Arta egipteană antică

Arta egipteană antică cuprinde arta produsă în Egiptul Antic între secolul al XXXI-lea î.Hr. și secolul al IV-lea d.Hr.. Cuprinde pictura, sculptura, desenele și caligrafia pe papirus, faianța, bijuteriile, fildeșurile, arhitectura, și alte forme de exprimare artistică. Este foarte conservatoare, stilul schimbându-se foarte puțin de-a lungul timpului. O mare parte a artei care a supraviețuit provine din morminte și monumente, oferind mai multe informații despre credința egiptenilor în viața de apoi.

În limba egipteană nu exista un cuvânt pentru „artă”. Arta avea un scop funcțional, care era legat de religie și ideologie. Arta egipteană antică a înfățișat o viziune idealizată, nerealistă asupra lumii. Nu exista o tradiție a expresiei artistice individuale, pentru că arta avea unui scop mai larg și cosmic de menținere a ordinii.

Arta antică egipteană a exercitat o influență considerabilă asupra tuturor civilizațiilor cu care a venit în contact. Artiștii greci îi datorează foarte mult, ca și cei romani, influențați de diversele opere și obiecte de tezaur egiptene aduse la Roma.

Arta Perioadei Predinastice (6000-3000 î.Hr.)

Perioada predinastică a avut început în aproximativ 6000 î.Hr. și s-a terminat la începutul Perioadei Dinastice Timpurii, în aproximativ 3100 î.Hr.. Pe lângă domesticirea animalelor și cultura cerealelor, își face apariția și ceramica. Săpăturile arheologice au pus în evidență culturile numite Badari (5000 î.Hr - 3800 î.Hr.), Naqada (care ia sfârșit prin 3100 î.Hr.). Se remarcă existența în număr mare a obiectelor funerare. Acestea erau dispuse alături de cel decedat pentru a-i servi în viața de dincolo.

În cadrul ceramicii, culorile folosite mai des sunt roșul, negrul și predomină scenele din viața cotidiană alături de motive animale. De asemenea, s-au descoperit palete votive, gravate cu scene de vânătoare sau de război. În ceea ce privește bijuteriile, existau coliere cu perle confecționate din cupru sau din piatră. Pentru înfrumusețare, femeile foloseau fardul de ochi, dovada fiind trusele pentru colorarea pleoapelor și cutiile pentru combinarea acestor culori. Sunt prezente și sculpturile și figurinele din fildeș sau din argilă. Cultura naqada a realizat artefacte (majoritatea figurine sau pieptăne) din fildeș de hipopotam. Pieptănele naqadane sunt deobicei împodobite cu figurine zoomorfe. Arta culturii naqada este asemănătoare cu cea antică din Yemen.

Cultura merimde (5000-4200 î.Hr.) Din aproximativ 5000 până în 4200 î.Hr., cultura merimde, cunoscută doar de pe un amplasament de așezare la marginea Deltei Nilului de Vest, a înflorit în Egiptul de Jos. Această cultură are legătrui puternice atât cu cultura faiyum A, cât și cu Levantul. Oamenii locuiau în mici colibe, produceau ceramică simplă nedecorată și aveau unelte din piatră. Creșteau bovine, oi, caprine și porci și plantau grâu, sorg și orz. Poporul merimde își îngropa morții în cadrul așezărilor și producea figurine de lut.

Cultura badariană (4400-4000 î.Hr.) Cultura badariană, din aproximativ 4400-4000 î.Hr., a fost numită după situl Badari, din apropiere de Der Tasa. A urmat cultura tasiană (circa 4500 î.Hr.), dar a fost atât de asemănătoare încât mulți le consideră o perioadă continuă.

Cultura Naqada (4000-3000 î.Hr.) Cultura Naqada este o cultură arheologică a Egiptului Predianstic din Epoca cuprului (circa 4400-3000 î.Hr.), numită după orășelul Naqada din Guvernoratul Qena. E divizată în trei subperioade: Naqada I, II și III.

Naqada I Cultura Amratiană (Naqada I) a durat între 4000 și 3500 î.Hr.. Îi este specifică ceramica decorată cu linii albe

Naqada II

Cultura Gerzeană (Naqada II), din aproximativ 3500-3200 î.Hr., e numită după situl Gerzeh. A fost următoarea etapă în dezvoltarea culturală egipteană, iar în perioada asta s-au pus bazele Egiptului Dinastic. Ceramica sa era pictată mai ales în roșu închis, cu animale, oameni, bărci sau simboluri geometrice care par să provină de la animale.

