Vlad Mugur (n. 22 iunie 1927, București – d. 22 iulie 2001, München) a fost un regizor român de teatru.
A absolvit Institutul de Teatru din București (clasa regie) ca șef de promoție în 1949, dar începuse să regizeze piese de teatru cu doi ani înainte, în 1947.Articol în ziarul Ziua, 24 iulie 2001
În 1965 a devenit directorul Teatrului Național din Cluj. A rămas la Cluj până în 1971, când s-a decis să emigreze în Italia, deoarece îi displăcea atmosfera de lucru creată pentru oamenii de artă de către Tezele din iulie - atacul politico-ideologic lansat la adresa intelectualilor nonconformiști - inițiate de Nicolae Ceaușescu. Ulterior s-a mutat în Republica Federală Germania.
În România a regizat la teatrele din București, Craiova, Cluj, Târgu Mureș, Galați, Turda. E celebru al său Hamlet punk clujean caligarian dinante de moarte.
În Germania a regizat piese de teatru la München, Konstanz, Hanover, Esslingen, Münster etc.
A montat piese de William Shakespeare, Carlo Goldoni, Luigi Pirandello, Konstantin Simonov, Anton Cehov, Vsevolod Vishnevski, Peter Handke, Walter Jens, Alexei Arbuzov, Albert Camus, Radu Cosașu, Alexandru Andrițoiu etc.
A fost căsătorit cu actrița Magda Stief. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Premiul Vlad Mugur - decernat de către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - este denumit astfel în memoria sa.
Premii și distincții Pentru meritele sale artistice, regizorul Vlad Mugur a primit următoarele distincții: Medalia Muncii (6 iulie 1956) „cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înfințarea Teatrului Armatei, pentru merite deosebite în muncă”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 334 din 6 iulie 1956 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști și tehnicieni din cadrul Teatrului Armatei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 19, 17 iulie 1956, p. 135. Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a IV-a (10 iulie 1965) „pentru merite deosebite în realizarea sarcinilor prevăzute în Directivele celui de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 430 din 10 iulie 1965 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul XIV, nr. 26, 16 august 1965, p. 233. Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (6 noiembrie 1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771. Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (28 noiembrie 1969) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul artei dramatice, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înființarea Teatrului Național din Cluj”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 807 din 28 noiembrie 1969 privind conferirea de ordine și medalii unor cadre artistice și tehnic-administrative de la Teatrul Național din Cluj, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul V, nr. 134, Partea I, vineri 28 noiembrie 1969, p. 1093. Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru contribuția cu totul deosebită la afirmarea și apărarea democrației în România” cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naționala a României Premiul UNITER pentru întreaga sa activitate (1999). Premiul UNITER pentru spectacolul Slugă la doi stăpâni (2000).Articol în Ziua, 24 iulie 2001 Personalitatea teatrală a anului 2000, decernat de Fundația Tofan.
Piese de teatru regizate Vlad Mugur a regizat mai multe piese de teatru la Teatrul Național Cluj-Napoca, ca de exemplu (premiera în paranteză): Constructorul Solness de Henrik Ibsen (31 decembrie 1964) Nimic nu se pierde de Ionel Hristea (11 mai 1965) Ifigenia la Aulis (17 martie 1966) Caligula de Albert Camus (25 ianuarie 1969) Săptămâna patimilor de Paul Anghel (4 octombrie 1969)
Note
Articole biografice Mugur de teatru, 2 octombrie 2006, Loreta Popa, Jurnalul Național
Legături externe revista Apostrof: dosar in memoriam Vlad Mugur, Observator cultural - numărul 86, octombrie 2001 In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München , Marina Constantinescu, România literară - anul 2001, numărul 30 Vlad Mugur. Spectacolele morții , Revista Apostrof, ANUL XXII, 2011, NR. 7 (254)
Categorie:Nașteri în 1927 Categorie:Decese în 2001 Categorie:Regizori români Categorie:Cetățeni naturalizați în Germania Categorie:Germani originari din România Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Bucureșteni Categorie:Directori de teatre români Categorie:Decorați cu Ordinul Meritul Cultural