Charles Aznavour (născut Shahnour Varenagh Aznavourian, în , ) a fost un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. A fost unul dintre cei mai simpatizați și mai longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1000 de cântece, din care aproximativ 150 în engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă și 50 în germană https://web.archive.org/web/20010726080922/http://fan.aznavour.free.fr/equivalences.htm.
Născut într-o familie de emigranți armeni din Paris, se simte foarte atașat de comunitatea armeană. În urma cutremurului ce a răvășit Armenia în 1988, pune bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită Aznavour pour l’Arménie. În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie. Din 1995 este ambasador al Armeniei pe lângă UNESCO, iar din 2009 este ambasadorul Armeniei în Elveția http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7888243.stm (țara în care își are reședința), după ce a devenit cetățean armean în 2008.
Unul dintre cei mai populari și durabili cântăreți ai Franței, a fost poreclit „Frank Sinatra al Franței”, în timp ce criticul muzical Stephen Holden l-a descris pe Aznavour ca o „divinitate a pop-ului francez”. Mai multe publicații media l-au descris drept cel mai faimos armean din toate timpurile. Jean Cocteau, care l-a distribuit în filmul său din anii 1960 Le Testament d'Orphée, a glumit: „Înainte de Aznavour, disperarea nu era populară”. Între 1974 și 2016, Aznavour a primit aproximativ șaizeci de discuri de aur și platină în întreaga lume. Potrivit companiei sale de discuri, vânzările totale ale înregistrărilor lui Aznavour au depășit 180 de milioane de unități.[
A început ultimul său turneu mondial în 2014. În 2017, Aznavour a primit a 2.618-a stea pe Walk of Fame de la Hollywood. Mai târziu în acel an, el și sora sa, Aïda Aznavourian, au primit premiul Raoul Wallenberg pentru adăpostirea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Concertul său de la NHK Hall din Osaka, din septembrie 2018, a fost ultima sa reprezentație.
Viața timpurie și familia Aznavour s-a născut pe 22 mai 1924 la clinica Tarnier din 89, rue d'Assas, în Saint-Germain-des-Prés, al 6-lea arondisment din Paris, într-o familie de artiști care trăia pe rue Monsieur-le-Prince. A fost numit Shahnour (sau Chahnour) Vaghinag (Vaghenagh) Aznavourian (în armeană: Շահնուր Վաղինակ Ազնաւուրեան), de către părinții săi, imigranți armeni Michael (Misha) Aznavourian (din actualul Akhaltsikhe, Georgia) și Knar Baghdasarian, o supraviețuitoare a genocidului armean din Adapazarı (în prezent în Sakarya, Turcia). Avea o soră mai mare, Aïda, născută în ianuarie 1923 în Salonic, Grecia, înainte ca familia lor să se mute în Franța. Familia Aznavourian avea un mic restaurant armean pe rue de la Huchette, un loc frecventat de actori și muzicieni, până la Marea Depresiune. O biografie menționează că tatăl lui Misha – bunicul lui Charles – „fusese bucătar la țarul Nicolae al II-lea”. Dar Aznavour a râs atunci când a spus: „Bunicul meu”, a spus el, „era bucătar pentru guvernatorul din Tiflis, în Georgia. Țarul venea acolo la fiecare 150 de ani”. Părinții lui Charles l-au introdus în lumea spectacolului de la o vârstă fragedă, abandonând școala la vârsta de nouă ani și luând numele de scenă „Aznavour”.
Al Doilea Război Mondial În timpul ocupației germane a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Aznavour și familia sa au ascuns „mai multe persoane persecutate de naziști, în timp ce Charles și sora sa, Aïda, s-au implicat în activități de salvare”. Munca lor a fost recunoscută într-o declarație emisă în 2017 de Reuven Rivlin, președintele Israelului. În acel an, Aznavour și Aïda au primit Premiul Raoul Wallenberg pentru activitățile lor din timpul războiului. „Aznavourienii erau strâns legați de Grupul de Rezistență Missak Manouchian și, în acest context, au oferit adăpost armenilor, evreilor și altora la apartamentul lor din Paris, riscându-și viața”.
