|suprafața=1 000 săli |website= }} Muzeul Ermitaj (în ; pronunție: [ɡəsʊˈdarstvʲɪnɨj ɪrmʲɪˈtaʂ]) este un muzeu situat în centrul orașului Sankt Petersburg, Rusia, pe malul Nevei, în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, este astăzi unul dintre cele mai mari muzee din lume. Mai mult de 60.000 de piese sunt expuse în aproximativ 1.000 de săli, în timp ce 3 milioane de obiecte sunt păstrate în rezervă. Muzeul prezintă, pe lângă numeroase piese ale antichității, o colecție de opere de artă europene a perioadei clasice care se numără printre cele mai frumoase din lume, alături de cea a muzeului Luvru și muzeului Prado. Printre operele expuse figurează picturi ale maeștrilor olandezi și francezi ca Rembrandt, Rubens, Vincenzo Petrocceli, Matisse și Paul Gauguin. Aici pot fi găsite o pictură în ulei a lui Leonardo da Vinci, cât și 31 de picturi ale lui Pablo Picasso. Muzeul are 2500 de angajați. Clădirile ce adăpostesc muzeul constituie unul dintre principalele ansambluri ale centrului Sankt-Petersburgului, ansamblu inclus în patrimoniul mondial al UNESCO.
Muzeul de stat Ermitaj este inclus în lista celor mai vizitate douăzeci de muzee de artă din lume.
Clădirile
Inițial, doar clădirea numită „Micul Ermitaj” purta acest nume. Astăzi, Ermitajul regrupează un complex din mai multe clădiri construite între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Alături de „Micul Ermitaj” găsim „Vechiul Ermitaj”, „Noul Ermitaj” și „teatrul Ermitajului”, cât și o mare parte din „Palatul de Iarnă”, altădată rezidența principală a țarului Rusiei. De-a lungul ultimilor ani, o parte a clădirii Statului Major General situată lângă piața castelului, dar și palatul Menșikov au fost alipite complexului Ermitaj.
thumb|center|750px|Complexul Ermitaj, de la stânga la dreapta: teatrul Ermitajului, Vechiul Ermitaj, Micul Ermitaj, Palatul de Iarnă (Noul Ermitaj, situat în spatele Vechiului Ermitaj nu este vizibil)
Palatul de Iarnă
thumb|Vedere a Palatului de Iarnă și clădirii Statului-Major
Primul Palat al Iernii a fost construit în 1711; reconstruit în 1721 la moartea lui Petru cel Mare este înlocuit în anii următori de către o creație a arhitectului Domenico Trezzini. Elizabeta, fiica lui Petru, estimase că acelei clădiri îi lipsea grandoarea și a cerut reconstruirea sa în 1754 de către Francesco Rastrelli.
În 1837 palatul a ars în întregime (incendiul a durat 30 de ore). Țarul Nicolae I a ordonat ca reconstruirea să fie identică: în primăvara anului 1839, lucrările au luat sfârșit. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul Iernii a fost distrus în timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost reclădit. Astăzi, clădirea se confruntă cu problemele cauzate de către afluxul de vizitatori, a instabilității solului mlăștinos pe care edificiul a fost construit, dar și din cauza umidității provocate de apropierea sa de râul Neva. Au avut loc lucrări de restaurare între anii 1984 și 2005.
Palatul este astăzi considerat o bijuterie a artei baroce rusești. Planul clădirii este dreptunghiular și are mari curți interioare; fiecare fațadă este decorată într-un mod diferit. Statuete de 3,5 metri decorează fațada exterioară a palatului.
Clădirile Ermitajului
Micul Ermitaj, construit într-un stil clasicist de către Jean Baptiste Vallin de la Mothe, este cel mai mic edificiu al complexului și a servit între anii 1764 și 1775 ca refugiu pentru țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei. În acest imobil, Ecaterina a depozitat primele picturi achiziționate de ea. Vechiul Ermitaj, numit, de asemenea, și Marele Ermitaj a fost construit în 1787 de către Georg Falten pentru a adăposti o colecție care a crescut rapid: este clădirea cea mai puțin decorată a complexului.
