Mihail Ștefănescu (pictor)

Mihail Ștefănescu (n. 1845, Ploiești - d. circa 1900 (?)) a fost unul dintre cei mai înzestrați pictori realiști români, făcând parte din prima generație de studenți a Școlii de Arte Frumoase din București. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu. Datorită câștigării Premiului I al concursului organizat de Școală pentru obținerea unei burse de studii în străinătate din anul 1869, Mihail Ștefănescu a urmat cursurile École nationale supérieure des beaux-arts din Paris. La acest concurs i-a avut competitori pe Sava Henția, Mihail Dan și Dumitru Marinescu. În perioada 1871-1872, atâta timp cât s-a desfășurat Războiul franco-german, artistul a făcut studii de artă la Academia de Arte Frumoase din Roma.

Informațiile despre viața și activitatea artistului sunt laconice și practic necunoscute. Cele mai multe date provin din documentele care s-au emis cu privire la obținerea bursei pentru continuarea studiilor sale în străinătate. Alte date suplimentare provin din documentele oficiale și din presa epocii privitoare la participarea sa la Expoziția Societății Amicilor Bellelor-Arte din anul 1873 și la Expozițiile artiștilor în viață organizate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în parteneriat cu Școala de Arte Frumoase din București.

Opera cunoscută a lui Ștefănescu număra în 1991 circa douăzeci de tablouri. Pictorul a practicat diferite genuri pornind de la portret la compoziția tablourilor de gen, peisaje și naturi moarte. Lucrările sale ni-l relevă ca pe un artist curios, neliniștit și dornic de a-și testa puterile în mai multe planuri ale creației artistice. Incapabil și nehotărât pentru a-și coagula veleitățile într-o structură unitară, Mihail Ștefănescu nu a încercat să se specializeze. Talentul său a oscilat mereu nu numai între genurile picturii, dar nici meseria de pictor nu a putut să-l preocupe întru-totul. El a pus întotdeauna pasiune atât în muncă, cât și în artă, cu toate că inventivitatea sa nu s-a rezumat doar în domeniul picturii ci și în fabricarea de jucării pentru copii.

Prin firea sa predispusă la aventură, nerăbdătoare și de multe ori nestatornică, Mihail Ștefănescu a avut o viață în care surprizele nu l-au ocolit fără colaborarea de care a dat dovadă. Avea o fire ușor impresionabilă cu un temperament nervos. El ar fi putut deveni unul dintre cei mai importanți urmași ai lui Theodor Aman, dacă nu s-ar fi disipat în activități colaterale fără nicio legătură cu arta. Ștefănescu a fost unul dintre artiștii plastici români care a manifestat o tendință foarte puternică de eliberare din influența opresivă a unui mediu neevoluat în ce privește arta în România.

Moartea prematură a însemnat pentru Mihail Ștefănescu neputința sa de a marca istoria picturii românești cu pregătirea, structura și dreptul pe care talentul său îl autoriza s-o facă. Istoricul de artă Ion Frunzetti a considerat că, dacă Ștefănescu ar fi avut o viață mai îndelungată, el ar fi devenit una din figurile însemnate în pictura românească din acea epocă.

Biografie Mihail Ștefănescu s-a născut la Ploiești în anul 1845.Ion Frunzetti... pag. 338George Oprescu... pag. 254 A îndeplinit funcția de stenograf la Camera Deputaților încă din perioada în care era student la Școala de Arte Frumoase din București. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu. A câștigat Premiul I la concursul școlii bucureștene din anul 1869 și ca urmare,Adrian-Silvan Ionescu Învățământul... pag. 215 a fost beneficiarul unei burse de studii în străinătate.

În anul 1869, artistul a plecat la Paris, unde intenționa să facă studii de artă la Academia de Arte Frumoase. La Paris, pictorul a locuit pe rue Racine no. 17. A urmat cursurile școlii franceze în anul 1870 și după un an, 1871, pe care l-a petrecut la studii la Roma, a reluat în perioada 1872 - 1873 cursurile academiei pariziene.Ion Frunzetti... pag. 346 După expirarea bursei de studii nu s-a mai întors în România decât în anul 1876, cu toate că a participat la expozițiile oficiale organizate la București.

