David Villa (; ), poreclit (în traducere din asturiană, Puștiul),
Deși s-a accidentat grav în copilărie, el și-a început cariera de fotbalist profesionist la Sporting de Gijón. A trecut apoi după două sezoane la Real Zaragoza, unde a debutat în La Liga, câștigând primele sale titluri la nivel de seniori — Copa del Rey și Supercopa de España. S-a transferat la Valencia CF în 2005 în schimbul a 12 milioane de euro și a făcut parte din echipa Valenciei care a câștigat Copa del Rey în sezolul 2007–2008. În 2010 s-a transferat la FC Barcelona pentru 40 de milioane de euro cu care a câștigat primele titluri în La Liga și UEFA Champions League.
Villa și-a făcut debutul internațional în 2005. De atunci, a participat la trei turnee finale, devenind titular al echipei Spaniei care a câștigat Euro 2008 și Cupa Mondială din 2010. A marcat trei goluri în Campionatul Mondial din 2006, și a fost golgeter la Euro 2008, câștigând Gheata de Argint la Cupa Mondială 2010. Este primul jucător spaniol care a ajuns la numărul de 50 de goluri în meciuri internaționale și este golgeterul all-time al Spaniei, marcând mai multe goluri la Cupa Mondială decât orice alt fotbalist din istoria Spaniei. Media de goluri pe meci la echipa națională a fost mai bună decât a oricărui jucător de la Alfredo Di Stéfano încoace.
Copilăria și primii ani de carieră fotbalistică Villa s-a născut la Tuilla, un sat din Langreo, în Asturia, regiune din nordul Spaniei, fiind fiul lui José Manuel Villa, un miner. Când avea patru ani, șansele lui Villa de a deveni fotbalist au fost periclitate după ce a suferit o fractură de femur la piciorul drept, din care însă s-a recuperat complet. Din cauza accidentării, el și tatăl său au lucrat la consolidarea piciorului stâng și astfel a devenit ambidextru. El își amintește că tatăl său l-a susținut permanent: „...îmi arunca mingea iar și iar, punându-mă să dau în ea cu stângul când aveam dreptul în ghips după ce mi l-am rupt, aveam patru ani. Nici nu-mi amintesc vreun antrenament de la care să fi lipsit tata. Niciodată n-am fost singur pe terenul de fotbal.”
Villa a recunoscut că era pe cale să renunțe la fotbal la 14 ani, întrucât era deziluzionat și nu se mai înțelegea cu antrenorul. Datorită încurajării părinților săi, el a insistat totuși în a-și urma visul, înțelegând că poate să-și câștige o pâine cu ajutorul talentului. „Pe vremea aceea eram un nimeni, nu câștigam un ban și după ce am fost pus să stau pe bară tot sezonul voiam doar să plec să mă joc cu prietenii”, a spus el. „Dar tatăl meu m-a susținut mereu și m-a încurajat până când cariera mea s-a schimbat în bine.” După aceea, și-a început cariera profesionistă la UP Langreo și la 17 ani a intrat la școala de fotbal Mareo.
Cariera la echipa de club Sporting de Gijón și Real Zaragoza Villa a atras atenția mai multor echipe asturiene, dar una din echipele mari ale provinciei, Real Oviedo, l-a declarat prea scund și lipsit de suficient potențial. Ulterior, a prins primul contract de referință la clubul local Sporting de Gijón, călcând pe urmele idolului său din copilărie Quini. Începând la echipa de tineret, a debutat în sezonul 2000–2001. După ce a marcat 25 de goluri în două sezoane, a devenit titular al primei echipe. Pepe Acebal, managerul de atunci de la Sporting Gijon, a spus că lui Villa îi lipsea la început condiția fizică pentru a avea un real impact și a trebuit să i se dea ocazii puțin câte puțin, până când capacitatea sa de muncă să devină „fără rival”.
