() a fost un compozitor japonez.
Cu toate că în probleme de muzică a fost în mare măsură autodidact, este astăzi recunoscut pentru abilitatea sa subtilă de manipulare a timbrului instrumental și a celui orchestral, muzica lui având ca sursă de inspirație o vastă gamă de stiluri muzicale: jazz, muzică pop, muzică japoneză tradițională, muzică de avangardă etc.
Pentru prima dată a atras atenția criticilor muzicali în 1958 cu compoziția Recviem pentru instrumente cu coarde (compusă în 1957).http://www.newyorker.com/arts/critics/musical/2007/02/05/070205crmu_music_ross
Este considerat cel mai de seamă compozitor al secolului al XX-lea din Japonia sau chiar din Asia.
Viața Tōru Takemitsu s-a născut la Tokio, dar când avea doar o lună, familia s-a mutat la Dalian în Manciuria, cum se numea atunci provincia chineză sub ocupație japoneză, unde tatăl său își găsise serviciu. Tōru s-a întors în Japonia pentru a urma școala, dar educația i-a fost întreruptă în 1944 de serviciul militar obligatoriu. Experiența avută în armata japoneză naționalistă la o vârstă atât de fragedă va fi una extrem de amară, după cum a relatat el însuși.Takemitsu, Tōru, "Contemporary Music in Japan", Perspectives of New Music, vol. 27, no. 2, (Summer 1989), 3.
După război a lucrat pentru armata de ocupație americană în Japonia, dar fiind deseori bolnav la pat sau internat la spital, a folosit ocaziile să asculte muzică occidentală la postul de radio al forțelor armate americane.
Fără studii muzicale formale, a încercat primele compoziții la vârsta de 16 ani, și a rămas practic autodidact toată viața (cu excepția unei scurte perioade când a studiat cu compozitorul Yasuji Kiyose).
În 1951 a fost unul dintre fondatorii grupului Jikken Kōbō („atelierul experimental”): un grup de artiști interdisciplinari care doreau să evite tradiția artistică japoneză.Schlüren, Christoph, "Review: Peter Burt, 'The Music of Toru Takemitsu' (Cambridge 2001)", Tempo no. 57, (Cambridge, 2003), 65. În această perioadă a compus Saegirarenai Kyūsoku I („odihnă neîntreruptă I”, 1952: o bucată pentru pian, fără puls ritmic regulat sau măsuri), începând totodată să folosească tehnici de înregistrare electronică în compoziții precum Relief Statique (1955) and Vocalism A·I (1956), tehnici pe care începuseră să le folosească și Pierre Schaeffer și Karlheinz Stockhausen.
Când Igor Stravinski a vizitat Japonia în 1958, a ascultat Recviemul lui Takemitsu pentru instrumente cu coarde (cel din 1957) și a fost profund impresionat, lăudând compoziția la o conferință de presă pentru sinceritatea și pasiunea ei.Burt, 71.
Audiind în 1961 o piesă de John Cage interpretată de compozitorul Toshi Ichiyanagi, întors recent de la studii în SUA, Takemitsu și-a dat seama că nu este corect drumul pe care și-l alesese, anume de a căuta să evite influențe japoneze în muzica sa, ci că ar trebui mai degrabă să le caute intenționat. Trebuie să îmi exprim adânca și sincera gratitudine lui John Cage. Motivul este că în viața mea, în dezvoltarea mea, am încercat perioade lungi de timp să evit să fiu japonez, să evit calitățile japoneze. A fost în mare parte datorită contactului cu John Cage că am ajuns să-mi dau seama de valoarea tradițiilor mele.
Încă de la începutul anilor 1960, Takemitsu a început să folosească instrumente tradiționale japoneze în compozițiile sale, ba chiar a învâțat el însuși să cânte la biwa, instrumentul pe care l-a folosit în muzica pentru filmul Harakiri (1962).
În 1967 a fost rugat de Orchestra Filarmonică din New York să compună o piesă pentru a 125-a aniversare a orchestrei. A compus Pași de noiembrie 1, o bucată pentru biwa, shakuhachi și orchestră simfonică. Primul concert în care a fost cântată piesa a fost condus de prietenul său Seiji Ozawa. Piesa a fost circulată mult în Occident, în special după ce a apărut ca fața a 4-a a dublului LP Simfonia Turangalîla a lui Olivier Messiaen.Burt, 111.
De la începutul anilor 1970, Takemitsu a fost recunoscut ca unul dintre marii compozitori de avangardă din lume. Interesul său sporit pentru grădinile japoneze a rezultat în compozițiile Într-o grădină de toamnă (1973), piesă pentru orchestră gagaku și Un stol se lasă jos în grădina pentagonală (1977), piesă pentru orchestră.Burt, 133 and 160
În anii 1980 stilul său de a compune a cunoscut o schimbare față de sfârșitul anilor 1970, anume folosirea tot mai desă a materialul diatonic cu referințe la armonii terțe și voci de jazz, însă fără proiectarea unui sens de tonalitate de largă amploare. Multe dintre compozițiile din această perioadă au titluri care au ceva de a face cu apa: Către mare (1981), Copac în ploaie și Ploaia care v-a veni (1982) sau Aud cum visează apa (1987).
