miniatura|Spitalul Colțea miniatura|Timbru cu articolul 34 despre dreptul la sănătate miniatura|Formatul cardului de sănătate al CNAS miniatura|Țările cu sănătate universală România oferă beneficiile unui sistem de sănătate universal. Statul finanțează asistența medicală primară, secundară și terțiară. Campaniile de sănătate publică sunt finanțate independent de Guvernul României. Ministerul Sănătății din România este responsabil cu gestionarea și supravegherea sectorului public de sănătate.

Accesul la asistența medicală este garantat de articolul 34 din Constituția României, care specifică faptul că statul este obligat „să garanteze asistența medicală”. În anul 2013, bugetul alocat pentru sectorul sănătății este de aproximativ 1,7% din PIB.

Cetățenii Uniunii Europene, împreună cu cetățenii români care nu au asigurare plătită, au dreptul la asistență medicală de urgență gratuită. Fiecare cetățean al României are dreptul la proceduri medicale gratuite și fără restricții, stabilite de un medic, doar dacă se prezintă cu un card de sănătate începând cu 9 septembrie 2015, dovedind că a plătit asigurare.

Istoria sistemului de sănătate din România Prima mențiune a asistenței medicale publice în România datând din 1700 se referă la o perioadă când sistemul de sănătate era rudimentar, majoritatea îngrijirilor fiind oferite de medici străini pentru elite și prin spitale de caritate pentru cei săraci.

Societatea Națională de Cruce Roșie a fost fondată la 4 iulie 1876. Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Dimitrie Ghica, între 1876 și 1897. Crucea Roșie Română este singura organizație umanitară cu o rețea funcțională în întreaga țară.

Conceptul de asistență medicală universală a fost implementat în România după 1990, în contextul tranziției către democrație și reformelor economice, dar rămâne un subiect de dezbatere din cauza problemelor de acces și finanțare.

În mai 2010, spitalele din România aveau acumulate datorii de peste 100 de milioane de euro către furnizorii de medicamente.Spitalele au datorii de peste 100 mil. euro la furnizorii de medicamente, 31 mai 2010, wall-stret.ro, accesat la 26 august 2010 Doar 4,1 milioane de români plătesc contribuția la sănătate, în timp ce 11,6 milioane sunt scutiți, din diverse motive, de la această plată.Geana, CNAS: Luam in calcul majorarea contributiei la fondul de sanatate pana la 14%, 13 mai 2010, wall-stret.ro, accesat la 25 august 2010 În total, există 16,7 milioane de oameni care beneficiază de servicii de sănătate. Contribuția la sănătate a angajatorului și a angajatului este în prezent de 10,7%. Guvernul avea în plan să închidă 150-200 de spitale din cele aproximativ 450 existente în întreaga țară, iar personalul din unitățile medicale urma să fie redistribuit, în funcție de nevoi, decizia fiind luată în urma discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional.Ministrul Sănătății nu își asumă cifra de 150 de spitale desființate, 13 mai 2010, money.ro, accesat la 25 august 2010Comentarii după desființarea spitalelor: "Serviciile de pompe funebre vor înlocui salvarea", 1 februarie 2011, evz.ro, accesat la 30 iunie 2011 Totuși, în documentul aprobat ulterior de Guvern nu se mai regăsește măsura desființării spitalelor, ci este menținută doar obligația de a reduce numărul de paturi în spitale cu 9.200.

Din 1 aprilie 2011, 67 de spitale au fost închise, Ministerul Sănătății propunând reorganizarea lor în cămine de bătrâni.

Spitalele românești Lista spitalelor din romania

În august 2010, în România existau 425 de spitale,În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale , 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010 din care 16 spitale aparțin CFR.Toate spitalele CFR din tara vor fi supuse unor controale, 26 aprilie 2010, wall-street.ro, accesat la 27 august 2010

Spitalele enumerate mai jos sunt cele mai relevante din punct de vedere istoric în România.