În această perioadă, obiecte și forme de artă străine au intrat în Egipt, ceea ce indică contactul cu câteva părți ale Asiei, în special cu Mesopotamia. Obiecte, cum ar fi mânerul Cuțitului Gebel el-Arak, care are pe el reliefuri mesopotamiene, au fost găsite în EgiptShaw, Ian. & Nicholson, Paul, The Dictionary of Ancient Egypt, (London: British Museum Press, 1995), p. 109., iar argintul care apare în această perioadă putea să fie obținut doar din Asia Mică. De asemenea, era create obiecte egiptene care imită clar formele mesopotamiene. Sigilii cilindrice au apărut în Egipt. Reliefurile egiptene pe paletele cosmetice au erau sculptate în același stil ca cel al culturii contemporane mesopotamiană Uruk.

Traseul comerțului ăstuia e greu de determinat, dar contactul cu Canaanul nu precedă dinastica timpurie, astfel încât se presupune că a avut de obicei pe apă. În perioada în care teoria populară a cursei dinastice era populară, se teoretiza că marinarii din Uruk ocoleau Arabia, dar este mai probabil un traseu mediteranean, posibil prin Byblos.

Faptul că atât de multe situri gerzeene sunt la gura unor ueduri care duc la Marea Roșie ar putea să indice un anume nivel de comerț prin Marea Roșie (deși comerțul byblian ar fi putut să traverseze Sinaiul și ajungând după aceea în Marea Roșie). În ciuda dovezilor de influență străină, egiptologii sunt în general de acord cu faptul că Cultura Gerzeană era predominant indigenă Egiptului.

Perioada Protodianstică (Naqada III) Perioada Naqada III, de la aproximativ 3200 până la 3000 î.Hr., este considerată în general identică cu perioada protodinastică, în timpul căreia Egiptul a fost unificat.

Naqada III este remarcabilă pentru faptul că a fost prima epocă cu hieroglife (deși acest lucru e contestat), prima folosire regulată a serekh-urilor, prima irigare și aparița cimitirelor regale. Arta perioadei Naqada III era destul de sofisticată, exemplificată prin palete cosmetice. Ele erau folosite în Egiptul predinastic pentru măcinarea și aplicarea ingredientelor pentru cosmeticele faciale sau pentru cele de corp. Până în perioada protodinastică, paletele decorative par să-și fi pierdut funcția asta, devenind comemorative, ornamentale și, eventual, ceremoniale. Multe dintre palete au fost găsite la Hierakonpolis, un centru al puterii în Egiptul de Sus predinastic. După unificarea Egiptului, paletele au încetat să mai fie incluse în morminte.

Arta Egiptului dinastic Perioada Dinastică Timpurie (3100–2686 î.Hr.)

Perioada Dinastică Timpurie a Egiptului urmează imediat unificării Egiptului de Sus și de Jos, circa 3100 î.Hr. Se consideră, în general, includerea primei și celei de a doua dinastii, care au durat de la sfârșitul perioadei arheologice Naqada III până la aproximativ 2686 î.Hr., sau începutul Vechiului Regat.

Paletele cosmetice au atins un nou nivel de sofisticare în această perioadă, în care sistemul de scriere egiptean a cunoscut și o dezvoltare ulterioară. Inițial, scrierea egipteană era compusă în principal din câteva simboluri care reprezentau cantități de diverse substanțe. Pe paletele cosmetice, simbolurile au fost utilizate împreună cu descrieri picturale. Până la sfârșitul celei de-a treia dinastii, scrierea a fost extinsă ca să includă peste 200 de simboluri, atât fonograme cât și ideograme.

Vechiul Regat (2686–2181 î.Hr.)