Mihail Ștefănescu se recomanda ca „... vechi laureat al Școalei de Belle-arte din Bucuresci, medaliat la Espoziții și brevetat în Franța pentru invențiune”.Adrian-Silvan Ionescu Mișcarea... pag. 17 În anul 1888, moment în care se deschiseseră mai multe spații de expoziții, Ștefănescu a făcut o cerere, care i s-a aprobat, forurilor tutelare pentru ca să i se dea Sala Stavropoleos „... pentru a termina un tablou Național istoric (1877) ce represintă <<pe România întorcându-se de la resboiu triumfătoare, iar puterile garante o încoronează recunoscând'o ca Regat independent>>” precum și pentru „... a face o espozițiune publică cu lucrările mele terminate atât în țeară cât și în străinătate”.ANIC,MCIP, doser 4356/1888, fila 16

Studii Școala de Arte Frumoase din București Pictorul Mihail Ștefănescu a făcut parte din prima promoție a Școlii de Arte Frumoase din București. Încurajat de premiul pe care l-a primit la Expoziția artiștilor în viață din anul 1868, Ștefănescu a participat în luna septembrie 1869 la concursul organizat de Școala de Arte din București pentru obținerea unei burse de studii în străinătate. I-a avut ca rivali pe Mihail Dan, Sava Henția și Dumitru Marinescu. În ziua de 7 septembrie 1869, Theodor Aman a judecat valoarea artistică a lucrărilor concurenților ce aveau ca tematică biblică pe Adam și Eva găsind cadavrul fiului lor Abel.Ion Frunzetti... pag. 339 Din compozițiile prezentate, pictura lui Mihail Ștefănescu a fost considerată ca fiind cea mai reușită, fapt pentru care a primit Premiul I. Ca urmare juriul concursului l-a însărcinat pe Theodor Aman „... să bine-voiască a fi interpretul său pe lângă Dl. Ministru spre a trimite (la studii) cât se va putea mai curând pe d. Ștefănescu, care a obținut I premiu, aceasta fiind întâia producție definitivă a Școalei noastre naționale de Belle-Arte din București”.Conform procesului verbal din Arhivele Statului, Dosarul Ministerului Instrucțiunii nr. 121/1869, publicat de Teodora Voinescu, op. cit., p. 24

Academia de Arte Frumoase de la Paris Diligențele pe care Aman trebuia să le facă în favoarea obținerii de către Ștefănescu a bursei, erau necesare deoarece trimiterea unui student în străinătate contravenea legilor în vigoare de atunci ce prevedeau că un absolvent nu poate obține o astfel de bursă. Considerând că avea deja un drept câștigat prin obținerea Premiului I, Ștefănescu s-a bizuit și pe asigurările pe care i le-a dat Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Alexandru Crețescu. Ștefănescu a considerat că stipendierea sa în capitala Franței nu era decât o chestiune birocratică ce va fi rezolvată favorabil cel târziu în următorul an - 1870. Prin urmare, artistul a demisionat din funcția de stenograf de la Camera Deputaților și a împrumutat o sumă de bani cu care a plecat în acel an la Paris. Dovada prezenței sale la Paris este scrisoarea datată în ziua de 29 octombrie, adresată lui Aman, prin care-l ruga pe acesta să-i furnizeze o recomandare necesară înscrierii sale la Academia de Arte Frumoase. Regulamentul Academiei prevedea, printre altele, ca vârsta minimă a unui candidat la înscriere să fie de 25 de ani, Ștefănescu având doar 24 de ani.Scrisoarea lui Mihail Ștefănescu către Aman se află în dosarul Aman, la secția de manuscrise a Academiei Române Prin aceeași scrisoare, artistul l-a rugat pe Aman să intervină pe lângă Crețescu să „... reîmprospăteze memoria Ministrului... fiin-că ar fi foarte trist pentru mine care am lăsat un post destul de avantajos la Bucureșci, să rămîi pe ulițele Parisului fără existență”.Ion Frunzetti... pag. 340

