Hugo Marie de Vries (n. 16 februarie 1848 - d. 21 mai 1935) a fost un botanist neerlandez și unul dintre primii geneticieni. I se atribuie introducerea conceptului de genă, redescoperirea legilor eredității ale lui Gregor Mendel și dezvoltarea teoriei mutațiilor genetice.
Biografie S-a născut la Haarlem. Tatăl său, Gerrit de Vries, a fost avocat și ministru al Justiției sub domnia regelui Willem al III-lea. Mama sa, Maria Everardina Reuvens, a fost fiica lui Jacob Christiaan Reuvens, primul profesor de arheologie de la Universitatea din Leiden.
Încă de tânăr, Hugo de Vries manifestă interes pentru botanică, obținând mai multe premii pentru ierbarele sale în perioada de gimnaziu, petrecută la Haarlem și Haga.
În 1866 intră la Universitatea Leiden pentru a-și desăvârși studiile botanice pe care le încheie în 1870.
Contribuții
Hugo de Vries este atras de concepția evoluționistăÎn 1859, Darwin publicase Originea speciilor (On the Origin of Species by Means of Natural Selection). și scrie o dizertație pe tema efectului căldurii asupra creșterii plantelor, lucrare în care a introdus și câteva din afirmațiile lui Darwin.
Redescoperirea geneticii În 1889, de Vries a emis ipoteza existenței "pangenelor", acum numite "gene" și folosit-o ca argument pentru explicarea mecanismului evoluției în salturi. Așadar, de Vries confirmă și dezvoltă evoluționismul lui Darwin. Pentru aceasta s-a bazat și pe Legile lui Mendel care fuseseră uitate și pe care de Vries le-a redescoperit în 1900.Redescoperirea legilor lui Mendel mai este atribuită și botanistului german Carl Correns (1864 - 1933) și agronomului austriac Erich von Tschermak-Seysenegg (1871 - 1962).
Pentru a demonstra această teorie a "pangenelor", care inițial nu a fost luată în considerație, de Vries realizează o serie de încrucișări ale plantei Oenothera lamarckiana.Un fel de primulă, "ciuboțica-cucului", plantă cu floarea galbenă, ce crește în mod spontan.
Teoria mutațiilor În locul gradualismului susținut de Darwin, de Vries introduce conceptul de mutație în salturi.Aceasta se confirmă mai ales în regnul vegetal. Ca reacție la stresul exercitat de mediul înconjurător, pot apărea mutații radicale la indivizi, chiar în generația care succede, astfel apărând noi specii.
Lucrări 1889: Intracellular Pangenesis; 1901 - 1903: Die Mutationstheorie ("Teoria mutațiilor");În 1910 - 1911, au apărut și edițiile în engleză (The Mutation Theory ). 1905: Species and Varieties: Their Origin by Mutation ; 1908: Plant BreedingÎn 1908 a apărut și ediția în germană. ("Creșterea plantelor").
Importanța operei sale Conceptele și teoriile lui de Vries au fost continuate de geneticianul britanic William Bateson (1861-1926) și biologul american Thomas H. Morgan (1866-1945).
Ulterior, această dispută dintre teoria graduală și cea a salturilor a fost rezolvată prin apariția, prin anii 30 ai secolului al XX-lea, a teoriei sintetice a evoluției sau neo-darwinismul, valabil până astăzi.
Apreciere și recunoștință 1905: De Vries este ales memebru al Royal Society; 1906: i se decernează Medalia Darwin; 1929: i se acordă Medalia Linné.
Note
Categorie:Nașteri în 1848 Categorie:Decese în 1935 Categorie:Botaniști neerlandezi Categorie:Membri străini ai Royal Society Categorie:Oameni de știință neerlandezi din secolul al XIX-lea Categorie:Oameni de știință neerlandezi din secolul al XX-lea Categorie:Biologi din secolul al XIX-lea Categorie:Biologi din secolul al XX-lea Categorie:Membri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună