C.D. Zeletin (pseudonim al lui Constantin Dimoftache; n. 13 aprilie 1935, Burdusaci, comuna Răchitoasa, județul Bacău, fostul județ Tecuci d. 18 februarie 2020, București) a fost un poet, eseist, traducător, profesor doctor, medic și biofizician român.
Biografie Studii
Urmează Școala primară în satul natal, având-o învățătoare pe mama sa, Maria, și bucurându-se de instruire muzicală din partea tatălui său, Nicolae.
Frecventează apoi Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad (1945-1952). După absolvirea liceului, a urmat cursurile secției de Pediatrie a Facultății de Medicină din București, Secția Pediatrie (1959).
Activitate științifică Repere profesionale
1958-1960 - intern clinic prin concurs; 1960-1961 - medic al circumscripției a III-a Hunedoara (categorie grea); 1961-1962 - chirurg la Sanatoriul de tuberculoză osteoarticulară din Mangalia; 1962-1965 - cercetător științific stagiar, prin concurs, la Catedra de Biofizică, IMF București; 1963-1989 - activitate medicală integrată la Institutul Național de Igienă și Sănătate Publică din București; 1965-1983 - asistent la Catedra de Biofizică, IMF București, titularizat prin concurs în 1973; 1974 - Doctor în Științe Medicale, specialitatea Fiziologie; 1973-1990 - membru în comitetul de conducere al Secției de Biofizică a USSM; 1983-1990 - șef lucrări, prin concurs, la Catedra de Biofizică a Facultății de Medicină, IMF București; 1990 - membru al Consiliului Societății Naționale de Biofizică Pură și Aplicată din România; 1991 - redactor-șef al revistei Romanian Journal of Biophysics, Editura Academiei Române; 1990-1993 - conferențiar prin concurs, la Catedra de Biofizică a UMF Carol Davila București; 1993 - profesor prin concurs, Catedra de Biofizică a UMF Carol Davila București; 1994 - membru al Academiei de Științe Medicale.
Rezultate ale cercetării
realizator, împreună cu ing. A. Ciureș, al primului dispozitiv de citospectrofotometrie din România (1962-1965) și autor al celor dintâi cercetări prin această metodă, publicate în țară și în străinătate (Nature, London etc.); radiobiologie (investigații privind regenerarea hepatică experimentală, stabilitatea biochimică a moleculelor de ADN etc., prin metoda autoradiografiei și autohistoradiografiei; studii privind incorporarea tisulară de izotopi radioactivi și efectele iradierii interne și externe ș.a.); criobiologia celulei seminale; investigații nedestructive prin deuterare; cercetări privind eventualitatea apariției aberațiilor cromozomiale, induse în culturile limfocitare de către apa grea, acțiunea D2O asupra translocării produșilor macroergici prin membranele celulare cultivate in vitro etc.; biofizica și cibernetica recepției vizuale; cercetări experimentale și teoretice de electrofiziologie, participare la elaborarea unor modele cibernetice; probleme de istoria medicinii: activitatea unor înaintași (dr. Al. Brăescu, dr. Gh. Polizu); a propus etimologia unor termeni cu implicație medicală; Peste 70 de lucrări științifice în domeniul medicinei nucleare, criobiofizicii, citospectrofotometriei, modelării cibernetice a unor procese biologice etc..
Contribuții originale
a imaginat, verificat și validat un sistem original de identificare a limfocitelor cu aspect morfologic normal, dar presupuse a fi atinse de impulsul morbid în leucemia limfoidă cronică umană; a semnalat, pentru prima oară (1964), existența a două tipuri ale limfocitului mic în sângele uman normal, propunând o revizuire a formulei leucocitare; a identificat cele două tipuri de limfocite pe baza tehnicii citospectrofotometrice, rezultatele fiind confirmate ulterior prin studii de microscopie electronică (stringentă actualitate după apariția SIDA); a stabilit o serie de indici preciși ai celulei seminale conservate prin frig și congelare, a căror eficiență este reflectată în creșterea indicilor de fertilitate în practica însămânțărilor artificiale din zootehnie; a aplicat modelul cibernetic original al excitației vizuale (conceput împreună cu ing. dr. Sonia Herman) anumitor situații patologice (ambliopia, hemeralopia, retinopatia pigmentară etc.). a descoperit paternitatea unicului sonet al lui Leonardo da Vinci (Se voi star sano osserva questa norma…) în prolegomena poemului medical latin Regimen Sanitatis Salernitanum, numit și Flos medicinae (sec. XIII), dovedind astfel că nu este o poezie originală, ci o traducere din latină în italiană în forma fixă a sonetului.
