Cezar Ivănescu

Cezar Ivănescu (n. 6 august 1941, Bârlad, județul Vaslui — d. 24 aprilie 2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român.

Biografie

A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu. A copilărit la Vutcani (situat la cca 36 km de Huși și la 18 km de de actuala comună „Dimitrie Cantemir”), în zona Tutovei. La Liceul „Cuza Vodă” din Huși și-a început studiile secundare, după care s-a transferat la Liceul internat din Iași.

Albanez după mama sa, Xantipa Naum, cunoscătoare nativă a limbii albaneze, familia Naum fiind originară din Curcea (Korça), Cezar Ivănescu a declarat în repetate rânduri că are origini albaneze afirmând și că: „(...) de la albanezi (am luat) curajul și de la români puterea de a îndura”.  În 15-17 aprilie 2008, cu doar o săptămână înaintea morții sale, participă, la Tirana, în prezența a numeroase personalități, la lansarea antologiei Loję Dashurie (Jeu d'Amour). Vizita se încheie cu propunerea ca  scriitorul Cezar Ivănescu să fie nominalizat drept candidat al Albaniei la Premiul Nobel pentru literatură.

A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni, Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache.

Cezar Ivănescu își face debutul poetic în revista Flacăra Iașului in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa Mică dramă, care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldații de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut Rod, eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“.Luceafărul (nr. 51/1968) Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi.

În anul 1963, pe 18 aprilie, se căsătorește cu colega de grupă Maria (născută Avasîlcăi, Soroca, U.R.S.S., 1 februarie 1942-10 iulie 2000, Bistrița, România). Maria Ivănescu a fost o eminentă traducătoare din și în limba franceză, efectuând și semnând traducerile singură sau în colaborare cu Cezar Ivănescu. A tradus peste 150 de cărți ale unor mari autori dintre care amintim pe L. F. Céline, Mircea Eliade, René Guénon, Blaise Pascal, Marin Preda și mulți alții.

Din 1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată La Baaad. Despre Rod III, Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime și forță de expresie... Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmă cîștigat și emoționat. O adevărată voce de mare poet“.

În 1973, Ivănescu efectuează, timp de trei săptămâni, o primă vizită în Albania trimis de Uniunea Scriitorilor din România. Este însoțit de prozatorul Augustin Buzura. Reîntors în România va declara, printre altele: „La Korcea, semnatarul acestor rânduri avea să-și împlinească și datoria pioasă de a vedea pământul maicii sale.” (Cezar Ivănescu, România literară, 1973). A tradus și a publicat poeții albanezi: Migjeni, Ismail Kadare, Fatos Arapi.

Insolitul personalității sale este izbitor prin aceste manifestări. Cezar Ivănescu reînvia printr-o formulă modernă, sincretismul baladesc medieval al poeziei și muzicii. A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul Cîntecul amintirii (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, Călătorie la capătul nopții, în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București. Traduce din franceză, împreună cu Maria Ivănescu, lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han. De la Păltiniș, Constantin Noica îi împărtășește gîndurile despre La Baaad și Muzeon, ca și despre traducerea din Mircea Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980.

În anul centenarului morții lui Mihai Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui său Maestru în absolut“ (1989), dar cartea este respinsă de directorii editurii Cartea Românească. La 10 decembrie 1989, forțează, de aceea, organizarea unui spectacol de muzică și poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultură „Mihai Eminescu“ din București. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recită premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsă și despre marginalizarea poporului român. Continuă seria de traduceri, împreună cu soția sa Maria Ivănescu, din Mircea Eliade, apare la Editura Științifică, volumul Eseuri (Mituri, vise și mistere și Mitul eternei reîntoarceri). miniatura|Cezar Ivănescu, diplome și medalii expuse în cadrul mai multor manifestări in memoriam Cezar Ivănescu, desfășurate în țară și peste hotare (Aiud, Galați, Sibiu, Korcea, Tirana ș.a.) La 14 iunie 1990 este victima mineriadei.art. semnat de G. Arion, revista 22, Cezar Ivănescu, agresat de mineri, aflat în stare gravă la Spitalul de Urgență Floreasca declara: „Crima e aplaudată pe străzile Bucureștiului“Cezar Ivănescu, Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Iași, p. 21Cezar Ivănescu, Plângere la Poliție nr. 905631, Scrisoare depusă la Guvernul României, Secretariatul principal, nr. de înregistrare 1788 din 12.07.1990, Număr de înregistrare de la Procuratura Generală, 50065, Plîngere depusă în numele Societății Scriitorilor Români În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală Cezar Ivănescu, Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Iași, p. 21.

