Sir Arthur Charles Clarke, CBE, () a fost un scriitor de literatură științifico-fantastică, inventator și futurolog britanic. A fost comentator și gazdă a serialului britanic de televiziune Mysterious World.Arthur C. Clarke's Mysterious World pe YouTube. 23 martie 2008. Pentru o bună perioadă de timp, Robert A. Heinlein, Isaac Asimov și Arthur C. Clarke au fost cunoscuți ca „Cei Trei Mari” din science fiction.
Clarke a servit în Royal Air Force ca instructor de radar și tehnician între anii 1941 - 1946. În anul 1945 a propus un sistem de comunicare global prin sateliți geostaționari, care a i-a adus medalia de aur Franklin Institute Stuart Ballantine Golden Medall în 1963. A fost președinte al Societății Britanice Interplanetare între 1947-1950 și din nou în 1953.
Clarke a emigrat în Sri Lanka în 1956, în mare măsură datorită interesului său în plonjarea submarină, descoperind ruinele subacvatice ale templului antic Koneswaram în Trincomalee. A fost ridicat la rang de cavaler de regina Elisabeta a II-a în 1998 și a fost primit cea mai înaltă onoare civilă în Sri Lanka, Sri Lankabhimanya, în 2005. A trăit în Sri Lanka până la moartea sa.
Opera sa de referință este romanul Odiseea spațială 2001, scrisă pe baza scenariului filmului cu același titlu împreună cu regizorul american Stanley Kubrick. Scenariul filmului se bazează pe o nuvelă publicată de autor în 1951, intitulată Sentinela.
Biografie
thumb|190px|Arthur C. Clarke în 2008 Clarke s-a născut în Minehead, Somerset, Anglia. A copilărit la o fermă, printre activitățile sale preferate din acea perioadă numărându-se studiul stelelor și lectura vechilor reviste pulp SF americane. După învățământul secundar, la Huish Grammar School, a intrat în Consiliul de Educație, ca auditor de pensii.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a servit în Royal Air Force ca instructor de radar și a fost implicat în funcționarea primelor sisteme defensive radar care au contribuit la succesul RAF-ului în timpul Bătăliei Angliei. Clarke și-a petrecut cea mai mare parte a războiului lucrând la radarul pentru controlul de apropiere, după cum scrie în romanul său semi-autobiografică Glide Path. Deși acest sistem nu și-a dovedit utilitatea practică în timpul războiului, a fost vital în timpul blocadei Berlinului dintre 1948–1949. La început, Clarke a fost caporal instructor la No 9 Radio School RAF Yatesbury din Wiltshire, fiind avansat ca ofițer tehnic pe 27 mai 1943 și ofițer de zbor pe 27 noiembrie 1943. A devenit instructor-șef la RAF Honiley din Warwickshire și a fost lăsat în rezervă cu rangul de locotenent de zbor. După război, a obținut o diplomă în matematică și fizică la King's College London.
În anii care au urmat războiului, Clarke a fost membru în consiliul Societății Interplanetare Britanice (BIS) între anii 1946 și 1947Journal of the British Interplanetary Society Vol 6 (1946) și din nou între 1951 și 1953.Parkinson, B. (2008) (Ed.)'Interplanetary – A History of the British Interplanetary Society', p.93 Deși nu a fost cel care a inventat conceptul de satelit geostaționar, una dintre contribuțiile sale importante a fost aceea că a sesizat importanța acestuia pentru telecomunicații. El a lansat această idee într-o publicație care a circulat printre membrii BIS în 1945, publicând-o ulterior în octombrie același an în Wireless World. Clarke a scris și o serie de cărți de non-ficțiune în care a descris detaliile tehnice și implicațiile sociale ale zborului spațial, printre cele mai importante numărându-se The Exploration of Space (1951) și The Promise of Space (1968). Ca o recunoaștere a contribuției sale, orbita geostaționară aflată la 36.000 de km deasupra ecuatorului a fost numită oficial orbita Clarke.
