thumb|left|300px|Harta graiurilor dacoromâne conform Atlasului lingvistic al Institutului „Sextil Pușcariu”, delimitarea prin culoare separându-le doar într-un grup sudic și unul nordic.
Graiul muntenesc face parte din grupul graiurilor sudice ale dialectului dacoromân. Este recunoscut ca grai autonom de către toți lingviștii, inclusiv de cei care amintesc numai de două (al doilea fiind cel moldovenesc), de exemplu Alexandru Philippide, Iorgu Iordan sau Emanuel VasiliuSala 1989, p. 90..
Graiul muntenesc este vorbit în sudul Ardealului (județele Sibiu și Brașov), dar mai ales în regiunile situate la sud și sud-est de Carpații Meridionali, Muntenia și centrul, respectiv sudul Dobrogei. Mai este vorbit și de românii din nordul Bulgariei. Teritoriul graiului muntenesc se împarte în patru zone: una centrală (cea mai mare parte a Munteniei), Muntenia de nord-est, Dobrogea și Ardealul de sudSala 1989, p. 203..
Majoritatea lingviștilor includ în graiul muntenesc și pe cel oltenesc, dar unii, precum Grigore Brâncuș, Valeriu Rusu sau Gheorghe Ivănescu, îl consideră pe acesta un grai autonom.
Caracteristici
FoneticeSecțiune după Sala 1989, p. 203.:
+ Fenomen Exemplu dialectal Corespondent în varietatea standard palatalizarea lui [ʃ] și [ʒ] înainte de [ə], care devine [e] ușeloje ușălojă [d] pur dentală urmată de [ə], [ɨ] dășteptdân deșteptdin disimilația lui [e] neaccentuat în [i], mai ales sub influența unui [e] accentuat fetilicaprili fetelecaprele
Gramaticale:
+ Fenomen Exemplu dialectal Corespondent în varietatea standard la indicativ prezent și la viitor cu verbul auxiliar a vrea, forma de persoana a III-a plural indentică cu cea de persoana a III-a singular ei/ele beaei/ele va bea ei/ele beauei/ele vor bea la perfectul compus, persoana a III-a plural indentică persoana a III-a singular, și forma de participiu cu sufixul -ără ei/ele a venitără ei/ele au venit verbul a vrea folosit la perfect compus ca verb modal am vrut să cad era să cad a veni folosit ca auxiliar de aspect vine și/de crește începe să crească a veni auxiliar al diatezei pasive grinda vine așezată aici grinda este așezată aici confuzia prepozițiilor după și de pe floarea după/dupe masă floarea de pe masă de folosit ca pronume relativ omul de vine omul care vine complement direct cu prepoziția la (cu valoare partitivă) mănâncă la pâine mănâncă pâine adverbul mai înaintea pronumelui reflexiv nu mai mă duc nu mă mai duc adverbul decât în construcție restrictivă folosit fără negația n(u) am decât două mere n-am decât două mere
Lexicale:
+ Fenomen Exemplu dialectal Corespondent în varietatea standard cuvinte cu sens specific ginere mire cuvinte de origine bulgară ciușcă ardei iute cuvinte de origine turcă peșchirperdea prosopadăpost pentru vite cuvinte de origine greacă dârmon ciur
Surse scrise
Primele atestări scrise ale limbii române (Scrisoarea lui Neacșu din 1521 și în jur de 50 de documente manuscrise ulterioare), precum și primele texte tipărite în română reflectă caracteristicile graiului muntenesc. Din această cauză, româna standard este cea mai apropiată de acest grai, îndeosebi din punct de vedere fonetic și lexical, fiind principalul grai care stă la baza standardului. Nu i-a preluat toate specificitățile; dimpotrivă, a respins multe dintre ele, mai ales în ceea ce privește morfologia verbului.
Note
Sursă bibliografică
Marius Sala (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, ISBN 973-29-0043-1
Legătură externă
Graiul muntenesc , Regionalisme.ro (accesat la 19 iulie 2020)
muntenesc