Mihail Davidoglu (n. Moise Davidson , 11 noiembrie; 1910, Hârlău – d. 17 august 1987, București) a fost un dramaturg român, reprezentant al realismului socialist. Este autorul pieselor: Omul din Ceatal, Minerii, Cetatea de foc, Nunta, Suflete în furtună, Ochii dragi ai bunicului.
Și-a petrecut copilăria și adolescența în Galați. Bacalaureatul la susținut la liceul Comunității israelite din Galați, în anul 1929, după care a urmat Facultatea de litere și filosofie a Universității din București (1929-1931).Cristian Sandache, Literatura și propaganda în România lui Gheorghiu Dej, 388p, Editura Mica Valahie, 2006 După absolvire, a lucrat ca profesor de limba latină (1932-1941), apoi funcționar în ministerul artelor (1945-1948). A fost o vreme președinte al Comitetului de Cultură al sectorului I București. A ocupat diverse funcții la Uniunea Scriitorilor.
Opera A debutat cu piesa de teatru radiofonic „Marinarul smirniot”, în 1936. Debutul scenic a avut loc în 1947 la Teatrul Național din București cu drama „Omul din Ceatal”Mihail Davidoglu, dramaturg, scrisă în 1943.
Minerii (1949), Cetatea de foc (1950), data premierei la Teatrul Național din Cluj: 15 aprilie 1951Cetatea de foc de Mihail Davidoglu Horia (Dramă în 4 acte, 1955), Orașul în flăcări (Dramă în trei acte, 1955) Un om în noapte (Schiță dramatică într-un act, 1965) Pe drumul fără de întoarcere al iubirii (Dramă într-un act, 1967) Ochii dragi ai bunicului (1970), Străbunul (1971), Neamul Arjoca (Trilogie dramatică, 1972) Platforma magică (Dramă în trei acte, 1983), Cele trei Marii din vale (1983). Noi cei din vale (1983). Din pragul vremii (1983), Suflete în furtună (1986).
În alte limbi: Csodálatos vihar (Nemaipomenită furtună), traducere în limba maghiară de Lőrinczi László, Bukarest, 1957.Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 414.
Premii și distincții Premiul Academiei, 1949 Premiul de Stat pentru „Cetatea de foc” (1950) și pentru „Schimbul de onoare” (1953) Premiul Academiei Scriitorilor din București, 1983
Distincții Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 107. Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 191. Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 11.
Posedând un meșteșug al spectacolului teatral, Davidoglu surprinde și reprezintă de la început cerințele noii drame realist-socialiste - personaje bine conturate „pozitive” - mineri conștienți de necesitatea făuririi noii societăți, și „negative”, burghezi „foști” care se opun, sabotează. Conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful noului, abila și simplista retorică propagandistă, replici scurte și dure însă memorabile, limbaj accesibil însă pigmentat cu regionalisme, versuri populare, terminologie specifică profesiilor prezentate. Prin conceptul naiv dihotomic al conflictului și personajelor, Davidoglu a fost un reprezentant tipic al „noului teatru”.
Note
Bibliografie Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, p. 460. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN 973-697-758-7 Zanfir Ilie, Dicționarul scriitorilor gălățeni. Galați: Axis Libri, 2016 Ionel Maftei, Personalități ieșene. Vol 7. Iași: Inspectoratul Pentru Cultură al Județului Iași, 1997
Categorie:Nașteri în 1910 Categorie:Decese în 1987 Categorie:Dramaturgi români Categorie:Comuniști români Categorie:Realism socialist Categorie:Oameni din Hârlău Categorie:Evrei români Categorie:Laureați ai Premiului de Stat Categorie:Decorați cu Ordinul Meritul Cultural