Casa de York a fost o ramură a Casei Plantagenet, coborâtă din Edmund de Langley, primul Duce de York, al patrulea fiu (supraviețuitor) al regelui Eduard al III-lea. Trei dintre membrii săi au devenit Regi ai Angliei, în secolul al XV-lea.

Origine Edmund de Langley, primul Duce de York, primul Conte de Cambridge, a fost fiul cel mic al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a Philippei de Hainault, al patrulea dintre cei cinci fii ai lor, care au trăit până la maturitate. El a fost fondatorul Casei de York, prin căsătoria fiului său mai mic, Richard cu Ana de Mortimer.

Edmund a avut doi fii, Eduard și Richard de Coinsburgh. Eduard a moștenit ducatul în 1402 însă a fost ucis în Bătălia de la Azincourt în 1415, fără să aibă moștenitori. Richard s-a căsătorit cu Ana de Mortimer, o stră-strănepoata a lui Lionel de Antwerp, al doilea fiu al lui Eduard al III-lea al Angliei. Ana a devenit moștenitoarea titlului de Conte de March, după ce fratele ei, Edmund, a murit în 1425. În calitate de moștenitoare a tatălui său, Roger Mortimer, Edmund a fost moștenitorul lui Roger Mortimer la tron, însă l-a numit prezumtiv pe Richard al II-lea.

Richard de Conisburgh a fost executat în urma implicării sale în complotul de la Southampton care avea drept scop deposedarea lui Henric al V-lea al Angliei în favoarea Contelui de March.

Războiul celor două roze

thumb|200px|Ilustrație a bǎtaliei de la Barnet, Războiului celor Două Roze În ciuda statutului său, Richard Plantagenet a refuzat un post în guvern, oferit de către consilierii slabului Henric al VI-lea al Angliei, în special de John Beaufort, Duce de Somerset și de regină, Margareta de Anjou. Deși a servit ca protector în timpul lui Henric al VI-lea al Angliei, în anii 1453-1454, atunci când acesta era incapabil în urma unei căderi nervoase, reformele sale au fost inversate de către Somerset, o dată ce regele și-a revenit.

Războiul celor Două Roze a început în anul următor, cu prima Bătălie de la Albans. Inițial, Richard era menit doar să elimine adversarii săi politici din Casa de Lancaster, care dețineau poziții de influență asupra regelui. Până în octombrie 1460 nu a avut nici o pretenție la tron. În acel an, Yorkiști l-au capturat pe rege în Bătălia de la Northampton, însă victoria a fost de scurtă durată. Richard și cel de-al doilea fiu al său, Edmund, au fost uciși în Bătălia de la Wakefield, pe 30 decembrie.

Aspirația lui Richard pentru tron i-a revenit fiului său Eduard. Cu sprijinul lui Richard Neville, Conte de Warwick (supranumit și Făcătorul de Regi), Eduard, care arătase deja că este un lider, i-a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. În timp ce Henric al VI-lea și Margareta de Anjou se aflau în campanie în nord, Warwick a obținut controlul asupra capitalei și l-a declarat pe Eduard rege la Londra, în 1461. Eduard și-a întărit poziția cu victoria decisivă în Bătălia de la Towton în același an, în cursul căreia, armata Lancasterilor a fost practic distrusă.

Domniile regilor din Casa de York Domnia timpurie a lui Eduard al IV-lea al Angliei a fost marcată de comploturile Lancasterilor și de revoltele în favoarea lui Henric al VI-lea al Angliei. Chiar și Warwick a schimbat taberele, și a sprijinit-o pe Margareta de Anjou și pe fratele ei George, Duce de Clarence, în restabilirea lui Henric în 1470 - 1471. Cu toate acestea, Eduard a recâștigat tronul iar Casa de Lancaster era distrusă, când ultimul bărbat, chiar Henric al VI-lea al Angliei, a fost omorât în Turnul Londrei în 1471.

În 1478, problemele continue ale lui Clarence i-au cauzat moartea, acesta fiind executat în Turnul Londrei, iar un mit spune că acesta a fost înecat într-un butoi cu vin înainte.