Muzică de film
Un iubitor al filmului încă din tinerețe (a vizionat și câte 300 de filme pe an), Takemitsu a compus muzica pentru peste 100 de filme, printre care unele ale lui Akira Kurosawa (Dodeskaden și Ran).Richie, Donald, "Notes on the Film Music of Takemitsu Tōru", Contemporary Music Review, vol. 21, iss. 4, 5–16 (London, 2002), 5.
Premii și distincții A câștigat premii atât în Japonia cât și în străinătate, inclusiv Prix Italia pentru piesa orchestrală Tableau noir în 1958, Premiul Otaka în 1976 și 1981, Premiul criticilor de film din Los Angeles în 1987 (pentru muzica filmului Ran de Akira Kurosawa) și Premiul Grawemeyer în 1994 pentru Fantasma/Cantos.
În Japonia a primit Premiul Academiei de film din Japonia pentru următoarele filme: 1979 1986 1990 1996
A fost membru de onoare al Academiei de arte din RDG (1979), și al Institutului de arte și litere din Los Angeles (1985). A fost primit în Ordre des Arts et des Lettres din Franța în 1985 și în Académie des Beaux-Arts în 1986. În 1991 a primit Suntory Music Award. Postum a primit al patrulea Premiu Glenn Gould în 1996.
Premiul Asahi (Japonia), (1985) Premiul Maurice Ravel (Franța), (1990) Premiul de cultură NHK (Japonia), (1994) Decesul A murit de pneumonie pe când făcea tratament pentru cancer la vezica urinară.
Compoziții (cu titlul în engleză și japoneză)
Orchestrale
Requiem (弦楽のためのレクイエム), ptr. instr. cu coarde (1957) Solitude Sonore (ソリチュード・ソノール) (1958) Tableau Noir (黒い絵画) (1958) Scene (シーン) (1959) Music of Trees (樹の曲) (1961) Coral Island (環礁) (1962) Colona II (コロナII), for strings (1962) Textures (テクスチュアズ) (1964) The Dorian Horizon (地平線のドーリア) (1964) Arc part.1, part.2 (弧) (part.1 1963-1976, part.2 1964-1976) Green (グリーン) (1967) November Steps (ノヴェンバー・ステップス) (1967) Asterism (アステリズム) (1968) Crossing (クロッシング) (1969) Eucalypts I (ユーカリプス I) (1970) Cassiopeia (カシオペア) (1971) Winter (冬) (1971) Autumn (秋) (1973) Gitimalya - Bouquet of Songs - (ジティマルヤ) (1974) In an Autumn Garden (秋庭歌一具) (1973, 1979), ptr. orchestră gagaku Quatrain (カトレーン) (1975) Marginalia (マージナリア) (1976) A Flock Descends Into the Pentagonal Garden (鳥は星型の庭に降りる) (1977) Far calls. coming, far! (遠い呼び声の彼方へ！) (1980) A Way a Lone II (ア・ウェイ・ア・ローン II) (1981) Toward the Sea II (海へ II) (1981) Dreamtime (夢の時) (1981) Rain coming (雨ぞふる) (1982) Star-Isle (星・島) (1982) To the Edge of Dream (夢の縁へ) (1983)
Vers, l'arc-en-ciel, Palma (虹へ向かって、パルマ) (1984) Orion and Pleiades (オリオンとプレアデス) (1984) Riverrun (リヴァラン) (1984) Dream/Window (夢窓) (1985) Gémeaux (ジェモー) (1971-1986) I hear the Water dreaming (ウォーター・ドリーミング) (1987) Nostalghia - In Memory of Andrej Tarkovskij - (ノスタルジア -アンドレイ・タルコフスキーの追憶に-) (1987) Twill by Twilight - In Memory of Morton Feldman - (トゥウィル・バイ・トワイライト -モートン・フェルドマンの追憶に-) (1988) Tree Line (トゥリー・ライン) (1988) A String around Autumn (ア・ストリング・アラウンド・オータム) (1989) Visions I.Mystére II.Les yeux clos (ヴィジョンズ I．神秘 II．閉じた眼) (1990) My way of Life - In Memory of Michael Vyner - (マイ・ウェイ・オブ・ライフ -マイケル・ヴァイナーの追憶に-) (1990) From me flows what you call Time (フロム・ミー・フロウズ・ワット・ユー・コール・タイム) (1990) Fantasma/Cantos (ファンタズマ/カントス) (1991) Quotation the Dream - Say Sea, take me - (夢の引用 - Say Sea, take me -) (1991) How slow the wind (ハウ・スロー・ザ・ウィンド) (1991) Ceremonial - An Autumn Ode - (セレモニアル - An Autumn Ode -) (1992) Family Tree - Musical Verses for Young People - (系図 -若い人たちのための音楽詩-) (1992) Archipelagos S. (群島S.) (1993) Fantasma/Cantos II (ファンタズマ/カントス II) (1994) Spirit Garden (精霊の庭) (1994) Spectral Canticle (スペクトラル・カンティクル) (1995) Three Film Scores "José Torres" "The Face of Another" "Black Rain" (三つの映画音楽 『ホゼー・トレス』『他人の顔』『黒い雨』) (1994, 1995)