Activitate didactică
A susținut, vreme de peste 40 de ani, cursuri, conferințe, seminarii și lucrări practice de biofizică la Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București. Între anii 1963 și 1977, a susținut prelegeri și lucrări practice la secția de Biofizică a Facultății de Fizică a Universității București, secție care își satisfăcea activitatea didactică la Catedra de Biofizică a U.M.F. „Carol Davila“ București. Personal sau în colaborare, a publicat sau a colaborat la tratate, manuale și îndreptare de lucrări practice: Curs de biofizică (1963), Prelegeri de biofizică medicală, trei volume (1964 și 1971), Îndreptar de lucrări practice de biofizică (edițiile 1964, 1972, 1975, 1977), Biofizică medicală, Editura didactică și pedagogică, București, 1977, Biofizică medicală (în colaborare cu Sonia Herman) Editura Cerma, București, 1993 (570 pagini), Principii de biofizică umană, două volume (în colaborare cu Sonia Herman), Editura universitară „Carol Davila“, București, 2003.
„Profesorul C. Dimoftache , scrie D.R. în Viața medicală, VI, 31 (241), p. 7, din 5 august 1994, e cunoscut prin arta didactică a prelegerilor sale de biofizică medicală, audiate cu interes de studenți vreme de 30 de ani. Aticismul lor strict e dublat de o vervă intelectuală bine stăpânită și de o permanentă integrare cărturărească, fapt important pentru o disciplină exactă ca biofizica. Totdeauna la obiect, ideile sale se articulează în nobilul spațiu al accepțiunii filozofice și iradiază impresia de fapt intelectual trăit.“
Filozoful, scriitorul și medicul Sorin Lavric scria despre profesorul său de biofizică, alias scriitorul C.D. Zeletin: „Marea ciudățenie este că medicul acesta cu aplecări literare, de la care te-ai fi așteptat să-și cultive înclinațiile artistice până la treapta unui amatorism plin de mulțumire de sine, medicul acesta își dusese pasiunea până la pragul unei rafinări de ultimă performanță, impresionând prin acribia cu care traducea din Baudelaire sau Michelangelo, dar mai ales impunând prin erudiție.
De fapt, detaliul care îl singulariza în masa cadrelor didactice de la Medicină era pofta cărturărească. Conferențiarul invoca persoane, cărți sau versuri cu plăcerea cu care alții degustă aroma unui vin bun. O bucurie nesimulată îi însoțea perorațiile, C.D. Zeletin digerând cultură la propriu, ca pe o hrana propriu-zisă, fără ostentație și fără parăzi cabotine. De fapt, Zeletin secreta cultura cu ușurința cu care o glandă își secretă hormonii, porii pielii sale părând anume dilatați pentru a emana particule olfactive de ordin spiritual (…). Dar ce te înmărmurea la Zeletin nu era atât luxurianța erudiției, înspăimântătoare și inexplicabilă din perspectiva unui om normal, cât împrejurarea că acest apetit nu cunoștea întreruperi. Spiritul parcă îi fusese reglat pentru o activitate în platou de durată neprecizată, semănând în anduranță cu densitatea acelor oțeluri care nu se rup și nu ruginesc (…). Știa o carte nebunească…“ (Sorin Lavric, Picături savante, în România literară, XLII, 5, p. 9, 19 februarie 2010)
Volume în medicină
Constantin Dimoftache (coautor), Academia de Științe Medicale. Dizertație istorică. Editura Academiei de Științe Medicale, București, 2012
Activitate literară Afilieri și recunoaștere
