200px|thumb|right|Localizarea insulei Bouvet în Atlanticul de Sud

300px|thumb|right|Harta insulei Bouvet

Insula Bouvet (în , în trecut numită și Insula Liverpool sau Insula Lindsay) este o insulă subantarctică de origine vulcanică, nelocuită permanent, situată în Oceanul Atlantic de Sud, la sud-vest de Capul Bunei Speranțe din Africa de Sud (la ). Este o dependență a Norvegiei, fiind plasată la nord de limita de aplicabilitate a Tratatului Antarctic.Tratatul Antarctic, articolul VI (vezi nota 2) prevede ca limită de aplicabilitate latitudinea de 60 sud The Antarctic Treaty, 1959

Geografie Insula Bouvet ocupă o suprafață de 49 km2, din care 93% este acoperită de gheață; Linia de coastă, abruptă și înaltă, are o lungime de 29,6 km. Bouvet Island , CIA World Factbook, CIA, 2008. Accesat la data de 10 august 2008.

Insula Bouvet este cea mai izolată insulă din lume.„Superlative geografice”, Editura Ion Creangă, București 1978, Silviu Neguț și Ion Nicolae, pagina 98. Cel mai apropiat punct de uscat este Țara Reginei Maud din Antarctida, aflată la peste 1.600 km spre sud.

Cel mai înalt vârf de pe insulă este vârful Olav (Olavtoppen în norvegiană) cu o înălțime de 780 m deasupra nivelului mării. Carroll, Paul, Bouvetøya , The South Atlantic and Sub-Antarctic Islands, 2003. Accesat la data de 10 august 2008Situl World Factbook (vezi nota 3) indică, probabil eronat, o înălțime de 935 m

270px|thumb|right|Coasta de sudest a insulei Bouvet în 1898 270px|right|thumb|Vedere aeriană a insulei Bouvet

Pe coasta vestică a insulei a apărut cândva între 1955 și 1958, în urma unei alunecări de teren, o platformă vulcanică nouă, botezată Nyrøysa, pe care au început să cuibărească diverse păsări marine, cum ar fi petrelii giganți, Macronectes Halli. Prestvik, T., Winsnes, T.S.. Geology of Bouvetøya. Norsk Polarinstitutt Skrifter 175: 41–69, 1981. Keith, D.G., Harck, B.I.B., Ryan, P.G., Mehlum, F., [Post-Breeding Dispersal of Northern Giant Petrels Macronectes Halli from Marion to Bouvet Islands]. Short Communications, Marine Ornithology 30, p.31, 2002

Datorită climatului aspru și terenului acoperit în cea mai mare parte de gheață, vegetația este limitată la licheni și mușchi, lipsind plantele superioare, astfel că insula Bouvet poate fi considerată ca aparținând zonei botanice antarctice. Scotia Sea Islands tundra, World Wildlife Fund, 2001. Accesat la data de 10 august 2008

Fauna este limitată la foci, păsări de mare și pinguini. Island Directory – Islands of Norway United Nations System-Wide Earthwatch, GRID-Europe, 1998. Accesat la data de 10 august 2008

Clima Bouvetøya are un climat polar moderat, cu temperaturi nu prea departe de la 0° C pe tot parcursul anului.

Istoric Insula Bouvet a fost descoperită la 1 ianuarie 1739 de către exploratorul francez Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier care comanda vasele Aigle și Marie. El și-a numit descoperirea „Capul Circoncision”. Antarctic Explorers: Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier South-Pole.com, 2008. Accesat la data de 10 august 2008.

În 1772, James Cook, trimis să verifice dacă „Capul Circoncision” este o insulă sau parte a unui continent, nu a reușit să-l găsească la coordonatele indicate de Bouvet, deoarece acesta indicase coordonate greșite. Antarctic Explorers: James Cook South-Pole.com, 2008. Accesat la data de 10 august 2008.

Insula a fost din nou zărită în 1808, de către James Lindsay, căpitanul balenierei Snow Swan. El nu a debarcat, însă a determinat pentru prima dată cu precizie coordonatele insulei. După aceea, insula a fost numită pentru un timp „insula Lindsay”.

Benjamin Morrell, căpitanul vasului „Wasp”, a fost primul care a debarcat pe insula Bouvet, în decembrie 1822, pentru a vâna foci.

În 10 decembrie 1825, George Norris, comandând balenierele Sprightly și Lively a debarcat pe insulă, botezând-o insula Liverpool și proclamând-o posesiune britanică. El a descoperit și o altă insulă, numită de el insula Thompson, situată la cca. 70 km nord-nord-est de insula Bouvet, care însă nu a mai putut fi găsită în secolul al XX-lea.

În 1927, sub conducerea lui Lars Christensen, echipajul navei norvegiene „Norvegia” a petrecut o lună pe insulă, și a folosit această ședere pentru a justifica revendicarea insulei, pe care a botezat-o insula Bouvet, pentru Norvegia.

Insula Bouvet a devenit teritoriu norvegian prin decret regal din 23 ianuarie 1928, Regatul Unit renunțând la pretențiile sale asupra insulei. Cahoon, Ben, Norwegian Antarctic Territory, World Statesmen.org, 2000. Accesat la data de 10 august 2008

În 1971, insula Bouvet a fost desemnată rezervație naturală. În 1977 a fost instalată o stație meteorologică automată, iar în 1994 a fost construită și o stație de cercetare. Aceasta din urmă a fost însă distrusă în 2007, la 19 octombrie 2007 Institutul Norvegian de Cercetări Polare anunțând că stația nu mai apare pe fotografiile din satelit. Norwegian field station gone with the wind, Norwegian Institute of Polar Research, 19 octombrie 2007

Diverse Deși este nelocuită, insulei Bouvet i s-a rezervat un domeniu național de nivel superior, .bv; acesta însă nu este utilizat și nici nu se prevede utilizarea sa în viitor. Norid: .bv and .sj domains are not in use UNINETT Norid AS, 2008. Accesat la data de 10 august 2008.

Vezi și Listă de superlative geografice Lista insulelor Norvegiei Insule subantarctice .bv (Cod de internet de nivel superior pentru insula Bouvet)

Note

Bibliografie suplimentară Gurney, Alan, Below the Convergence: Voyages Towards Antarctica, 1699-1839, W. W. Norton & Company, 1997, ISBN 978-0-393-03949-8 LeMasurier, W. E., Thomson, J. W. (eds.), Volcanoes of the Antarctic Plate and Southern Oceans, American Geophysical Union, 1990 ISBN 0-87590-172-7

Legături externe

Satellite map of Bouvet Island on BlooSee Information on Bouvet Island Bouvet Island - Bouvetøya Investigation into Bouvet's abandoned lifeboat mystery Bouvet Island at Infoplease

Categorie:Insule norvegiene Categorie:Insule subantarctice Categorie:Insule nelocuite