Masacrul de la Jilava

miniatura|O mulțime urmează cortegiul funerar al lui Corneliu Zelea Codreanu, la 30 noiembrie 1940.miniatura|În interiorul închisorii Jilava, unde a avut loc masacrul din noaptea de 26 noiembrie 1941.

Masacrul de la Jilava a avut loc în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, la Închisoarea Militară Jilava, când un grup de legionari înarmați a ucis un număr de 64 deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai fostului regim de dictatură regală.Pe marginea prăpastiei, 21-23 ianuarie 1941, Ed. Scripta, București, 1992, ISBN 973-95414-5-3. Raportul Comisiei Speciale de anchetă criminală. 500 × 332 pixelspx|miniatura|dreapta|Reconstituirea asasinatelor de la Jilava - legionarul Marcu Octavian arată cum i-a executat pe prizonieri - legenda identică cu originalul.

Un al doilea „masacru de la Jilava”, care nu face obiectul acestui articol, a avut loc pe parcursul pogromului comis de către aceeași mișcare în cadrul Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, odată în pădurea Jilava, și apoi la primăria comunei.

Contextul politic După proclamarea Statului Național-Legionar, în data de 14 septembrie 1940, prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, a fost înființată Comisia specială de anchetă criminală, cu sarcina de a ancheta și instrumenta toate crimele comise contra legionarilor în perioada regimului de "dictatură regală".(24 februarie 1938 - 6 septembrie 1940) Comisia Specială de anchetă îl avea drept președinte pe Eugeniu Bănescu, Consilier al Curții de Casație, plus trei membri. Comisia a anchetat efectiv începând cu 4 octombrie 1940, în 38 de ședințe, în care s-au luat 60 de interogatorii și 58 declarații de martori, ancheta derulându-se efectiv până în data de 26 noiembrie 1940, prin decretul 3009 din 8 decembrie 1940, comisia fiind desființată. Inițiativa arestării marilor vinovați de crimele regimului carlist i-a aparținut lui Ion Antonescu. Listele cu cei învinuiți de crime contra legionarilor au început să fie întocmite la Prefectura Poliției începând cu data de 27 septembrie 1940. Listele erau prezentate de către Constantin Orășanu, secretarul general al Prefecturii de poliție, subsecretarului de stat din ministerul de interne, Alexandru Rioșianu, omul de încredere al lui Ion Antonescu, care hotăra cine să fie arestat.Asasinatele de la Jilava, Snagov și Strejnicul - 26-27 noiembrie 1940, Ed. Scripta, 1992, ISBN 973-95696-0-9.(Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.) Poliția legionară avea să fie înființată abia după o lună, la sfârșitul lunii octombrie, printr-o decizie ministerială, confirmată de un comunicat al lui Horia Sima din 30 noiembrie 1940.Comunicat al Mișcării Legionare referitor la atribuțiile și comportările poliției legionare, Universul, nr.302 din 2 noiembrie 1940. În data de 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un număr de 64 deținuți la Jilava, cei 33 menționați anterior, plus încă alți 31, care fuseseră arestați ulterior. Datorită acestui eveniment, lucrările comisiei au fost sistate, comisia nemaifiind în măsură să-i trimită pe arestați în fața justiției. Deși comisia nu a reușit să stabilească ierarhia precisă a responsabilităților, din documentele de arhivă, cuprinzând declarațiile martorilor și participanților la aceste crime fără precedent în istoria României, se poate reconstitui firul acelor evenimente și de asemenea, se pot deduce responsabilii. Un caz mai deosebit este cel al lui Mihail Moruzov, fost director al Serviciului Secret de Informații, arestat în noaptea de 5/6 septembrie 1940, pe când se întorcea de la o consfătuire cu amiralul Canaris, șeful Abwehr-ului, de la Veneția. Acesta, în calitate de șef direct al lui Nicu (zis Niky) Ștefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia, prin care urmărea să "smulgă mărturisiri" legionarilor arestați. De asemenea contribuise direct la elaborarea listei celor 105 căpetenii legionare ce fuseseră asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operațiunii de represalii ordonate de către Carol al II-lea în urma asasinării lui Armand Călinescu.Troncotă, Cristian : Mihail Moruzov și frontul secret, Ed. Elion, București, 2004, ISBN: 973-8362-19-9. Mandatul de arestare a fost emis la cererea generalului Ion Antonescu, care în 6 septembrie 1940 fusese investit prim ministru cu puteri sporite de către Carol al II-lea, care abdicase în favoarea fiului său. Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat și de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces câștigat de general. Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspirațiilor politice ale acestuia în cadrul SSI.Watts, Larry : O Casandră a României: Ion Antonescu și lupta pentru reformă 1918-1941, Editura Fundației Culturale Române, 1993 - 438 pagini, ISBN: 9739155502. Victime Lista victimelor