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1967). Apreciat superlativ de mari spirite ale literaturii române, precum Tudor Vianu, Perpessicius, Alexandru Philippide, Ștefan Augustin Doinaș, ... . Președinte fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România (1990), alături de Dr. Dan Tărchilă, Dr. Christian W. Schenk și alții. Președinte de onoare al Academiei Bârlădene (1991), societate artistică înființată în anul 1915 de către poetul George Tutoveanu, etnologul Tudor Pamfile și preotul publicist Toma Chiricuță, avându-l președinte de onoare pe scriitorul A. Vlahuță. Ca scriitor, a publicat 40 de volume. Premiul de carte și medalia de aur, Edinburgh, Anglia, pentru Michelangelo, Sonete (1965). Diplomă și medalie la Expoziția Internațională de Carte, I.B.A., Leipzig (1971). Premiile: Asociației Scriitorilor din București, pentru Michelangelo, Sonete și crâmpeie de sonet (1975), Salonului Național al Cărții, Cluj-Napoca, pentru cea mai buna traducere a unei capodopere lirice: Charles Baudelaire, Florile Răului (1991) și Uniunii Scriitorilor din România (1991), pentru cea mai bună tălmăcire a unei capodopere lirice a literaturii universale: Charles Baudelaire, Florile Răului. Publicistică literară în diverse reviste, emisiuni literare la radio și televiziune, conferințe. La 1 decembrie 2000 i s-a conferit de către Președinția României Ordinul Național Serviciul Credincios în gradul de Ofițer. Premiul Stolnicul Constantin Cantacuzino al Fundației Culturale Magazin Istoric (2006), pentru volumul Scânteind ca Sirius… (2004). Premiul I.C. Filitti al Fundației Culturale Magazin Istoric (2010), pentru volumul Principesa Elena Bibescu, marea pianistă (2008). Ordinul Național Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria A. Literatură (2011), "în semn de înaltă apreciere pentru meritele remarcabile avute în promovarea culturii în țară și în lume". Premiul Maria Papahagi (ediția 2011), atribuit în urma concursului organizat de Institutul Italian de Cultură Vito Grasso din București, Centrul Cultural Italian și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru "contribuția importantă în italienistica românească". Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa din Iași (2012).
Volume publicate MICHELANGELO, Sonete, tălmăcire, studiu introductiv, note și comentarii de C.D. Zeletin, Cuvânt înainte de Acad. Tudor Vianu, E.L.U., București, 1964.Premiul I și Medalia de aur la Concursul de carte, Edinburgh, 1965. Lirica Renașterii italiene, tălmăcire și studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Tineretului, „Cele mai frumoase poezii“, București, 1966. CHARLES BAUDELAIRE, Florile Răului, E.L.U., București, 1967. O sută de poeți - versuri ale tinerilor din cenacluri și cercuri literare, Casa centrală a creației populare, București, 1967. VALMIKI, Ramayana, repovestită de C. Rajagopalachari, două volume, în românește de S.E. Demetrian, C.D. Zeletin, G. Coșbuc, E.P.L., București, 1968. Sonetul italian in Evul mediu și Renaștere, două volume, Editura Minerva, București, 1970. ALESSANDRO PARRONCHI, Michelangelo sculptor, în românește de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1970. ALEXANDRINA ENĂCHESCU CANTEMIR, Portul popular românesc, ediție îngrijită și studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1971. ROMAN ROLLAND, Viața lui Michelangelo, în românește de C.D. Zeletin, Editura Meridiane, București, 1971. CORNELIA COMOROVSCHI, Literatura Umanismului și a Renașterii, vol. I (Italia), Editura Albatros, București, 1972.Cuprinde traduceri din italiană și latină de C.D. Zeletin. Neapole, text de C.D. Zeletin, fotografii de Hedy Löffler, Editura Meridiane, București, 1973. MICHELANGELO BUONARROTI, Sonete și crâmpeie de sonet, alcătuirea ediției, studiu introductiv, traducere, note și comentarii de C.D.Zeletin, Editura Albatros, București, 1975.Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1975. ALEXANDRINA ENĂCHESCU CANTEMIR, Portul popular românesc, ediție îngrijită și studiu introductiv de C.D. Zeletin, Editura Kobunsha Co., Ltd., Tokio, 1976. Călătorie spre transparență, poezii, Editura Eminescu, 1977.