Spitalul Colțea, din București, a fost construit de Mihai Cantacuzino între 1701 și 1703; este compus din mai multe clădiri, fiecare cu 12 până la 30 de paturi, o biserică, trei capele, o școală și case pentru medici și profesori. Spitalul Colțea a fost dotat cu echipamente moderne după o investiție de 90 milioane de euro în 2011 și este acum unul dintre cele mai moderne spitale din București și din România.

Spitalul Pantelimon a fost ridicat în 1733 de Grigore II Ghica. Suprafața terenului spitalului Pantelimon era de 400.000 m². Spitalul avea în inventar o casă pentru boli infecțioase și o casă pentru persoane cu dizabilități. Spitalul este în continuare operațional și astăzi.

Spitalul Sf. Spiridon, din Iași, a fost deschis în 1755 și descris într-un document din 1757 ca fiind cel mai mare din Moldova și Țara Românească, fiind astăzi al doilea cel mai mare din România.

Spitalul Filantropia avea o capacitate de 70 de paturi și a fost construit între 1806-1812, în timpul ocupației ruse. Spitalul este în continuare operațional și astăzi.

Spitalul Brâncovenesc a fost inaugurat în octombrie 1838. Spitalul funcționa pe același principiu ca o clinică gratuită, oferind diverse vaccinuri și teste medicale gratuit. Cu toate acestea, dezvoltarea urbană a dus la demolarea clădirii spitalului (iar, prin urmare, activitatea sa a încetat) în 1984.

Vaccinare miniatura|Centru de vaccinare COVID-19 din Timișoara Vaccinarea s-a realizat în România încă din secolul XVII, când oamenii foloseau metode rudimentare de vaccinare, cum ar fi scufundarea nou-născuților în lapte de vacă provenit de la vaci infectate cu variola. Cu toate acestea, datorită numărului tot mai mare de medici, au fost introduse metode de vaccinare mai moderne. Din 1800, copiilor li se administra un vaccin regulat împotriva vârstei.

Din secolul XIX și până în prezent, a fost obligatoriu ca toți copiii să fie vaccinați împotriva hepatitei B, tuberculozei, tetanosului, poliomielitei, rujeolei și difteriei. Vaccinurile sunt gratuite și pot fi administrate la orice medic pediatru autorizat. Vaccinuri opționale suplimentare, cum ar fi cel împotriva gripei, sunt, de asemenea, oferite gratuit la fiecare doi ani.

Transplant de organe România este astăzi una dintre națiunile cu cea mai mare rată de succes în chirurgiile de transplant de organe.

Primul transplant din România a fost realizat în 1958. Doctorul Agripa Ionescu a efectuat un transplant de piele. Primul transplant experimental de ficat a fost efectuat la Spitalul Floreasca din București, dar a fost doar o tentativă.

Numai în anii 1980, la Institutul Clinic Fundeni, tot în București, profesorul Eugeniu Proca a reușit să transplanteze un rinichi de la mamă la fiu. În fiecare an, România a făcut progrese atât din perspectiva tehnică, cât și prin creșterea numărului de donatori.

În 2013, țara a intrat pe lista țărilor cu cel mai mare număr de transplanturi de organe efectuate. România a fost lider în ceea ce privește numărul cel mai mare de transplanturi realizate la nivel european, având un record de 60 de donatori în primele 4 luni ale anului 2013, când au fost efectuate 120 de transplanturi de rinichi și 53 de transplanturi de ficat. Conform doctorului Irinel Popescu, 2013 va fi probabil cea mai bună anul din istoria transplanturilor românești, iar potrivit Mediafax, alte 32 de spitale s-au alăturat Programului de Transplant, implicându-se în identificarea donatorilor potențiali și menținerea pacienților în moarte cerebrală în stare stabilă.

Spitalele private Încă din 2007, când România a aderat la UE, numărul spitalelor private a crescut. În prezent, există 130 de spitale/clinici private în România.