În timpul unei călătorii făcute în Florida în 1953, Clarke a întâlnit-o pe Marilyn Mayfield, o americancă de 22 de ani, divorțată și cu un copil, cu care s-a căsătorit imediat. După șase luni, cei doi s-au separat definitiv, dar divorțul a fost pronunțat abia în 1964.McAleer, Neil. "Arthur C. Clarke: The Authorized Biography", Contemporary Books, Chicago, 1992. ISBN 0-8092-3720-2 "Căsnicia a fost incompatibilă de la început", a spus Clarke. Clarke nu s-a recăsătorit, dar a fost prieten foarte apropiat cu un bărbat din Sri Lanka, Leslie Ekanayake, pe care l-a numit "cel mai bun priete de-o viață" în dedicația făcută la începutul romanului Fântânile Paradisului.Dedicația spune: "Amintirii neștirbite a lui LESLIE EKANAYAKE (13 iulie 1947 – 4 iulie 1977) cel mai bun prieten de-o viață, în care se regăseau loialitatea, inteligența și compasiunea. Când spiritul tău radiant și iubitor a părăsit această lume, lumina a părăsit multe vieți." Clarke este îngropat alături de Ekanayake, a cărui moarte a survenit cu trei decenii mai devreme, în cimitirul central din Colombo. În biografia despre Stanley Kubrick, John Baxter citează homosexualitatea lui Clarke ca motiv pentru schimbarea domiciliului său într-o țară ale cărei legi erau mult mai tolerante față de acest subiect, Sri Lanka. Ziariștilor care s-au întrebat dacă Clarke a fost homosexual li s-a spus: „Nu, doar puțin mai vesel.” Cu toate acestea, Michael Moorcock a scris: Într-un interviu apărut în numărul din iulie 1986 al revistei Playboy, Clarke a răspuns "Normal. Cine n-a avut?" la întrebarea dacă a avut experiențe bisexuale. În necrologul său, prietenul lui Clarke Kerry O'Quinn a scris: „Da, Arthur era homosexual ... Așa cum mi-a spus o dată Isaac Asimov, 'Cred că pur și simplu a descoperit că preferă bărbații.' Arthur nu a făcut vâlvă pe marginea sexualității sale - nu acesta era elementul principal al vieții lui - dar, dacă era întrebat, răspundea deschis și sincer.”
Clarke a întreținut o colecție vastă de manuscrise și memorii personale, păstrate de fratele său Fred Clarke în Taunton, Somerset, Anglia, denumită "Clarkives". Clarke a declarat că unele dintre jurnalele sale intime nu vor fi publicate decât la 30 de ani de la moartea sa. Întrebat de ce le-a sigilat, el a răspuns „Păi, s-ar putea să conțină unele lucruri jenante.”
Cariera scriitoricească miniatura|Cariera scriitorului Clarke a avut puține povestiri publicate în fanzine între 1937 și 1945, prima sa vânzare profesionistă apărând în Astounding Science Fiction în 1946: "Loophole" a fost publicată în aprilie, în timp ce "Rescue Party" - prima povestire vândută - a fost publicată în mai. În paralel cu activitatea de scriitor, Clarke a lucrat pentru scurt timp ca editor asistent la Science Abstracts (1949), înainte de a se dedica în întregime scrisului începând cu anul 1951. Clarke a contribuit și la seria Dan Dare publicată în Eagle, primele trei romane pe care le-a publicat fiind dedicate copiilor.
Între anii '40 și '50, Clarke a susținut o corespondență cu C. S. Lewis, cu care s-a și întâlnit o dată într-un bar din Oxford, „The Eastgate”, pentru a discuta despre science fiction și călătoriile spațiale. La moartea lui Lewis, Clarke i-a adus un omagiu deosebit, declarând că trilogia Ransom este una dintre puținele opere de science fiction care poate fi considerată literatură.
În 1948 a scris "Sentinela" pentru un concurs lansat de BBC. Deși povestirea a fost respinsă, a schimbat cursul carierei lui Clarke. Nu numai că ea a stat la baza Odiseii spațiale 2001, dar a introdus și o abordare comică în opera lui Clarke. Multe dintre operele ulterioare ale lui Clarke au prezentat o omenire avansată tehnologic dar măcinată de prejudecăți confruntată cu o inteligență extraterestră superioară. În cazul romanelor Orașul și stelele (și a versiunii sale originale, Against the Fall of Night), Sfârșitul copilăriei și a seriei 2001, aceste întâlniri au produs un salt conceptual care a accelerat drumul omenirii către un nou stadiu de evoluție. În biografia autorizată de Clarke, Neil McAleer scrie că "mulți cititori și critici încă mai consideră [Sfârșitul copilăriei] a fi cel mai bun roman al lui Arthur C. Clarke."