Leo von Kenze a construit între 1839 și 1852 Noul Ermitaj. Acesta este, probabil, singura sa operă care diferă de stilului pe care i l-a impus Ludovic I de Bavaria și poate fi declarată opera propriilor sale concepții artistice. Este singura clădire a complexului care nu se găsește de-a lungul Nevei. Noul Ermitaj a mai fost construit și pentru a face față înmulțirii colecțiilor. Aici pot fi găsite, printre altele, reconstituirea completă a unei loggii construită de către Rafael la Vatican. Statuile lui Atlas de pe fațada sa sunt, probabil, tipul de opere cel mai celebru din lume.
Teatrul Ermitajului a fost construit între 1783 și 1787. Teatrul țarilor era, în acel timp, primul teatru din Sankt-Petersburg. Piese de teatru au fost jucate aici până în 1796 și, mai nou, din 1989: în iarnă, baletul Kirov, printre alții, a interpretat diferite spectacole. Astăzi, teatrul servește numai ca sediu al administrației Ermitajului. Teatrul este cel mai mic din oraș căci el era, la origine, conceput pentru reprezentațiile private destinate familiei țarului. În mod normal, teatrul Ermitajului nu este deschis publicului.
Colecțiile
Dintre cele 250 de muzee ale orașului, Ermitajul este, cu cele 3 până la 4 milioane de vizitatori anual, cel mai vizitat și cel mai reputat. Este unul dintre cele mai importante muzee de artă din lume. Găzduiește o uriașă colecție de artă europeană a zilelor noastre până în 1917. Expunerea tablourilor deosebit de apropiate unele de altele, datorată densității colecțiilor prezentate, a primit numele de expunere peterburgheză.
Colecțiile Preistoriei și ale Antichității thumb|right|Fildeș cu mamut gravat (lacul Baikal, Paleoliticul superior) thumb|right|Pieptene scit Muzeul păstrează în rezervele sale 2,7 milioane de piese; 65.000 de piese sunt expuse în 350 de săli și grupate în 5 colecții: cultura preistorică arta și cultura Antichității arta și cultura popoarelor orientale arta Europei occidentale arta rusă
Piesele cele mai remarcabile sunt obiectele din aur ale civilizației sciților, o imensă colecție provenită din culturile romane și etrusce, dar și o serie de obiecte deosebit de bine conservate a poporului hun. Pot fi găsite, de asemenea, o colecție deosebit de bogată a obiectelor ce amintesc istoria Siberiei, ca scrierile din secolele al IV-lea și al V-lea găsite în peștera Magao din China. Ermitajul expune cea mai veche mărturie a scrierii mongole - piatra de Dchingis - dar și un mare număr de obiecte aparținând Rusiei Kievene. În jur de o treime din piesele expuse sunt monede, din care 120.000 aparțin Antichității, 220.000 Asiei orientale și 300.000 Rusiei. Camera numită Comorile expune istoria bijuteriei și fabricarea obiectelor din aur începând cu mileniul al 3-lea î.H.
Obiecte din aur
Pe lângă colecțiile cunoscute pe plan mondial ale artei Europei de Vest, Ermitajul are, de asemenea, un număr de piese variate. Astfel, pot fi găsite o colecție de icoane religioase existente din secolul al XII-lea originare, printre altele, din Kiev, Moscova și Novgorod, o colecție de bijuterii din atelierul lui Fabergé, și un mare număr de costume istorice. Țarii au adunat, de asemenea, obiecte provenite din artizanatul rus ca tapiserii și porțelanuri; colecția de veșminte rusești din secolul al XVIII-lea și până în secolul al XX-lea sunt deosebit de impresionante. Printre veșminte, pot fi găsite 300 de piese din garderoba lui Petru cel Mare.
Arta Europei Occidentale și Orientale
Înființarea colecțiilor a fost încă de la început centrată pe operele de artă ale Europei de Vest și Europei Orientale, dar achizițiile pe această temă au început să devină cu adevărat importante din secolul al XVIII-lea. La acea vreme exista în întreaga Europa un mare numar de colecții majore și țarul avea reputația de a fi un mare colecționar de valori. În 1722, cea mai mare colecție a epocii, cea a baronului Joseph Antoine Croizat, a ajuns în mâinile rușilor. În acestă colecție se puteau găsi operele: Danae a lui Tițian, Sfânta familie a lui Rafael și un portret realizat de Rubens. Astăzi, inima colecțiilor este din nou centrată pe arta și cultura Europei Occidentale și Orientale, odată ce o mare parte din arta rusă a fost transferată la Muzeul de Artă Rusă.
