Războiul informațional sau mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor informaționale (războiul psihologic, războiul imagologic, războiul de comandă – control și cel electronic, războiul web), aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă.
Forme de exercitare Războiul informațional poate fi întreprins pe diferite căi: Transmisiile de televiziune și de radio inamice pot fi supuse bruiajului. Transmisiile de televiziune și de radio pot fi atacate pentru pretinse campanii de dezinformare. Rețele sau întregul sistem logistic advers poate fi scos din luptă, neeficientizat. Rețelele de comunicație inamice pot fi scoase din luptă sau subminate. Tranzacțiile de acțiuni la burse pot să fie sabotate prin intervenții directe, electronice, sau prin derutante știri senzaționale, fie prin plasări înșelătoare dezinformante.
Spionaj și cunoaștere Informația în sine, ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinței proprii într-un conflict. Războiul, mai ales cel de succes, nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaștere a adversarului,și de aceea spionajul este vechi de când lumea. Astăzi mai mult ca oricând nevoia de cunoaștere (în general) este de o importanță vitală pentru a avea succes. Accesul la informații a devenit o armă cu două tăișuri, odată cu apariția Internetului la începutul anilor '90. Posibilitățile de a cunoaște cresc exponențial odată cu numărul celor care pot cunoaște. Internetul micșorează distanțele dintre indivizi, dintre civilizații, dintre oameni și statele în care trăiesc.
Diferitele forme ale războaielor informaționale au multe elemente comune din punct de vedere al obiectivelor urmărite, al mijloacelor și metodelor folosite, al instrumentelor cu ajutorul cărora ele urmăresc să-și atingă scopurile.
Superioritate informațională În linii mari războiul informațional cuprinde acele acțiuni desfășurate în timp de criză sau război și îndreptate împotriva informațiilor sau sistemelor informaționale ale adversarului (concomitent cu protejarea propriilor informații și sisteme informaționale) în scopul atingerii unor obiective sau influențării anumitor ținte adverse. Există trei aspecte ale războaielor informaționale de care trebuie să se țină seama:
Propria deținere de informații (și cunoștințe) și consecventa lor completare. Împiedicarea adversarului să ajungă în posesie de noi informații reale. Dezinformarea adversarului prin lansare de informații eronate sau furnizăndu-i-le direct.
Război în era modernă În era modernă, războaiele nu se mai poartă și câștigă pe frontul clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informațional. Confruntările armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligenței și al psihicului uman. Aceste noi tipuri de confruntări iau în considerare Triada puterii descrisă de Alvin Tofler în Powershift. Conform acesteia există trei surse importante ale puterii: forța fizică, bogăția și cunoașterea. Aceste trei elemente pot fi convertite ușor dintr-una în alta. Cel mai important, mai puternic și mai flexibil dintre ele este cunoașterea:
Forța brută este inflexibilă și poate fi folosită doar pentru a pedepsi. În plus orice forță fizică este limitată. Prea multă forță poate face să se distrugă ceea ce se vrea să fie apărat. Bogația este un instrument mai eficace decât forța brută. Poate fi folosită atât pentru a pedepsi cât și pentru a recompensa. Și ea este limitată. Bogăția nu este infinită. Cunoașterea este puterea la cea mai înaltă calitate. Ea poate fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge, transforma. Celelalte forțe (elemente ale puterii) depind de cunoaștere iar cunoașterea nu se epuizează. Putem genera oricâtă cunoaștere.
Astăzi, câștigarea unei bătălii nu ține de forța militară brută și de numărul ostașilor. Dominante sunt elementele ce țin de inteligența umană: diversiunea, vicleșugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experiența comandanților, psihicul luptătorilor…
Mijloacele de luptă în cadrul acestor războaie au fost descrise pentru prima dată de Sun Tzu ca fiind niște principii ale războiului. Elementele din lucrarea acestuia sunt folosite de teoreticienii diferitelor tipuri de războaie infomaționale.
În aceste confruntări nu este importantă realitatea vieții, ci opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbată prin schimbarea opiniilor oamenilor care, la rândul lor, pot schimba lumea. Sentimentele, atitudinile și comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate prin mijloace specifice.
Canale de comunicație informaționale Dezvoltarea infrastructurii informaționale, în curs de globalizare, în care se includ și structurile mediatice generează posibilități de comunicare din ce în ce mai sofisticate. Acestea transmit informațiile într-un ritm tot mai aceelerat și pe distanțe tot mai mari. Condiția esențială pentru ca aceste lucruri să se întâmple este ca conglomeratele comunicaționale să nu fie controlate de anumite centre de decizie, care pot încerca să controleze accesul oamenilor la resursele informaționale.
Agresiunile informaționale nu sunt noi. Noutatea decurge din folosirea rezultatelor cercetării științifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele să aibă efectul scontat precum și folosirea presei pentru transmiterea mesajelor manipulatoare. Combinarea acestor două elemente amplifică posibilitățile de agresiune informațională prin folosirea unor canale de comunicare pertinente și prin mesaje deosebit de bine elaborate.
Dezvoltarea mijloacelor de comunicare și a cercetării științifice face posibilă elaborarea unor strategii de manipulare informațională atât la nivel planetar, cât și la nivel local sau chiar individual. Aceste situații nu sunt doar posibile, ci prezente în realitate.