Spitalele private au câștigat popularitate, în special din 2011, când a fost discutată propunerea de privatizare. Tot mai mulți români aleg să opteze pentru un plan de asigurare privată, care include accesul la un spital privat.

Un motiv pentru această schimbare bruscă este faptul că spitalele private oferă servicii premium. Ele tind să fie mai prietenoase cu pacienții decât spitalele publice și au, de asemenea, echipamente moderne.

Cu toate acestea, s-au adus critici împotriva spitalelor private, deoarece, deși majoritatea sunt dotate cu aparate medicale de ultimă generație, dacă apare o urgență medicală gravă (de exemplu, sângerare internă masivă), pacientul este transferat la un spital public. Acest lucru se face de obicei pentru că spitalele publice au mai mulți specialiști care ar putea fi mai competenți decât cei din spitalele private.

Medici români În prima parte a secolului XVIII, aristocrația își trimitea copiii la Viena sau Paris pentru a urma o facultate de medicină acolo. Ulterior, aceștia se întorceau în România pentru a practica medicina. În cele din urmă, această practică a devenit atât de comună încât majoritatea medicilor români erau școliti în străinătate și începeau să împărtășească cunoștințele lor cu viitorii medici. Practica de a trimite viitorii medici în străinătate a încetat odată cu punerea în funcțiune a primei școli de medicină din România.

La începutul anilor 1800, România a fost grav afectată de o epidemie de holeră, iar cererea de medici a crescut. Cu toate acestea, mulți medici au murit în timp ce tratau pacienții infectați cu holeră.

Odată cu ascensiunea lui Alexandru Ioan Cuza, medicii au fost angajați de statul nou creat. Medicii primeau o remunerație mică din partea statului, dar în cele mai multe cazuri, percepeau pacienților o taxă.

În zorii Primului Război Mondial, România nu avea suficiente cadre medicale pentru a susține armata. Situația a devenit atât de disperată încât regina României a devenit ea însăși infirmieră și a început să lucreze pe linia frontului, asistând persoanele rănite.

După încheierea Primului Război Mondial, situația s-a stabilizat. Erau suficienți medici pentru a acoperi populația orașelor și a oferi suport limitat țăranilor. A fi medic a devenit o profesie nobilă și bine răsplătită.

În 1947, după răsturnarea monarhiei și ascensiunea comuniștilor la putere, cererea de medici a crescut din nou. Tinerii erau încurajați de părinți să se înscrie la facultatea de medicină. A fi medic oferea persoanei un rang mai înalt în stat. Medicii primeau locuințe cu prioritate și aveau acces mai ușor la beneficii, cum ar fi combustibilul suplimentar, care din 1980 a devenit raționalizat. În plus, medicii primeau o mulțime de „bacșișuri” constând în ciocolată, țigări și băuturi fine, care erau de asemenea bunuri raționalizate. Potrivit unui sondaj realizat de Euro Health Consumer Index în 2015, România se afla încă printre țările europene în care plățile neoficiale către medici erau raportate cel mai frecvent.

În plus, este important de menționat că, de-a lungul timpului, s-au depus eforturi pentru a îmbunătăți condițiile de lucru ale medicilor în România. De exemplu, în ultimele decenii, s-au implementat reforme pentru a crește salariile medicilor și pentru a îmbunătăți infrastructura spitalicească, cu scopul de a atrage și reține cadrele medicale competente în țară. Totuși, provocările persistă, iar sistemul de sănătate românesc continuă să se confrunte cu probleme legate de corupție și insuficiența resurselor, care afectează calitatea îngrijirii medicale.

Facilități și echipamente miniatura|Ambulanțe în Arad În România există 425 de spitale, ceea ce înseamnă un spital la 43.000 de oameni. Teoretic, fiecare dintre cele 425 de spitale ar trebui să fie echipat cu o cameră de traumă de bază și o sală de operație. Pentru fiecare 1.000 de persoane, există 6,2 paturi de spital disponibile.