Semnează împreună cu Maria Ivănescu traducerea din limba franceză, Blaise Pascal, Cugetări, text integral, 1998, Editura Aion. Susține spectacolul de muzică și poezie Rosarium (1998). Susține spectacolul de muzică și poezie Doina, închinare lui Eminescu. Gavril Țărmure și „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD și prima casetă cu fragmente din spectacolul Doina, închinare lui Eminescu. Cezar Ivanescu a făcut greva foamei in anii '60, ca student în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem. A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme Doina. A făcut din nou, 7 zile, greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floreasca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis "Cenaclul Numele Poetului". A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990 în semn de protest pentru faptul că Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfăcut contractul de muncă.

O altă agresiune îndreptată împotriva poetului a avut loc pe 3 ianuarie 2006. Cezar Ivănescu a fost atacat cu violență chiar în fața casei sale, în plină zi, de trei indivizi bine făcuți și umplut de sânge, tăindu-i-se o mică borsetă pe care o purta la piept. A scăpat cu viață fugind în bulevardul Dacia și luând un taxi. Ulterior a venit și un echipaj al Poliției care a constatat urmările agresiunii. Cezar Ivănescu a depus apoi o reclamație la Poliție și și-a exprimat dorința ca acest caz să nu fie mediatizat, întrucât nu dorea ca imaginea sa – cu urmele fizice ale acestei grave agresiuni – să devină publică Cezar Ivănescu, Reclamația nr. 958013, din data de 4.01.2006.

A candidat în iunie 2005 la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor.

La data de 14.06.2018 i se conferă post-mortem „Titlul de Excelență în domeniul literar” (cf. HOTARARE nr. 372 din 2018-06-14 PRIVIND CONFERIREA POST-MORTEM A TITLULUI DE EXCELENTĂ IN DOMENIUL LITERAR DOMNULUI CEZAR IVANESCU, în ședința ordinară a Consiliului General al Municipiului București).

Recunoaștere [distincții, premii; selectiv]

Marele Premiu al Festivalului național de poezie „­Mihai ­Eminescu“ (1968, ediția întâi, Iași) pentru volumul de debut Rod (EPLA, 1968) Premiul literar Argeș pentru teatru, Pitești (1970) Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1985), pentru volumul Doina Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992), pentru volumul Alte fragmente din Muzeon Premiul special al Salonului de carte orădean, pentru volumul Rosarium (1996), Oradea Premiul Poesis pentru Opera Omnia, premiul revistei Poesis, Satu Mare (1996)­ Premiul Național de ­Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia (1999), pentru întreaga activitate Cetățean de onoare al orașului Bârlad (1999) Premiul „Andrei Șaguna” cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru (1999), Sfântu Gheorghe Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000) Cetățean de onoare al orașului Botoșani (2000) Act de cinstire, Episcopia Română a Caransebeșului, pentru activitatea desfășurată în slujba culturii și a neamului românesc (2001), Caransebeș Premiul CultuRAAL pentru întreaga operă poetică (2001), Bistrița Premiul Omnia pentru întreaga operă literară, Festivalul Internațional de Poezie EMIA, ediția a II-a (2001), Hunedoara Marele Premiu pentru Poezie Sfântul Gheorghe (Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice, Uzdin Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” (2004) Premiul de excelență al USR Iași (filiala Uniunii Scriitorilor din România) (2006) Premiul Balcanica pentru poezie, Festivalul poeților din Balcani, Brăila (2007) Titlul de Excelență în domeniul literar (cf. HOTARARE nr. 372 din 2018-06-14 PRIVIND CONFERIREA POST-MORTEM A TITLULUI DE EXCELENTĂ IN DOMENIUL LITERAR DOMNULUI CEZAR IVANESCU, în ședința ordinară a Consiliului General al Municipiului București), post-mortem, 14.06.2018 Premiul „Eminescu Ziaristul”, in memoriam, acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, 2020

Premiul „Cezar Ivănescu” pentru literatură În România se acordă mai multe premii care poartă numele scriitorului Cezar Ivănescu, astfel:

Premiul „Cezar Ivanescu” al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Se acordă anual, sub patronajul USR, al Primăriei din Iași precum și al tuturor președinților în viață cunoscuți de-a lungul timpului de către USR Filiala Iași. Printre premianți se numără scriitoarea suceveană Angela FURTUNĂ (2021) – pentru volumul Post-hipnotice (Coperta și grafica Devis Grebu, Editura Timpul, Iași, 2013); Dorin Ploscaru (2018) – pentru volumul Cincizeci de ierni pe muntele Fuji, Ed. Doxologia; poetul Nicolae Panaite (2020) – pentru volumul Ziua verde, Editura Junimea; poeta Angela Baciu (2021) – pentru volumul de poezie Mic dejun la Frida, Editura Tracus Arte (2020). Premiu instituit în 2014. Premiul „Cezar Ivănescu” acordat de Asociația Liga Albanezilor din România (ALAR). Se acordă anual unui scriitor de limbă română cu origini etnice în rândul minorităților naționale din România. Premiu instituit în 2021. Premiul literar „Cezar Ivănescu” – ediția I – a fost decernat scriitorului OCTAVIAN SOVIANY.