Clarke a locuit în Sri Lanka din 1956 până la moartea sa, survenită în 2008, emigrând acolo pe vremea când încă se mai numea Ceylon, mai întâi pe coasta sudică, în Unawatuna, mutându-se ulterior în Colombo. Guvernul srilankez i-a conferit lui Clarke statutul de rezident în 1975. El a fost un scuba-diver pasionat și membru al Underwater Explorers Club. În afara scrisului, Clarke a pus la punct câteva explorări subacvatice împreună cu partenerul său, Mike Wilson. În 1956, în timpul unei scufundări, Wilson și Clarke a dat peste ruine și sculpturi aparținând templului scufundat Koneswaram — cuprinzând coloane sculptate cu flori și pietre în formă de cap de elefant. Printre alte descoperiri se numără și obiecte de artă Chola din sanctuarul original, aceste descoperiri fiind descrise de Clarke în cartea sa din 1957 The Reefs of Taprobane. În 1961, pe când filma reciful Great Basses, Wilson a găsit o epavă pe care a descoperit monede de argint. Planurile de a realiza o scufundare pe epavă în anul următor au fost anulate când Clarke a început să dezvolte o formă de paralizie diagnosticată ulterior ca poliomielită. Un an mai târziu, Clarke a asistat la explorarea epavei de pe țărm și de la suprafață. Nava, identificată ulterior ca aparținând împăratului mogul Aurangzeb, conținea saci cu rupii de argint, tunuri și alte artefacte, documentate atent - elemente care au stat la baza cărții The Treasure of the Great Reef. Viața în Sri Lanka și studiul istoriei acestei țări i-a furnizat autorului informații pe care le-a folosit în romanul Fântânile Paradisului, în care descrie un lift spațial. Acesta, credea el, va determina renunțarea la rachete pentru accesul pe orbită și, mai mult decât sateliții geostaționari, vor constitui moștenirea sa științifică supremă.E-mail trimis de Sir Arthur Clarke lui Jerry Stone, directorul premiului Arthur Clarke, 1 noiembrie 2006.
Numeroasele sale predicții au culminat în 1958 cu scrierea unei serii de eseuri care aveau să devină Profiles of the Future, carte publicată în 1962. O cronologie până în anul 2100 descrie invenții și idei care includ concepte de genul "bibliotecii globale", proiect realizabil până în 2005. Aceeași operă conține "Prima Lege a lui Clarke" și textul care avea să stea la baza celor trei legi ale lui Clarke în edițiile ulterioare.
Ultimii ani
thumb|Interviul luat în 1974 de televiziunea australiană ABC lui Clarke, în care acesta descrie un viitor al calculatoarelor personale ubicue, legate prin internet La începutul anilor '70, Clarke a semnat un contract pentru trei cărți, ceea ce a constituit un record la acea vreme pentru un scriitor SF. Prima dintre aceste cărți a fost Rendezvous cu Rama, apărută în 1973, care a câștigat toate premiile principale ale genului și a dat naștere unei serii care, alături de seria 2001, a format scheletul carierei sale ulterioare.
Într-un interviu înregistrat în 1974 de Australian Broadcasting Corporation, Clarke a fost întrebat cum crede el că va schimba viitorul individual existența calculatorului și cum va arăta viața în jurul anului 2001. Clarke a prezis atunci o serie de lucruri care au devenit realitate, printre care se numără Internet banking-ul și cumpărăturile online. Răspunzând la întrebarea în ce fel va fi diferită viața fiului intervievatorului, Clark a spus: „Va avea, în casa lui, nu un calculator așa de mare ca acesta, [arată spre cel mai apropiat calculator], ci o consolă cu care va vorbi, prin intermediul calculatorului local și va obține toate informațiile de care are nevoie în viața cotidiană, cum ar fi situația bancară, rezervările la teatru, toate informațiile de care ai nevoie în cursul vieții în societatea noastră modernă complexă se vor găsi în casa lui ... și i se vor părea la fel de firești cum ni se pare nouă telefonul.”