Vechiul Regat Egiptean e perioada cuprinsă între circa 2686–2181 î.Hr.. Mai e cunoscut și ca „Epoca piramidelor” sau „Epoca construirii piramidelor”, cuprinzând domniile marilor constructori de piramide din a patra dinastie. Regele Sneferu a perfecționat arta construirii piramidelor, iar piramidele din Giza au fost construite sub regii Khufu, Khafre și Menkaure. Egiptul a atins primul său vârf al civilizației, prima dintre cele trei așa-numite perioade de „Regat” (urmată de Regatul Mijlociu și Regatul Nou) care marchează punctele înalte ale civilizației din Valea Nilului de jos. Caracteristica artei acestei perioade poate fi definită succint prin: grandoare, mister, liniște interioară, seninătate și echilibru. Arta basoreliefului, supusa aceluiași principiu al frontalității, are două scopuri principale: glorificarea faraonului (pe zidurile templelor), și reprezentarea ofrandelor care îl însoțesc pe cel decedat în călătoria către lumea de dincolo (în interiorul lăcașelor funerare). Cu excepția câtorva piese rare, puține mibile au rezistat până azi. Totuși arta funerară ne oferă suficiente informații privind forma scaunelor, a paturilor sau a meselor. Având un aspect simplu, erau împodobite cu forme vegetale, iar picioarele le imită pe cele de diverse animale.

Regatul Mijlociu (circa 2055–1650 î.Hr.)

Regatul Mijlociu Egiptean (cunoscut și ca „Perioada reunificării”) urmează o perioadă de diviziune politică cunoscută sub numele de Prima Perioadă Intermediară. Regatul Mijlociu a avut loc între aproximativ 2050 î.Hr. și aproximativ 1710 î.Hr., întinzându-se de la reunificarea Egiptului sub domnia lui Mentuhotep II din a XI-a dinastie până la sfârșitul celei de-a XII-a dinastii. Cea de-a XI-a dinastie a domnit de la Teba, iar a XII-a dinastie a condus de la el-Lisht. În timpul Regatului Mijlociu, Osiris a devenit cea mai importantă zeitate în religia populară.David, Rosalie (2002). Religion and Magic in Ancient Egypt. Penguin Books. p. 156 Regatul Mijlociu a fost urmat de cea de-a doua Perioadă Intermediară a Egiptului, o altă perioadă de divizare care a implicat invazii străine ale Egiptului de către hicsoșii din Asia de Vest.

După reunificarea Egiptului în Regatul Mijlociu, regii din dinastiile a XI-a și a XII-a au reușit să-și întoarcă atenția asupra artei. În a XI-a dinastie, regii și-au făcut monumentele realizate într-un stil influențat de modelele din a V-a și din primele șase dinastii. Schimbările astea aveau un scop ideologic, regii din a XI-a dinastie instituind un stat centralizat și revenind la idealurile politice ale Vechiului Regat. La începutul celei de-a XII-ea dinastii, arta avea o uniformitate de stil datorită influenței atelierelor regale. În momentul ăsta, calitatea operelor de artă pentru membrii de elită ai societății a atins un punct înalt care nu a fost niciodată depășit, deși a fost egalată de alte perioade. Prosperitatea Egiptului la sfârșitul celui de-a XII-a dinastii s-a reflectat în calitatea materialelor folosite la monumentele regale și la cele private, iar reprezentările artistice ieșind în evidență prin splendoare și somptuozitate. În domeniul sculpturii, arta statuară a Regatului de Mijloc manifestă o oarecare tendință către realism. Apar două școli care se influențează reciproc și, în cele din urmă, se reunesc. Prima conferă personajelor o expresie binevoitoare și blândă, integrând tradiția Regatului Vechi, adăugându-i însă câteva elemente de decadență. A doua, al cărui centru de creație se află la sud, reprezintă o noua artă, al cărui realism este în mod deliberat dur și brutal, preamărind virtuțile bărbătești războinice.

Noul Regat (circa 1550–1069 î.Hr.)

Noul Regat, denumit și „Imperiul Egiptean”, este perioada cuprinsă între secolele al XVI-lea și al XI-lea î.Hr., cuprinzând dinastiile a XVIII-a, a XIX-a și a XX-a. Noul Regat a urmat A doua Perioadă Intermediară și a precedat A treia Perioadă Intermediară. A fost cea mai prosperă perioada a Egiptului și a marcat apogeul puterii sale.

Se înregistrează al treilea și ultimul apogeu al civilizației egiptene antice, după care urmează declinul. În artă pătrund influențele asiatice, caracterizate prin moliciune și suplețe, înlăturând rigiditatea severă. Frumusețea înlocuiește adevărul, vigoarea și forța cedează locul farmecului și seducției plastice.

Arta amarna (circa 1350 î.Hr.)