Cariera
Cariera muzicală Aznavour era deja familiarizat cu lumea scenei atunci când a început cariera sa de muzician. La vârsta de nouă ani, a avut roluri într-o piesă de teatru numită Un Petit Diable à Paris și într-un film intitulat La Guerre des Gosses. Aznavour s-a îndreptat apoi spre dansul profesionist și a cântat în mai multe cluburi de noapte. În 1944, el și actorul Pierre Roche au început un parteneriat și au susținut numeroase reprezentații în cluburi de noapte. Prin această colaborare, Aznavour a început să scrie cântece și să cânte. În paralel, Aznavour a compus primul său cântec, intitulat J'ai Bu, în 1944. Primele lor succese au avut loc în Canada, între 1948 și 1950.
În primele etape ale carierei sale, Aznavour a fost sfătuit de Édith Piaf să urmeze o carieră în muzică. Piaf l-a ajutat pe Aznavour să-și dezvolte o voce distinctivă, care i-a evidențiat cele mai bune abilități ale sale.
Uneori descris ca „Frank Sinatra al Franței”, Aznavour a cântat frecvent despre iubire. A scris sau a co-scris piese de operetă, mai mult de o mie de cântece și a înregistrat 91 de albume de studio. Vocea lui Aznavour era apropiată de gama tenorului, dar poseda și o gamă joasă și o coloratură mai tipică pentru un bariton, ceea ce contribuia la timbrul său unic. Aznavour cânta și vorbea în multe limbi (franceză, engleză, italiană, spaniolă, germană, rusă, armeană, napolitană), ceea ce l-a ajutat să susțină concerte la Carnegie Hall, în Statele Unite și în alte locații importante din întreaga lume. De asemenea, a înregistrat cel puțin un cântec al poetului armean din secolul al XVIII-lea Sayat-Nova (în 1988), un cântec armean-francez alături de Bratsch (în 2007), și un cântec popular, Im Yare (în 2009), în limba armeană. „Que C'est Triste Venise”, cântat în franceză, italiană („Com'è Triste Venezia”), spaniolă („Venecia Sin Ti”), engleză („How Sad Venice Can Be”) și germană („Venedig in Grau”), a avut mult succes în mijlocul anilor '60.
În 1972, Aznavour a lansat al 23-lea său album de studio, Idiote je t'aime..., care conținea printre altele, două dintre clasicele sale – Les plaisirs démodés (Plăceri demodate) și Comme ils disent (Cum spun ei), acesta din urmă abordând subiectul homosexualității, un subiect revoluționar la acea vreme.
În 1974, Aznavour a devenit un mare succes în Regatul Unit, când cântecul său She a ajuns pe locul 1 în topul UK Singles Chart, unde a rămas timp de patru săptămâni, într-o perioadă de 14 săptămâni. Alt cântec cunoscut al său în Regatul Unit a fost The Old Fashioned Way din 1973, care a stat în topurile britanice timp de 15 săptămâni.
Artiști care au înregistrat cântece de-ale lui Aznavour și au colaborat cu el includ: Édith Piaf, Fred Astaire, Frank Sinatra (Aznavour fiind unul dintre puținii cântăreți europeni invitați să cânte în duet cu acesta), Andrea Bocelli, Bing Crosby, Ray Charles, Bob Dylan (care l-a menționat pe Aznavour printre cei mai mari artiști live pe care i-a văzut vreodată), Dusty Springfield, Liza Minnelli, Mia Martini, Elton John, Dalida, Serge Gainsbourg, Josh Groban, Petula Clark, Tom Jones, Shirley Bassey, José Carreras, Laura Pausini, Roy Clark, Nana Mouskouri, Peggy Lee și Julio Iglesias. Coechipieră în muzica pop franceză, Mireille Mathieu a cântat și a înregistrat alături de Aznavour de mai multe ori. Cântărețul englez Marc Almond a fost menționat de Aznavour drept unul dintre interpreții săi preferați, având în vedere că a interpretat What Makes a Man a Man în anii '90. Almond a declarat că Aznavour a avut o influență majoră asupra stilului și lucrărilor sale. În 1974, Jack Jones a înregistrat un album întreg cu compoziții ale lui Aznavour, intitulat Write Me A Love