Muzică de film
Ginrin (銀輪) (1955) Crazed Fruit/Juvenile Passions (狂った果実) (1956) Red and Green/Midnight visitor (朱と緑) (1956) The Rainy season (つゆのあとさき) (1956) Cloudburst (土砂降り) (1957) The country boss (噛みつかれた顔役) (1958) José Torres (ホゼー・トレス) (1959) Waiting for Spring (春を待つ人々) (1959) Dangerous trip/Vagabond Lovers (危険旅行) (1959) Joking/Love Letters (いたづら) (1959) Dry Lake/Youth in Fury (乾いた湖) (1960) The Shrikes (もず) (1961) Bad Boys (不良少年) (1961) Atami Blues (熱海ブルース) (1962) Harakiri (切腹) (1962), regizat de Masaki Kobayashi Tears in the Lion's Mane (涙を、獅子のたてがみに) (1962) The Body (裸体) (1962) Twin Sisters in Kyoto (古都) (1963) Alone on the Pacific (太平洋ひとりぼっち) (1963)
She and He (彼女と彼) (1963) White and Black (白と黒) (1963) Femeia nisipurilor (砂の女) (1964), regizat de Hiroshi Teshigahara Kwaidan (怪談) (1964), regizat de Masaki Kobayashi 21-year-old Father/Our Happiness Alone (二十一歳の父) (1964) Nippon Escape (日本脱出) (1964) The Female Body (女体) (1964) Last Judgement (最後の審判) (1965) Extraordinary Sasuke Sarutobi/Samurai Spy (異聞猿飛佐助) (1965) Ultimul samurai (上意討ち 拝領妻始末) (1967), regizat de Masaki Kobayashi Double Suicide (心中天網島) (1969) Dodes'ka-den (どですかでん) (1970), regizat de Akira Kurosawa The Ceremony (儀式) (1971) Empire of Passion, reg. Nagisa Oshima (愛の亡霊) (1978) Tokyo Trial/Tokyo Verdict (東京裁判) (1983) Ran (乱)(1985), regizat de Akira Kurosawa A Boy named HIROSHIMA (ヒロシマという名の少年) (1987) Black Rain (黒い雨) (1989), regizat de Shohei Imamura Rising Sun (ライジング・サン) (1993), regizat de Philip Kaufman Sharaku (写楽) (1995), regizat de Masahiro Shinoda
Muzică de cameră Distance de Fée (妖精の距離) (1951, 1989), ptr. vioară și pian Concerto de Chambre (室内協奏曲) (1955), ptr. 13 instrumente Le Son Calligraphié (ソン・カリグラフィ) (1958, 1960), ptr. instr. cu coarde Landscape (ランドスケープ) (1960), ptr. cvartet de coarde Ring (リング) (1961), for flaut, chitară și lăută Sacrifice (サクリファイス) (1962), ptr. flaut, lăută și vibrafon Hika (悲歌) (1966), for violin and piano Eclipse (エクリプス<蝕>) (1966), ptr. shakuhachi și biwa Stanza I (スタンザ I) (1969), ptr. voce feminină, chitară, vibrafon, harpsichord, pian șiă harf Valeria (ヴァレリア) (1965, 1969), ptr. vioară, violoncel, chitară, piccolo și orgă Hammond Eucalypts II (ユーカリプスII) (1971), ptr. oboe, flaut și harfă Distance (ディスタンス) (1972), for oboe and Sho ad lib. Garden Rain (ガーデン・レイン) (1974), for Brass Ensemble Bryce (ブライス) (1976), for flute, harp and percussion Waves (ウェイブス<波>) (1976), for clarinet, horn, trombone and bass drum Quatrain II (カトレーンII) (1977), for piano, clarinet, violin and cello Waterways (ウォーターウェイズ) (1978), for harp and vibraphone A Way A Lone (ア・ウェイ・ア・ローン) (1980), for Strings quartet Toward the Sea (海へ) (1981), for flute and guitar (another version for flute and harp) Rain Spell (雨の呪文) (1982), for flute, clarinet, harp, piano and vibraphone From far beyond Chrysanthemums and November Fog (十一月の霧と菊の彼方から) (1983), for violin and piano Rocking Mirror Daybreak (揺れる鏡の夜明け) (1983), for two violins Orion (オリオン) (1984), for cello and piano Entre-temps (アントゥル・タン) (1986), for oboe and strings quartet Signals from Heaven - Two Antiphonal Fanfares - (シグナルズ・フロム・ヘヴン - Two Antiphonal Fanfares -) (1987), for two horns, piccolo trumpet, four trumpets (also two cornets), four trombones and tuba Toward the Sea III (海へ III) (1988), for alto flute and harp And then I knew 'twas Wind (そして、それが風であることを知った) (1992), for flute, viola and harp Between tides (ビトゥイーン・タイズ) (1993), for violin, cello and piano A Bird came down the Walk (鳥が道に降りてきた) (1994), for viola and piano