miniatura|300x300px|Muzeul Național Brukenthal miniatura|300x300px|Intrarea in muzeu thumb|right|297x297px|Sigla Palatului Brukenthal Muzeul Național Brukenthal este un grup de muzee din Sibiu. Nucleul acestui grup îl reprezintă colecțiile baronului Samuel von Brukenthal de artă europeană, stampe, numismatică și cărți, dar și clădirea ridicată de baron pentru a le găzdui, Palatul Brukenthal. După naționalizare în grup au intrat rând pe rând muzee de profil diferit, cum este Muzeul de Istorie Naturală (1957), Muzeul Cinegetic „August von Spiess” (1966), Muzeul Farmaciei (1972), Muzeul de Istorie Casa Altemberger (1988) și Muzeul de Artă Contemporană (2006). Galeria de Artă Românească în formatul ei actual este de asemenea o apariție târzie (2008), dar bazele colecției acesteia au fost puse în 1950 prin înglobarea fondurilor Muzeului Astra.

După numărul de vizitatori este al doilea cel mai popular grup muzeal din oraș, după Complexul Național Muzeal „Astra”, cu peste 300.000 de vizitatori pe an. Muzeul este singurul din România care deține picturi realizate de maeștrii Jan van Eyck, Hans Memling și Tițian.

Istoric Fondatorul acestui muzeu a fost Samuel von Brukenthal, guvernator habsburgic al Transilvaniei, între anii 1778 și 1787. El a început să achiziționeze primele opere, pentru colecția sa, din aproximativ anul 1754, de la Viena. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.Muzeul Brukenthal, în pericol de a fi închis , 17 mai 2010, Historia, accesat la 20 februarie 2011

Muzeul a aparținut până în 1948 Bisericii Evanghelice din Sibiu. In anul 1948 statul comunist a naționalizat muzeul și a mutat 19 tablouri valoroase la Muzeul Național de Artă al României din București. In anul 2005 guvernul român a restituit muzeul Brukenthal Bisericii Evanghelice din Sibiu și a retrocedat muzeului cele 19 tablouri de la București.

În anul 2015, muzeul a avut peste 400.000 de vizitatori.400.000 de turiști la Brukenthal, în 2015, Ziarul Lumina, accesat la 20 ianuarie 2016

Muzeul are sediul principal în Palatul Brukenthal din Sibiu, pe o latură a Pieței Mari.

Secțiile muzeului

Galeriile de Artă Brukenthal miniatura|293x293px|Palatul Brukenthal, interior Galeriile de Artă Brukenthal are subsecțiile: Artă Europeană, Piața Mare nr. 4; Artă Românească, Piața Mare, nr. 5; Artă Contemporană, strada Tribunei nr. 6.

Galeria de Artă Europeană se află în Palatul Brukenthal, construit în stil baroc în perioada 1778-1788, pe bulevardul principal, în Piața Mare a Sibiului, și include circa 1200 de picturi ale principalelor școli de artă europene din secolul al XV-lea până în secolul al XVIII-lea: lucrări din perioada renascentistă flamandă, germană, austriacă, italiană , spaniolă și franceză, a barocului și rococoului.

Palatul în sine este cea mai importantă clădire barocă din Transilvania. Ridicat de Samuel von Brukenthal pe locul a două clădiri medievale demolate, una dintre care a fost moștenită de către soția acestuia, Sofia Katharina Kloknern. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului vienez Joseph Franz Martinelli în stilul baroc. Din 1853 a funcționat Școala elementară evanghelică de fete în clădirile din spate. Parterul a fost folosit pentru spații comerciale la sf. secolului XIX – înc. secolului XX, acolo fiind amplasate o librărie, un magazin de instrumente muzicale, magazine de modă și încălțăminte, ultimele fiind înlocuite de farmacia „La Vulturul Negru” înființată în 1494. Farmacia a fost închisă în 1949, și fațada clădirii a căpătat atunci aspectul din prezent.

Reamenajarea expoziției permanente, începută în 2015, a fost definitivată în 2019, fiind organizată în module tematice, amplasate la etajul I și II:

Etajul I

Scena biblică – picturi din școlile italiană, germană, austriacă, flamandă și olandeză din perioada secolelor XV-XVIII folosind scene din Vechiul și Noul Testament. Printre operele expuse: Nașterea fecioarei de Albrecht Dürer; Răstignirea de Hans von Aachen. Scena de război – opere reprezentând portrete și scene de război ale pictorilor italieni, germani, austrieci, flamanzi și olandezi din sec. XVII-XIX. Arta religioasă în Transilvania – piese de altar și alte obiecte din mediul confesional creștin transilvănean al sec. XV-XVI. Expoziția de covoare – covoare anatoliene provenite din colecția Bisericii Evanghelice din Sibiu și a mai multor biserici săsești din zonă.