Song, Charlie, reeditat pe CD în 2006. Doi ani mai târziu, în 1976, cântăreața olandeză Liesbeth List a lansat albumul Charles Aznavour Presents Liesbeth List, care conținea compozițiile lui Aznavour cu versuri în limba engleză. Aznavour și tenorul italian Luciano Pavarotti au cântat împreună aria Ave Maria de Gounod. Aznavour a cântat alături de violoncelistul rus și prietenul său Mstislav Rostropovich pentru a inaugura președinția Franței la Uniunea Europeană în 1995. Elvis Costello a înregistrat She pentru filmul Notting Hill. Unul dintre cei mai buni prieteni și colaboratori ai lui Aznavour din industria muzicală a fost tenorul operatic spaniol Plácido Domingo, care a interpretat frecvent hiturile sale, inclusiv o înregistrare solo a piesei Les bâteaux sont partis în 1985 și versiuni în duet ale piesei în franceză și spaniolă în 2008, precum și multiple versiuni live ale cântecului Ave Maria al lui Aznavour. În 1994, Aznavour a cântat din nou cu Domingo și soprana norvegiană Sissel Kyrkjebø la cel de-al treilea concert anual de Crăciun de la Viena al lui Domingo. Cei trei artiști au interpretat un repertoriu variat de colinde, medley-uri și duete, iar concertul a fost transmis pe cale televizată în întreaga lume, fiind ulterior lansat pe CD la nivel internațional.
La începutul toamnei anului 2006, Aznavour a început turneul de adio, susținând concerte în Statele Unite și Canada, primind recenzii extrem de pozitive. În 2007, Aznavour a început cu concerte în întreaga Japonie și Asia. A doua jumătate a anului 2007 l-a adus înapoi la Paris, unde a susținut peste 20 de spectacole la Palais des Congrès, urmate de un nou turneu în Belgia, Olanda și restul Franței. Aznavour a declarat în repetate rânduri că acest turneu de adio, dacă sănătatea îi va permite, va dura probabil dincolo de 2010; însă, după această perioadă, Charles Aznavour a continuat să susțină concerte pe tot globul, în fiecare an. La 84 de ani, cei 60 de ani de carieră îl făceau „un pic greu de auzit”. În ultimii săi ani, Aznavour a continuat să cânte în mai multe limbi și fără a depinde constant de reclamele televizate, dar de obicei se limita la două sau trei limbi (franceza și engleza fiind principalele două, iar spaniola sau italiana fiind a treia) în majoritatea concertelor. Pe 30 septembrie 2006, Aznavour a susținut un concert major la Erevan, capitala Armeniei, pentru a deschide sezonul cultural „Arménie mon amie”. La acest eveniment au fost prezenți președintele Armeniei, Robert Kocharyan, și omologul său francez Jacques Chirac, care se aflau atunci într-o vizită oficială în Armenia.
În 2006, Aznavour a înregistrat albumul Colore ma vie în Cuba, alături de Chucho Valdés. Ca invitat frecvent la Star Academy, Aznavour a cântat alături de concurentul Cyril Cinélu în același an. În 2007, a cântat o parte din Une vie d'amour în rusă în cadrul unui concert la Moscova. Mai târziu, în iulie 2007, Aznavour a fost invitat să cânte la Festivalul Vieilles Charrues.
Albumul Forever Cool (2007), lansat de Capitol/EMI, include un duet cu vocea lui Dean Martin, înregistrat de Aznavour pe melodia „Everybody Loves Somebody Sometime”.
Aznavour a încheiat un turneu în Portugalia în februarie 2008. Pe parcursul primăverii din 2008, Aznavour a susținut o serie de concerte în America de Sud, în Argentina, Brazilia, Chile și Uruguay.
Un mare admirator al Quebecului, unde a cântat în cabarete din Montreal înainte de a deveni faimos, Aznavour a sprijinit cariera cântăreței și compozitoarei Lynda Lemay în Franța. Pe 5 iulie 2008, Aznavour a fost numit ofițer de onoare al Ordinului Canadei. A cântat a doua zi pe Câmpiile Abraham ca parte a celebrării a 400 de ani de la înființarea orașului Quebec.