thumb|Animația unui motor cu abur, orizontal, cu dublă acțiune, cu regulator centrifugal Ingineria reprezintă aplicarea cunoștințelor științifice, matematice și a experienței practice pentru a crea obiecte și procese utile pentru a rezolva probleme tehnice, de creștere eficientă a productivității. Are subdomenii care includ proiectarea și îmbunătățirea infrastructurii, mașinilor, vehiculelor, electronicelor, materialelor și sistemelor energeticedefinition of "engineering" from the https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/ Cambridge Academic Content Dictionary © Cambridge University. Persoanele ce se ocupă cu ingineria sunt numite ingineri.
Ingineria este aplicarea cunoașterii științifice, economice, sociale, practice asupra realității materiale și/sau sociale în vederea proiectării, executării, întreținerii, modificării unor structuri și/sau ansamble care să fie capabile să furnizeze/genereze rezultate, produse, procese și/sau efecte predefinite și/sau conforme unor așteptări predictibile și/sau controlabile.
Etimologie Cuvântul „inginerie” provine din latinescul , care înseamnă idee strălucită sau o sclipire de geniu.
Cuvântul inginerie are ca origine cuvântul latin ingeniare, care termen se referea la principalul domeniu de activitate, conceperea de metode tehnice noi.
Activitate științifică Ingineria este o activitate riguroasă de conceptualizare și de realizare a lucrărilor de artă funcțională și de construcție de ansambluri structurale, mecanice, chimice, electrice, electromecanice, electronice sau mecatronice, activitatea executându-se potrivit regulilor artei și a unei rigori științifice.
Principiile pe care se sprijină ingineria și metodologia sa sunt eminamente logice.
Ramuri principale ale ingineriei Ingineria este o disciplină largă care este deseori divizată în mai multe ramuri principale. Astfel, se deosebesc: ingineria chimică, ingineria civilă, ingineria electrică, ingineria mecanică și bioingineria.
Ingineria chimică
Ingineria chimică utilizează principiile chimiei, fizicii, matematicii, biologiei și științelor economice pentru a realiza procese chimice pe scară comercială, de exemplu fabricarea produselor chimice, rafinarea petrolului, microfabricarea, fermentarea etc.
Ingineria civilă
Ingineria civilă se ocupă de construirea lucrărilor publice și private, de exemplu lucrări de infrastructură (aeroporturi, șosele, căi ferate, alimentări cu apă), poduri, tuneluri, baraje și clădiri. De obicei este considerată separat de ingineria militară.
Ingineria electrică
Ingineria electrică constă în studiul, proiectarea, fabricarea și aplicarea echipamentelor, dispozitivelor și sistemelor electrice și electronice care utilizează electricitatea, electronica și electromagnetismul. Domeniile de aplicare sunt foarte variate, de exemplu circuite electrice, generatoare electrice, motoare electrice, radioteleviziune, dispozitive electromagnetice/electromecanice, electronică și dispozitive electronice, circuite electronice, fibre optice, dispozitive optoelectronice, telecomunicații, sisteme de control.
Ingineria mecanică
Ingineria mecanică este o ramură a ingineriei care combină principiile ingineriei fizice și matematicii cu știința materialelor, pentru proiectarea, analiza, fabricarea și mentenanța sistemelor mecanice. Exemple de aplicare sunt aeronave și produse aerospațiale, produse de transport, motoare, compresoare, turbine, lanțuri cinematice, echipamente de izolare a vibrațiilor, robotică, echipamente audio și mecatronică.
Note
Lectură suplimentară Blockley, David (2012). Engineering: a very short introduction. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-957869-6. Dorf, Richard, ed. (2005). The Engineering Handbook (2 ed.). Boca Raton: CRC. ISBN 978-0-8493-1586-2. Billington, David P. (1996). The Innovators: The Engineering Pioneers Who Made America Modern (New ed.). Wiley. ISBN 978-0-471-14026-9.
Vezi și
Legături externe