin "Șapte Porți", adesea cunoscute ca trecători montane în textele vechi. Tradițiile ebraice includ referințe la Șapte straturi ale Raiului, al șaptelea fiind Grădina Edenului, sau Paradisul. Chiar după a șaptea poartă, sau trecătoare, era împărăția Aratta.David Rohl, În căutarea Edenului, Documentar TV, 2002 Regiunea în prezent este mărginită de un lanț muntos la nord, est și sud și teren mlăștinos la vest. Regiunea montană estică are o trecătoare ce conduce în și înafara regiunii Eden. Aceasta se potrivește cu geografia Biblică a Edenului ce conține un teren mlăștinos la vest,David Rohl, În căutarea Edenului, Documentar TV, 2002 (notă: referința la "mlaștină" nu pare să fie în Biblie. Rohl nu clarifică exact de unde provine această descriere) și Ținutul Nod la est, în afara Grădinii. Din punct de vedere geografic, ar forma un "zid" în jurul Grădinii, conformându-se definiției cuvântului persan pairidaeza (paradis) și cuvântul ebraic gan (grădină), amândouă însemnând "o grădină sau parc împrejmuit". Adițional, această așezare ar fi mărginită de cele patru râuri biblice la vest, sud-vest, est și sud-est.
Ierusalim Câteva tradiții religioase identifică așezarea Grădinii Eden cu orașul Ierusalim, De exemplu, Aryeh Kaplan, Jerusalem Eye of the Universe. (Ochiul Ierusalimului al Universului) Congregațiile unite ortodox-evreiești din America (1993). ISBN 1-879016-12-5. în special izvorul Gihon.Freedman, David Noel; Allen C. Myers; Astrid B. Beck Eerdmans Dictionary of the Bible (Dicționarul Biblic Eerdmans) Wm. B. Eerdmans, 2000. ISBN 978-0-8028-2400-4. p.371
Într-un documentar al BBC dr. Francesca Stavrakopoulou, fostă lector principal la Universitatea din Exeter, actualmente profesor universitar deplin, specializată în studii biblice ebraice considera că Adam îl reprezintă pe regele iudeu Zedechia a cărui decizie de neplată a tributului către Nabucodonosor al II-lea a dus la distrugerea Templului lui Solomon de la Ierusalim de către armata babiloniană. Astfel, templul era de fapt grădina Edenului, iar regele a fost alungat din această grădină. Șarpele reprezintă cultul șarpelui din acest templu, iudeii închinându-se la șarpele Nehuștan până la atacul babilonian, acest cult sfârșind odată cu distrugerea templului. Înainte de acest eveniment, Biblia nu descrie șarpele ca simbol negativ.Bible's Buried Secrets, The Real Garden of Eden, BBC, 2011.
În afara Orientului Mijlociu Jackson County, Missouri