La moartea lui Eduard în 1483, coroana a trecut la fiul său de 12 ani, Eduard al V-lea al Angliei. Fratele său mai mic, Richard, Duce de Gloucester, a fost numit Protector, și l-a escortat pe tânărul său frate, în Turnul Londrei. Nu au mai fost văzuți niciodată ieșind de acolo. Cu toate acestea, nu se știe exact dacă au fost uciși și cine i-a ucis. Parlamentul declarase, în documentul Titulus Regius, ca cei doi băieți erau nelegitimi, pe motiv că mariajul lui Eduard al IV-lea al Angliei nu a fost valid și ca atare, Richard era moștenitorul tronului. Richard al III-lea al Angliei a fost încoronat în iulie 1483.

Înfrângerea Casei de York

thumb|left|200px|Trandafirul Tudor: o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York Richard al III-lea avea mulți dușmani, în principal susținători ai Lancasterilor, care s-au adunat în tabăra lui Henric Tudor (Casa Tudor și Casa de Lancaster având o legătură strânsă). Prima încercare de lovitură de stat asupra sa, a eșuat la sfârșitul lui 1483, dar în 1485, Richard l-a întâlnit pe Henric Tudor, la Bătălia de la Bosworth Field. În timpul bătăliei, câțiva susținători importanți ai lui Richard au schimbat taberele ori s-au retras. Richard a fost ucis, acesta fiind ultimul rege din Casa Plantageneților și ultimul rege din Anglia care avea să moară pe câmpul de luptă.

Henric Tudor s-a autoproclamat rege, s-a căsătorit cu Elisabeta de York, fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea al Angliei, unind simbolic cele doua case: York și Lancaster. S-a urcat pe tron cu numele de Henric al VII-lea al Angliei, și a fost fondatorul Casei Tudor care a domnit până în 1603.

Duci de York Duce Naștere Căsătorie Deces Edmund de Langley, primul Duce de York(Fondatorul Casei de York)1385–1402 5 iunie 1341Kings Langleyfiul lui Eduard al III-lea al Angliei și al Filipei de Hainault Isabella de Castilia13723 copiiJoan de Hollandfără copii 1 august 1402Kings Langley61 de ani Eduard de Norwich, al 2-lea Duce de York1402–1415 1373Norwichfiul lui Edmund de Langley, primul Duce de York și al Isabellei de Castilia necăsătorit 25 octombrie 1415Azincourt42 de ani Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York1415–1460 || 21 septembrie 1411fiul lui Richard de Conisburgh, al 3-lea Conte de Cambridge și al Annei de Mortimer||Cecily Neville143713 copii||30 decembrie 1460Wakefield42 de ani |- | Eduard Plantagenet'''1460–1461 28 aprilie 1442Rouenfiul lui Richard Plantagenet și al Ceciliei Neville Elizabeth Woodville1 mai 146410 copii9 aprilie 1483Westminster40 de ani Eduard Plantagenet a devenit regele Eduard al IV-lea al Angliei în 1461 și astfel titlul de Duce de York s-a împletit cu Coroana Angliei.

Regi ai Angliei din Casa de York Monarh Portret Naștere Căsătorie Deces Eduard IV4 martie 1461 –3 octombrie 147011 aprilie1471–1483Edward was briefly deposed during his reign by Henry VI. 100px|Edward IV 28 aprilie 1442Rouenfiul lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York și al Ceciliei Neville Elizabeth WoodvilleGrafton Regis1 mai 146410 copii 9 aprilie 1483Palatul Westminster 40 de ani Eduard V9 aprilie–25 iunie 1483Edward V was deposed by Richard III, who usurped the throne on the grounds that Edward was illegitimate. 100px|Edward V 2 noiembrie 1470Westminsterfiul lui Eduard IV și al Elisabetei Woodville necăsătorit c. 1483Londraîn jur de 12 ani (ucis) Richard III26 iunie1483–1485 100px|Richard III 2 octombrie 1452Castelul Fotheringhayfiul lui Richard Plantagenet și al Ceciliei Neville Anne NevilleWestminster Abbey12 iulie 14721 fiu 22 august 1485Bosworth Field32 de ani (ucis în bătălie)

Note

Vezi și Duce de York

Legături externe

- Official British Crown Overview of the Plantagenet Line http://www.royal.gov.uk/output/Page47.asp - Official British Crown Overview of Yorkists] http://www.royal.gov.uk/files/pdf/plantage.pdf Plantagenet Family Tree from Official British Crown Site]

Categorie:Anglia medievală

York, Casa de Categorie:Dinastii engleze Categorie:Monarhi britanici Categorie:Monarhi englezi Categorie:Istoria Angliei * Categorie:Regatul Angliei