În cadrul muzeului, picturile reprezintă capitolul cel mai extins, dar Ermitajul are în colecția sa și desene, mai mult de 50.000 de gravuri, stampe, litografii, acvaforte de mai multe tipuri și din mai multe perioade, dar mai are și o numeroasă colecție de obiecte de artă. Aceasta include obiecte de cult datând din secolul al XI-lea până în secolul al XV-lea, obiecte emailate și sculpturi de fildeș din secolele XV-lea și al XVIII-lea. Colecția muzeului mai prezintă și un număr mare de sticlării venețiene, germane și spaniole din secolele al XV-lea și al XX-lea, dar și o colecție de faianțe. Muzeul deține 14.000 de piese de porțelan provenit din toate marile centre de manufactură, în special cel din Meissen și Sèvres. Printre marile colecții de artă figurează și importante colecții de tapiserii și mobilier. Colecția Arta Plastică numără 2000 de piese și este printre cele mai importante din lume. Această colecție prezintă, printre altele, operele lui Michelangelo și Auguste Rodin.
Colecțiile de pictură
Colecțiile de pictură ale muzeului sunt prezentate în 120 de săli. În aceste săli sunt expuse operele pictorilor italieni, francezi, olandezi și flamanzi, dar și englezi și germani. Importantele picturi expuse sunt următoarele (în ordinea expunerii):
Pictura italiană thumb|right|Madona Litta, Leonardo da Vinci
Pictura italiană formează ansamblul cel mai important al colecției de pictură din perioada clasică. Operele cele mai importante și cele mai vizitate sunt două picturi ale lui Leonardo Da Vinci, opere care fac parte dintr-o serie de 12, cunoscute pe plan mondial: la Madonna Benois (1478) et la Madonnna Litta (1490/91). Madonna Conestabila (1502/03) și Sfânta familie (1506) a lui Rafael sunt și ele foarte celebre. Aici poate fi găsită și o reconstituire a loggiei lui Rafael din Vatican construită cu exactitate după original. Muzeul deține, de asemenea, și diferite opere ale lui Tițian, Judith a lui Giorgione, picturi ale lui Michelangelo, Paolo Veronese, Caravaggio, Carracci, Luca Giordano, Salvator Rosa, Giuseppe Maria Crespi, Tiepolo, Stefano Torelli și Francesco Guardi.
thumb|left|Portrait de dame en bleu de Paul Cézanne Pictura spaniolă
Picturile expuse cele mai cunoscute sunt El Greco (Sfinții Apostoli Petru și Pavel), Jusepe de Ribera (Iisus Hristos pe cruce - prima pictură a școlii realiste), Francisco de Goya (Portretul lui Antonia Zarate (din 1811, este singura opera a acestui pictor în cadrul Ermitajului) și Diego Velázquez. Sunt prezentate și operele lui Murillo, Zurbaran și Juan Pantoja de la Cruz.
Pictura flamandă
Ermitajul are în jur de 500 de picturi ale 140 de artiști din perioada glorioasă a școlii flamande. Cele mai numeroase sunt operele lui Rubens și a elevilor săi Anthonis van Dyck și Frans Snyders. Muzeul deține 22 de picturi ale lui Rubens (printre care Perseus și Andromeda și Bacchus) și 19 schițe. Această parte a colecției a fost dezvoltată la începutul anului 1769 în momentul când Statul rus a achiziționat 600 de picturi flamande și franceze dăruite de către Heinrich von Brühl la moartea sa. Printre acestea se află și Bildnis eines Gelehrten și Bildnis eines alten Mannes in Rot de Rembrandt, cât și 4 picturi peisagistice ale lui Jacob Izaaksoon van Ruisdael.
Pictura olandeză
Picturile lui Rembrandt constituie, fără îndoială, partea cea mai cunoscută a acestei expuneri: muzeul deține 20 de picturi care reprezintă cea mai mare colecție din afara granițelor olandeze. Principalele tablouri sunt Flora (1634), Danae (1630/40) și Retour du fils disparu (1668/69). Sunt expuse în jur de 1000 de opere ale altor pictori olandezi ca: Lucas van Leyden, Rogier van der Weyden, Jacob van Utrecht, Jan van Goyen, Jacob van Ruisdael, Jan Steen, Gerard ter Borch, Pieter de Hooch, Adriaen van Ostade, Isaac van Ostade, Paulus Potter, Willem Claesz Heda, Willem Kalf și Frans Hals.
Pictura franceză