Biserica „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Cioplea este o biserică romano-catolică situată în fostul cartier Cioplea din București, demolat în cursul sistematizărilor din anii 1980. Lăcașul se află pe Aleea Râmnicu Sărat nr. 3-5, sector 3. Biserica mai este numită și Cioplea, după numele fostului cartier, și deține un cimitir propriu.
Denumiri ale satului Denumirea satului Cioplea precum și a bisericii, diferă și în funcție de documentele în care apare denumirea satului (comunității) și a bisericii și în funcție de limba în care sunt editate respectivele documente astfel: CiopplensisÎn documentele Congregației Propaganda Fide denumirea satului și a bisericii este Cioplensis precum și în toate celelalte documente editate în limba latină, epitaful din biserica este și el scris în limba latină și apare ca organizare satul și biserica din Ciopplensis., CiopleaEste denumirea în limba română și este dată de satul în care s-au așezat bulgarii catolici, pavlicheni, pe Moșia lui Radu Dudescu de lângă București în stânga râului Dâmbovița, plasa Ilfov care era demunirea de atunci a Județului Ilfov., Dorf Cioplihttp://www.unibuc.ro/CLASSICA/iorgastudii/cap13.pdf Acest nume apare într-un document trimis din București de episcopul pasionist Molajoni, datat în 30 august 1823 și este redactat în limba germană, pentru mai multe detalii vezi spre exemplu: Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, II Acte relative la istoria cultului catolic în Principate, 1782- 1829 Extrase din corespondența consulară austriacă, privitoare la istoria catolicismuiui în Principate, cap. 13, pag. 402., LXXIV., Registre de socoteli., Tsöplihttp://www.unibuc.ro/CLASSICA/iorgastudii/cap13.pdf Denumirea de Tsöpli apare într-un document trimis de la București și datat la 13 mai 1827, redactat în limba germană, pentru mai multe detalii vezi spre exemplu: Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, II Acte relative la istoria cultului catolic în Principate, 1782- 1829 Extrase din corespondența consulară austriacă, privitoare la istoria catolicismului în Principate, cap. 13, pp.410-411, LXXXVI, Registre de socoteli, Ceplea http://www.unibuc.ro/studies/DoctorateNoiembrie2008/Grigore%20Simona%20Daniela%20-%20Asezari%20Rurale%20pe%20Teritoriul%20Bucurestilor%20in%20Perioada%20Secolelor%20IV-%20XV%20si%20Procesul%20de%20Constituire%20Urbana%20a%20Capitalei/rezumatul%20tezei%20de%20doctorat_doc.pdf Satul Cioplea (poate în vechime numit Ceplea *) este amintit într-un hrisov din 2 iunie 1707, ceea ce înseamna ca satul era cu mult mai vechi de 1707, dar nu a fost amintit momentul în care apare prima atestare documentară. sau Tschoplu.http://www.unibuc.ro/CLASSICA/iorgastudii/cap11.pdf. Denumirea de Tschoplu se regăsește în documentele austriece sau în corespondența purtată de Monseniorul Fortunato Ercolani cu fostul Imperiu Austriac, pentru mai multe detalii vezi spre exemplu: Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. II, Acte relative la istoria cultului catolic în Principate, 1782- 1829. Extrase din corespondența consulară austriacă, privitoare la istoria catolicismului în Principate, cap. 11, pag. 360.
Istorie Biserica a fost construită în anul 1813, prin contribuția creștinilor catolici bulgari care au venit aici din sudul Dunării prin anul 1812 din cauza dificultăților întâmpinate în practicarea cultului catolic în timpul războiului ruso-turc. Ei erau conduși de preoți călugări pasioniști. Până la instituirea canonică a Arhidiecezei de București, la 27 aprilie 1883, întinderea teritorială de astăzi a fost administrată de episcopii de Nicopolis ad Istrum din Bulgaria, care purtau în același timp și titlul de administratori apostolici de Valahia, cu sediul în Cioplea, de la înființarea acestei comunități.http://www.newadvent.org/cathen/11070c.htm Despre așezarea episcopilor catolici la Cioplea în Enciclopedia Catolică, New Advent, scriere în limba englezăhttp://www.newadvent.org/cathen/03045a.htm Ibidem
„Dintre acești Episcopi de Nicopole, Paul Dovanlia a început din când în când să locuiască la București. În timpul epidemiei de ciumă (1792-1793), a stat la Mănăstirea Fraților Franciscani din București, astăzi Biserica Bărăția din București, mănăstire aflată sub conducerea preotului și starețului Ambrosius Babich, unde a murit la 6 iulie 1804. Succesorul lui Dovanlia a fost pr. Francesco Ferreri, mai târziu consacrat episcop, care a locuit la mănăstire.”
Satul Cioplea a fost întemeiat în 1812, sub protecție rusească, pe locul fostului sat aflându-se astăzi Cartierul Dristor. La început, Episcopul Ferreri era și administrator al satului, pentru că locuia printre catolicii de aici. Înainte de moartea sa survenită în noiembrie 1813, din cauza ciumei (ciuma lui Caragea) a numit pe Fortunato Ercolani Vicar general și administrator pentru Muntenia.
„Monseniorul Raymund Netzhammer, cu un minimum de detalii conjuncturale, fixează întemeierea satului Cioplea în anul 1812. La rândul său, pr. Iosif Gabor, după cum arată circumstanțele venirii bulgarilor catolici pe Moșia Dudești, respectiv războiului ruso-turc și epidemia de ciumă, presupune ca dată a începuturilor satului Cioplea luna mai a aceluiași an 1812, imediat după Pacea de la București.”Punctul de vedere aparține istoricului Iacob Ieronim, în articolul ce este integrat monografiei Parohiei Romano–Catolice din Cioplea coordonată de Dănuț Doboș, Cioplea Două veacuri de istorie, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, București, 2007. Istoricul Iacob Ieronim, pe baza documentelor studiate fixează ca dată de întemeiere a satului, cel mai probabil anul 1806, care este și anul de debut al războiului ruso–turc.
Fenomene naturale în Cioplea O referință a preotului Giuseppe Molajoni din 1821 menționează că prima biserică din Cioplea a fost făcută din nuiele bătute cu lut, iar acoperișul din stuf. Lăcașul a fost construit în anul 1813, fără aprobarea autorităților. La 5 iulie 1821 o furtună de nisip și un cutremur au făcut ca biserica să se dărâme. Între 1828-1829 o ciumă a lovit Țara Românească, în 1830 o invazie de lăcuste, în 1831 a avut loc o epidemie de holeră, iar în 1853 biserica și toate dependințele au ars într-un incendiu.
Biserica de astăzi a trecut prin mai multe etape de reconstrucție datorită fenomenelor naturale sau a incendiilor, ultima reconstrucție datează din 1859, și arată așa cum o găsim și astăzi și se datorează sumelor donate de Catharina Cardini, văduva lui Ieronim Cardini-Momolo, mărturie a acestui lucru stă epitaful din stânga bisericii pe care stă scris în limba latină:
citat în limba latină care amintește de cei care prin aportul lor au contribuit la ridicarea bisericii actuale din Cioplea, prin sumele donate de către Catherina Cardini soția defunctului său soț Ieronim Cardini-Momolo un comerciant din București care a lăsat averea soției sale. Epitaful amintește anul în care s-a definitivat lucrarea precum și preotul misionar în timpul căruia a fost reconstruită biserica.
Sediul episcopal de la Cioplea