După două sezoane în echipa mare a lui Gijón, se apropia de 40 de goluri marcate, și atunci i s-a ivit șansa să joace în prima ligă spaniolă, când nou-promovata Real Zaragoza l-a transferat pentru aproximativ 3 milioane de euro în vara lui 2003. Atacantul s-a obișnuit la noul nivel fără probleme, marcând 17 goluri în primul sezon la Zaragoza. Debutul său în prima ligă a fost și primul meci al Zaragozei în La Liga de la venirea sa, înfrângerea cu 1–0 în deplasarea din Galicia cu Deportivo de La Coruña, iar primul gol l-a marcat după alte două meciuri, în minutul opt al meciului cu Real Murcia, al doilea gol al Zaragozei în meciul încheiat cu scorul de 3–0. La 4 decembrie 2003 a marcat prima dublă, într-un meci egal, 2–2, cu Athletic Bilbao iar la 25 aprilie 2004, David Villa a marcat primul hat-trick într-un alt meci egal, 4–4, cu Sevilla, meci în care Villa a marcat toate cele patru goluri ale Zaragozei.
Zaragoza a ajuns în finala Copei del Rey în care a contribuit la victoria echipei cu un gol crucial prin care a stabilit scorul de 2–1 în meciul în care aragonezii au învins pe Real Madrid cu 3–2. La scurt timp după ce a primit prima convocare la natională, fanii Zaragozei erau atât de mândri de realizările lui, încât au început să scandeze „illa illa illa, Villa maravilla”. După triumful Zaragozei în Copa del Rey, echipa a obținut un loc în Cupa UEFA; a fost prima participare a lui Villa într-o competiție europeană.
În primul meci din faza grupelor, cu Utrecht, Villa a marcat o dublă în finalul meciului încheiat cu 2–0 pentru Zaragoza. În șaisprezecimi, Zaragoza a jucat cu Austria Viena. Turul s-a încheiat cu scorul de 1–1, Villa marcând însă în returul încheiat 2–2, vienezii calificându-se datorită regulii golurilor în deplasare. Între timp, în La Liga, Villa i-a bucurat pe fanii Zaragozei la 23 septembrie 2004 aducându-și echipa în avantaj cu 1–0 contra Barcelonei pe Camp Nou, deși până la final Barcelona a revenit și a câștigat cu 4–1. La 17 aprilie 2005, Villa a marcat o nouă dublă în victoria contra Sevillei cu 3–0.
Valencia Sezonul 2005–2006 miniatura|left|200px|Villa în 2005 După succesul de la Zaragoza, echipa avea nevoie de bani și ca urmare, Villa a obținut un important transfer la una dintre echipele importante ale fotbalului spaniol, o Valencie în curs de reașezare a imaginii, în frunte cu Quique Sánchez Flores a cheltuit 12 milioane de euro pentru a-și asigura serviciile lui în vara lui 2005. În primul meci în tricoul Valenciei, meciul din Cupa Intertoto cu belgienii de la K.A.A. Gent, Villa a deschis scorul în victoria cu 2–0. În ligă, a debutat pentru Valencia după ce a intrat ca rezervă în meciul cu Real Betis, câștigat cu 1–0 la 27 august 2005. Următorul meci avea să fie cel împotriva fostei echipe, Real Zaragoza, care a condus pe Valencia cu 2–1 mare parte din meci, dar în minutul 81, Villa a intrat în locul lui Rubén Baraja și a egalat într-un minut, aducând Valenciei un punct și stabilind scorul final, 2–2.
La 21 septembrie, Villa a salvat Valenciei un nou punct important, marcând o dublă contra Barcelonei pe Camp Nou, aducându-și echipa în avantaj după ce mingea degajată de Víctor Valdés l-a lovit pe Villa în spate și a intrat în poartă. La 23 octombrie, Villa a marcat golul victoriei contra unui alt gigant al Spaniei, Real Madrid, pe stadionul Santiago Bernabéu și a înscris din nou contra Barcelonei, la 12 februarie 2006, unicul gol al meciului. Villa a mai înscris un gol contra lui Deportivo de La Coruña (pe Riazor la 4 februarie 2006), gol descris ca fiind „superb” de ESPN și apreciat ca „cel mai bun al său” de către Sid Lowe care a remarcat că a fost înscris „din întoarcere”. Lovind de la centrul terenului (45 de metri), a trimis mingea peste portar în poartă.