Victimele erau internate în celule închise cu lacăt, repartizați după cum urmează, cu tabele nominale pe ușa fiecărei celule : Celula Nr.1 : Mihail Moruzov, fost director al SSI. (Serviciul Secret de Informații al Armatei) Celula Nr.2 : col. Ștefan Gherovici. Celula Nr.3 : Victor Iamandi, fost ministru al Justiției, mr. Frederic Damian, slt. Traian Cinghiță. Celula Nr.4 : gral. Gabriel Marinescu (zis Gavrilă), fost Prefect al Poliției Capitalei. Celula Nr.5 : col. Vasile Zeciu. Celula Nr.6 : mr. Alexandru Popescu, mr. Aristide Macoveanu. Celula Nr.7 : gral. Gheorghe Argeșanu, fost prim-ministru, col. Anibal Panaitescu. Celula Nr.8 : mr. Iosif Dinulescu Celula Nr.9 : gral. Ioan Bengliu, fost comandant al Jandarmeriei. Celula Nr.10 : Ion Stănciuc, Constantin Sârbu, Vasile Tașcă, Nicolae Zăinescu, Ștefan Nițu, Vasile Moisescu, Nicolae Bularda, Gheorghe Niculescu, Constantin Popescu, Gheorghe Oancea, Crăciun Neacșu, Petre Gheorghe. Celula Nr.11 : Ichim Gavrilă, Eugen Zugravu, Paraschiv Coman, Ion Balint, Stanciu Lolescu, Gheorghe Comșa, Olimpiu Mărculeț, Mihai Radu, Nicolae Bărbulescu, Gheorghe Boghici, Dumitru Marin. Celula Nr.15 : Nicu Ștefănescu (zis Niky), fost adjunct al directorului SSI. Celula Nr.16 : mr. Alexandru Blebea Celula Nr.17 : Ion Panova, Bonea Niculescu, Otto Reiner, Laurențiu Constantinescu, Petre Malenschi, Nicolae Găman, Iordănescu Iordache, Iuliu Horwath, Victor Horwath, Mihai Vârfureanu, Virgil Diculescu. Celula Nr.18 : Constantin Bouleț, Pavel Patriciu, Nicolae Lescenco, Nicolae Bobocea, Marius Boțu, Tudor Miron, Petre Tudor, Dumitru Bileca, Nicolae Bileca, Marin Georgescu, Constantin Culețu, Spiru Dumitrescu, Blănuță Nicolae. Celula Nr.19. Radu Pascu, lt.-col. Dumitru Niculescu. În total, 64 de persoane, din care 5 foști demnitari. Cu excepția gen. Gheorghe Argeșanu, toți cei 10 ofițeri uciși proveneau din Jandarmerie. Singurul politician era Victor Iamandi. Restul erau subofițeri de poliție, siguranță și jandarmi, și doi civili, studentul Mihail Vârfureanu și un anume Virgil Diculescu. Statutul juridic al victimelor În urma anchetei Comisiei speciale de anchetă criminală, aceasta a emis inițial un număr de 33 de mandate de arestare, vizând responsabilii prezumtivi de asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, (Corneliu Zelea Codreanu, cei trei Nicadori și cei zece Decemviri, dar și de următoarele, cele 252 persoane asasinate în 21/22 septembrie 1939, plus alte 26 asasinate, în total 292 persoane asasinate fără judecată, respectiv: generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei, generalul Ioan Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului II de Armată, Radu Pascu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel Vasile Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autoritățile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliției Capitalei (extrădat din Iugoslavia), Nicu Ștefănescu (zis Niky), fost director în Siguranța Generală, comisarul Pavel Patriciu din Prefectura Poliției Capitalei, agenții de poliție ; Gheorghiu Petre, Niculae Găman, Constantin I. Popescu, jandarmul Ion Iordache zis Iordănescu, Gh. Comșa și Nicolae Lescenco, jandarmi ; plutonier major Nițu Ștefan, plutonierii Nicolae Bularda, Ion N. Cașotă, Neacșu Crăciun, V. Moisescu, Gh. Niculescu, Gh. Oancea, Const. Sârbu, Ion Stănciucu, V. Tașcă și Nicolae Zăinescu, sergentul instructor Tudor Petre și soldatul Barabas Ion. În scurtă vreme, comisia a stabilit că în multe crime mai erau implicați 55 prefecți de județ, 55 comandanți de jandarmi, cel puțin tot atâția comisari, inspectori și ofițeri de jandarmi, plus 20 de executanți ai crimelor respective, comisia urmând să redacteze mandatele de arestare, emițând o parte din ele, care a condus la alte arestări. O parte din mandate, emise pentru închisoarea Văcărești, au fost remise comisiei de către Prefectul Poliției, colonelul Ștefan Zăvoianu, pentru a fi emise pentru Închisoarea Militară Jilava, cerere ce se baza pe un decret ce prevedea ca închisorile militare să poată primi și persoane trimise în prevenție de comisiile de anchetă ale Ministerului de Justiție. Pe numele restului de 31 de persoane asasinate la Jilava nu fuseseră emise mandate de arestare în regulă, dat fiindcă închisoarea Jilava era închisoare militară. Comisia de anchetă afirmă că din cele 64 de victime, numai 28 aveau mandate de arestare în regulă, emise de comisie pentru Jilava, dintre care 16 fuseseră reținuți de poliția legionară, fără forme legale, pentru restul de 12, comisia de anchetă găsind probe zdrobitoare, a dispus ulterior emiterea de mandate de arestare în regulă. Pentru un număr de 6 arestați, respectiv agenții de poliție Bonea Niculescu, Tudor Miron, Constantin Bouleț, Marin Georgescu și Laurențiu Constantinescu, ca și pentru slt. Traian Cinghiță, comisia a făcut o adresă formală către Prefectura Poliției (Adresa nr. 206/19 noiembrie 1940) pentru a fi puși în libertate, dar aceștia au fost reținuți și în zilele următoare, fiind uciși împreună cu restul. Acuzațiile aduse victimelor