Hiperactivitatea este o stare psihologică sau fizică de activitate anormal de ridicată, un simptom al anumitor afecțiuni medicale sau psihiatrice și un sindrom psihologic comun.Spetter, D., Wertlieb, D. și Vashcencko, M.V. (2010). Hyperactivity. În The Corsini Encyclopedia of Psychology (ed. I.B. Weiner și W.E. Craighead). https://doi.org/10.1002/9780470479216.corpsy0424 Ca descriptor comportamental, hiperactivitatea include mișcări crescute precum agitarea sau mișcarea constantă, vorbire excesivă, dificultăți de concentrare și alte manifestări.
Cauze
Afecțiuni medicale și psihiatrice Hiperactivitatea este asociată cu mai multe afecțiuni medicale și psihiatrice sau psihologice și poate fi un efect secundar al anumitor medicamente.
Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție și hiperactivitate Hiperactivitatea reprezintă o caracteristică principală a tulburării hiperchinetice cu deficit de atenție (ADHD). ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin simptome de inatenție, hiperactivitate, impulsivitate și disreglare emoțională care sunt excesive și pervasive, producând afectare în multiple contexte și fiind inadecvate din punct de vedere al dezvoltării. Simptomele ADHD apar din disfuncție executivă.
Dietă Credința populară și unele rapoarte din literatura medicală și științifică au legat diverse expuneri alimentare de hiperactivitate. Deși au fost exprimate îngrijorări cu privire la o legătură între aditivii alimentari și hiperactivitate, nu există dovezi clare ale unei relații de cauzalitate.
Consumul de zahăr Majoritatea studiilor nu arată nicio legătură între zahăr și hiperactivitate. Unii oameni, în special părinți și profesori, cred că zahărul cauzează hiperactivitate și că comportamentul copiilor devine adesea mai agitat, entuziasmat și energic după ce consumă prea multe alimente dulci sau băuturi dulci (cum ar fi ciocolate/dulciuri sau băuturi răcoritoare). Indiferent de aceasta, studiile efectuate arată că nu există o corelație între zahăr și hiperactivitate.
Coloranți și aditivi alimentari În secolul al XX-lea, credința publică larg răspândită că coloranții artificiali cauzează hiperactivitate asemănătoare ADHD la copii a apărut de la Benjamin Feingold, un alergolog pediatru din California, care a propus în 1973 că salicilații, coloranții artificiali și aromele artificiale cauzează hiperactivitate la copii. Totuși, nu există dovezi clinice bazate pe dovezi care să susțină afirmații largi că coloranții alimentari cauzează intoleranță alimentară și comportament asemănător cu ADHD la copii.Tomaska LD și Brooke-Taylor, S. Food Additives – General pp. 449–454 în Encyclopedia of Food Safety, Vol 2: Hazards and Diseases. Eds, Motarjemi Y et al. Academic Press, 2013. Este posibil ca anumiți coloranți alimentari să acționeze ca un factor declanșator la persoanele predispuse genetic.
Food Standards Agency (FSA) din Regatul Unit a comandat un studiu asupra a șase coloranți alimentari, denumiți „Southampton 6” (tartrazină, Roșu allura AC (Red 40), Ponceau 4R, Galben de chinolină, Galben Auriu FCF, carmoisine), și benzoat de sodiu (un conservant) asupra copiilor din populația generală, care i-au consumat în băuturi.Sarah Chapman de la Chapman Technologies în numele Food Standards Agency din Scoția. Martie 2011 [Guidelines on approaches to the replacement of Tartrazine, Allura Red, Ponceau 4R, Quinoline Yellow, Sunset Yellow and Carmoisine in food and beverages] Studiul a găsit „o posibilă legătură între consumul acestor coloranți artificiali și conservantul benzoat de sodiu și hiperactivitate crescută” la copii; comitetul consultativ al FSA care a evaluat studiul a stabilit că, din cauza limitărilor studiului, rezultatele nu pot fi extrapolate la populația generală, fiind recomandate teste suplimentare.
Note
Categorie:Tulburări psihologice