Primul hat-trick pentru Valencia l-a reușit în meciul cu Athletic Bilbao la San Mamés în La Liga pe 23 aprilie 2006. Villa a reușit hat-trickul în doar cinci minute (între minutele 80 și 85), unul dintre cele mai rapide hat-trickuri înregistrate vreodată. Valencia a câștigat cu 3–0. În acel sezon, a înscris 25 de goluri în 35 de meciuri de ligă jugate pentru Valencia, terminând cu un gol sub golgeterul sezonului, Samuel Eto'o de la Barcelona. Numărul de goluri înscrise în acel an de Villa a fost cel mai mare reușit de vreun jucător al Valenciei de la reușita lui Edmundo Suárez cu peste 60 de ani în urmă.
Sezonul 2006–2007 Forma bună a lui Villa a continuat în sezonul 2006-2007, atacantul formând pereche cu fosta vedetă a lui Real Madrid Fernando Morientes. Împreună, Villa și Morientes au înscris 43 de goluri în toate competițiile. În acel an, Villa a debutat și în UEFA Champions League; primul său meci a fost cel de calificare, în care a intrat pe finalul meciului tur pierdut cu 1–0 în fața lui Red Bull Salzburg. În retur a fost titular și a marcat un gol în victoria cu 3–0 care a adus calificarea Valenciei în grupele Champions League. Golurile cruciale marcate contra Romei și a lui Șahtior Donețk au ajutat Valencia să se califice în fazele eliminatorii în care au întâlnit pe Inter Milano. Villa a marcat un gol din lovitură liberă în primul joc în deplasare, un fundaș al Interului plângându-se că Villa „ne-a făcut de unul singur să părem niște idioți”. Valencia s-a calificat în sferturile de finală unde a întâlnit pe Chelsea. Villa a jucat în ambele meciuri, dar nu a înscris. Valencia a fost eliminată de echipa londoneză cu scorul general de 3–2. În octombrie 2006 a fost inclus printre cei 50 de jucători nominalizați pentru Balonul de Aur (premiu denumit adesea „Fotbalistul European al Anului”).
Un important gol marcat în poarta lui Espanyol și o dublă contra Sevillei l-a ajutat să ajungă la 16 goluri marcate în tot sezonul, clasându-se pe locul al șaselea în clasamentul golgeterilor sezonului respectiv din La Liga (cu același număr de goluri marcate ca și colegul său de la națională Raúl Tamudo) și pe primul loc în clasamentul paselor de gol.
Sezonul 2007–2008 thumb|200px|right|David Villa transformă un penalty contra Sevillei. Sezonul 2007–2008 nu a fost ușor pentru Villa și echipa lui. La începutul lui, managerul Quique Sánchez Flores a fost demis și înlocuit cu Ronald Koeman, care și el a fost concediat la 22 aprilie, după o serie de rezultate slabe, deși a reușit să câștige un trofeu cu Valencia, după victoria contra lui Getafe CF în finala Copa del Rey. Koeman a fost înlocuit cu fostul antrenor al lui UD Almería, Unai Emery, la sfârșitul sezonului. Sub comanda lui Koeman, Villa a marcat 18 goluri în 26 de prezențe. Cu această ocazie, și-a trecut în palmares primul trofeu din perioada petrecută la Valencia, câștigând pentru a doua oară în carieră Copa del Rey, învingând în semifinale pe Barcelona cu 3–2 și în finală pe Getafe CF cu 3–1, aducând echipei calificarea în cupa UEFA. Înainte de finalul sezonului, el a semnat un nou contract pe șase ani cu Valencia, angajându-se să activeze la club până în 2014.
În acel sezon, Villa a jucat din nou în Liga Campionilor. A marcat unicul gol al meciului contra lui Schalke 04 și a deschis scorul în meciul cu Chelsea, pierdut însă cu 2–1 din cauza golurilor marcate de Joe Cole și Didier Drogba. Valencia a terminat pe ultimul loc în grupă și a fost eliminată. În al 100-lea meci de ligă pentru Valencia, Villa a marcat un hat-trick contra lui Levante, golurile lui cu numărul 54, 55 și 56 pentru club. Alte două goluri în ultima etapă de campionat, în meciul cu Atletico Madrid au completat cele 18 reușite în acel sezon.
Sezonul 2008–2009