O dată cu trecerea în noul an, în data de 4 ianuarie 1870, Ștefănescu a trimis o scrisoare noului Ministru al Instrucțiunii prin care i-a amintit despre Premiul I al Școlii de Arte Frumoase pe care l-a obținut și că „... Diploma ce mi s-a eliberat din partea Ministerului'mi constă acest drept, prevăzut și de regulamentul Școalei de Belle-Arte, semnat de Măria-Sa Domnul Românilor și contrasemnat de Domnul Crețescu, ca Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice”.Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC) - Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (MCIP), dosar 123 I/1870, f. 51-52

În data de 12 ianuarie 1870, Ștefănescu a trimis o nouă scrisoare care pomenește de o notă diplomatică între Consulatul Francez din București și Ministerul Român de Externe care menționa diligențele necesare primirii artistului la școală. Nota a fost obținută în opinia criticului Ion Frunzetti în urma unei intervenții a lui Theodor Aman. Pictorul a menționat că „... Ministerului de Belle Arte francez... li este peste putință a face o escepțiune... de vreme ce sunt uă mulțime de Franțezi în aceiași categorie”, adică mai mici de 25 de ani. Pentru a câștiga ceva bani, artistul a amintit în aceeași scrisoare că lucrează într-un atelier particular, fără a specifica unde. Ștefănescu a incheiat exprimându-și speranța că ziaristul Paul Bataillard îi va facilita obținerea excepției deoarece s-a prezentat cu acesta „... la Dl. Gerome, (sic) unul din profesorii Școalei de Belle Arte de aci”.

Reușita frământărilor sale este relevată de scrisoarea adresată lui Theodor Aman din data de 30 martie 1870.Ion Frunzetti... pag. 341 Prin aceasta, Ștefănescu îi transmite profesorului știrea succesului de a fi primit la școala pariziană. Pictorul a confirmat faptul că a primit două scrisori trimise de Aman și i-a promis că nu va uita să trimită un tablou la București, conform regulamentului bursierilor români. Dacă problema acceptării sale de către Academia franceză era rezolvată, stipendierea sa de statul român a rămas tot o incertitudine. Ca urmare, prin această a patra scrisoare, artistul a insistat pe lângă Aman ca ministerul să-i acorde bursa.

În luna mai a anului 1870, cercetând corespondența primită de Agenția României la Paris, artistul a constatat că nu era trecut pe lista bursierilor și că lista conținea patru „... stipendiști, trimiși fără concurs, dintre care trei moldoveni și un muntean”. Apelul său prin scrisoarea pe care a trimis-o lui Aman, datată 16 mai 1870, a devenit astfel disperat. A reamintit din nou profesorului său că a venit la Paris încurajat de el și de ministrul Crețescu.

Într-un final, după circa opt luni de când a plecat din România, adică pe la mijlocul anului 1870, lui Mihail Ștefănescu i-a fost recunoscută bursa și i s-au acordat 200 de galbeni anual, cu începere din data de 1 ianuarie 1870,Adrian-Silvan Ionescu Învățământul... pag. 216 timp de trei ani.

Ghinionul lui Ștefănescu nu s-a oprit doar în obținerea bursei binemeritate. El a trebuit să-și întrerupă studiile la Paris ca urmare a izbucnirii războiului dintre Franța și Germania.Adrian-Silvan Ionescu Învățământul... pag. 217 Prin urmare, pictorul s-a întors în toamna anului 1870 în România. După un an în care a studiat la Roma, Mihail Ștefănescu și-a continuat studiile în perioada 1872 - 1873 la academia pariziană.Ion Frunzetti... pag. 343

În perioada cât a stat la Paris, artistul a făcut copii după mari maeștri prin muzeele orașului. Atâta timp cât a studiat aici, a făcut multe călătorii prin Europa. La încheierea studiilor, în data de 8 iunie 1873 a trimis în România pentru Pinacotecă, copia unui portret de Rubens făcut la Luvru.ANIC, MCIP, dosar 2306/1873, f. 75ANIC, MCIP, dosar 2306/1873, f. 74 Similar, în luna iulie 1874 a trimis pentru Pinacotecă o pictură intitulată Lacul, ce reprezintă o vedere din Geneva și o copie după Rubens.ANIC, MCIP, dosar 2589/1873, f. 66