Agresiuniile au nevoie de condiții pentru că ele să poată avea efect. Presa trebuie să fie liberă de orice control public, redacțiile trebuie să fie vaste și transnaționale, canalele de informare trebuie să fie private, accesul oamenilor la presă să fie liber, fără controlul public, discernământul oamenilor să fie redus.
Despre "invazie" culturală Privind astfel lucrurile, o invazie culturală apare ca un real element de risc pentru existența unui stat și a unei națiuni deoarece produce disfuncționalități pregnate ale sistemului social și poate bloca capacitatea de răspuns în situații de criză și nu numai. Bineînțeles, este exagerat și neoportun să se considere că orice element cultural străin ce pătrunde are automat efecte negative asupra statului. Este evident că organizarea protecției informaționale este esențială pentru a întări discernământul social, atașamentul și interesul cetățeanului pentru starea națiunii. Protecția este necesară și pentru contracararea supracomunicarii și abuzului informațional, care duc la noncomunicare și pseudocomunicare, elemente ce generează rupturi sociale și dezechilibre în societatea civilă.
Perspective posibile Numeroase indicii evoca posibilitatea unei noi revoluții științifice ce se produce în domeniul procesării informației. Strategii americani încearcă să confiște aceste descoperiri pentru a determina ca ele să fie folosite cu prioritate de Statele Unite, pentru ca ele să dețină un avantaj asupra tuturor statelor, inclusiv asupra aliaților.
Tehnicile țin de generația a doua a agresiunilor informaționale și constau în atacarea structurilor mediatice și a infrastructurilor informaționale. Atacarea lor face posibilă blocarea funcționării structurilor publice, atât a celor administrative cât și a celor productive. Statul agresat nu își mai poate exercita puterea, nu mai controlează resursele, nu mai poate asigura cetățenilor un climat social normal. Generația aceasta ar permite exercitarea de presiuni asupra oricărui stat prin controlul informațional al centrelor de decizie.
Filozofia războiului informațional Războiul informațional nu ține de domeniul exclusiv al unei categorii de forțe armate. Competiția informațională este la fel de veche ca și conflictul uman. Statele, instituțiile și indivizii încearcă să-și mărească și protejeze propria bază de informații paralel cu încercarea de a o limita pe cea a adversarului.
Confruntarea informațională constă în țintirea informațiilor și a funcțiilor de informare a inamicului alături de protejarea celor proprii, având intenția de a înfrânge voința sau capacitatea acestuia de luptă.
Prin controlul mass-mediei se pot manipula cetățenii încât atitudinea acestora față de anumite probleme să fie favorabilă manipulatorului. Avantajul folosirii presei pentru astfel de acțiuni? Ea primește din start prezumția de nevinovăție din partea publicului.
Acțiunile militare clasice presupun desfășurarea de operațiuni în plan terestru, naval, aerian și spațial. Fiecare din aceste componente s-a dezvoltat pe rând și nu se poate vorbi, de exemplu, de o componentă spațială a războiului ca existând înaintea celei terestre sau navale. Toate au apărut pe măsură ce tehnologia a evoluat și omul s-a putut aventura în medii din ce în ce mai diverse și mai exotice. În prezent, o nouă componentă a conflictului militar este considerată cea informațională. Totuși există o diferență majoră între mediul informațional în care se mută astăzi o parte din acțiunile ostile desfășurate de oameni și grupuri de oameni și cel în care s-au purtat până acum războaiele. Pentru prima dată omul cucerește un mediu imaterial lipsit de o fizică palpabilă. Una dintre consecințele dispariției sistemului bipolar și exploziei tehnologice actuale este preocuparea tot mai mare pe care statele o acordă războiului informațional ca război politic, ca parte componentă a politicii statului, atât pentru promovarea cât și pentru protejarea intereselor naționale.
Teoria și practica războiului informațional se bucură în ultimul timp de o atenție crescândă din partea politicienilor, strategilor, oamenilor de știință și mijloacelor de informare în masă din diverse țări, îndeosebi din spațiul nord-atlantic și european. Nimic nu poate exista în afara sistemelor de comunicații, iar defectarea sau funcționarea în alți parametri a rețelelor de transmitere a datelor, fie și pentru câteva ore, poate genera adevărate seisme sociale cu efecte greu de imginat, mergând chiar, afirmă unii specialiști, până la paralizarea vieții naționale și internaționale, izbucnirea panicii și a unor revolte ce se pot transforma în manifestări de dezordine, care să pună în primejdie echilibrul și siguranța statelor, anihilarea capacităților de comandă și control etc. Introducerea pe scară largă a sistemelor informaționale ca bază a tuturor tipurilor de activitate la nivel social capătă, în plan politic, semnificație strategică. Se creează un nou sistem de dependențe care statuează o nouă scală a puterii, care nu mai este legată direct, pentru prima oară în istoria lumii, de capacitatea economică sau militară a unei țări. Deținerea de capacități de producere de hardware, esențială în anii de început ai bătăliei informaționale, a cedat în fața capacității de a produce și gestiona software, ceea ce permite și altor națiuni să poată intra pe piața rezervată până acum doar marilor puteri.