Etajul II

Capodoperele – lucrări de mare valoare artistică, în număr de 34, printre care se numără cele patru tablouri furate în 1968 și recuperate în 1998, dar și lotul transferat de autoritățile comuniste la Muzeul Național de Artă din București în 1948 și recuperate în 2006. Scene din mitologie, istorie și literatura antică – picturi ale școlilor austriacă, flamandă, germană, italiană și olandeză din sec. XVII-XVIII, inspirate din mitologia greco-romană, istorie sau literatura antică. Natura statică – tablouri aparținând școlilor de pictură austriacă, elvețiană, flamandă, franceză, germană, italiană și olandeză, din sec. XVII-XVIII. Acestea prezintă pe lângă fructe și legume, obiecte, vânat, compoziții floristice și bucătărie. Printre operele expuse: Natură moartă cu coloană de Joris van Son; Bucătăreasa flamandă de Jeremias van Winghe. Scena de gen – picturi care prezintă scene din viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. Printre operele expuse: Proxeneta de Jan Gerritsz van Bronkhorst; Conversație de Harmen Frans Hals. Peisajul – picturi din școlile flamandă, olandeză, franceză, italiană, germană, austriacă. Sec. XVI-XVIII. Acestea sunt reprezentări ale naturii, peisaje reale sau imaginare din perioada baroc. Printre operele expuse: Petrecere populară lângă moară de Paolo Alboni; Peisajul unei câmpii olandeze de Philips Koninck. Alegoria – picturi ale barocului italian și german din sec. XVII-XVIII ilustrând forme simbolice, idei filosofice, morale, religioase, politice. Printre operele expuse: Angelica și Medoro de Sebastiano Ricci; Triumful credinței de Alessandro Magnasco. Reprezentări ale sfinților – picturi cu sfinți din școlile italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă din sec. XVI-XVIII. Maria Magdalena flagelându-se de Lorenzo Pasinelli; Fecioara și Pruncul în slavă de Jacopo Palma cel Tânăr. Portretul – portrete ale școlilor italiene, flamande, olandeze, franceze, germane, austriece din sec. XVII-XVIII. Printre operele expuse: Cele cinci simțuri. Auzul de Gonzales Coques. Scena de vânătoare – picturi din școlile flamandă, olandeză, italiană, germană și austriacă din sec. XVII-XVIII, ilustrând scene de vânătoare, nu doar ca un mijloc de dobândire a resurselor animale, ci și ca o activitate a elitelor sociale. Printre operele expuse: Răți sălbatice vânate de un câine de Philipp Ferdinand de Hamilton; Vânătoare la marginea pădurii de Domenico Brandi. miniatura|308x308px|left|Pieter Bruegel II - Uciderea pruncilor. Din colecția Galeriei de Artă Europeană. În aceeași clădire, pe lângă Galeria de Artă Europeană și Biblioteca Brukenthal se mai găsesc colecția de sculpturi transilvănene, cabinetul de cartografie și cel de stampe (toate la parter). Din cauza normelor de conservare a lucrărilor pe suport de hârtie, expozițiile Cabinetului de cartografie și a celui de stampe sunt temporare (câte 4-5 expoziții pe an). Lapidariul transilvănean expune piese sculpturale din sec. XIII-XIX: elemente arhitectonice, statui, blazoane, inscripții de construcție, monumente sau elemente ale unor ansambluri funerare, reliefuri decorative. Printre exponatele mai neobișnuite sunt cele realizate din alabastru (blazoane și alte reliefuri decorative), o statuie alegorică din calcar reprezentând Luxuria și piesele interpretate greșit în sec. XIX drept antichități romane.

Cabinetul de cartografie prezintă o parte din colecția de hărți a Bibliotecii Brukenthal cu tematici diferite, cum ar fi istoria cartografiei, descoperirile geografice, hărțile lumii și a României în trecut și în prezent. Cabinetul de stampe a fost inaugurat în 2007 și este destinat exclusiv genurilor artei grafice. Sunt expuse un număr select din cadrul colecției de gravură europeană a lui Samuel von Brukenthal (1000 stampe, 2000 planșe în albume), sec. XVI-XVIII. Printre artiști sunt Albrecht Dűrer, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi, Giovanni Battista Tiepolo. De asemenea este reprezentată colecția de grafică transilvăneană (sec. XVIII-XIX) și lucrări ale artiștilor români din sec. XX obținute prin achiziție sau donație (cum ar fi de Theodor Aman, Ștefan Luchian, Theodor Pallady ș.a.). miniatura|Ion Andreescu - Femeie în pădure (1880). Din colecția Galeriei de Artă Românească. Galeria de Artă Românească își are sediul în Casa Albastră. Clădirea originală a fost ridicată la răscrucea sec. XV-XVI, de la care s-au mai păstrat elemente cum ar fi ancadramentele renascentiste. Este cumpărată de baronul Lambert von Möringer în 1734 și în 1767 acesta îi modifică aripa transversală, transformând-o în sala de teatru între 1769 și 1783. Din 1773 se întreprind unele modificări în stil baroc, în 1810 este cumpărată de magistratul orașului pentru 30 000 guldeni. În 1819 este finalizat al doilea etaj și clădirea primește aspectul din prezent.

A găzduit Academia de Drept (1844), Societatea de Științe Naturale (1858-1862), Serviciul de Măsuri și Greutăți (sf. sec. XIX), un internat de fete (perioada interbelică), Gestapo-ul german (al Doilea Război Mondial). La parter au fost spații comerciale, dintre care până în 1853 a funcționat aici cel mai important magazin din Sibiu.

Găzduită la etajul doi, cu intrare dinspre Palatul Brukenthal, expoziția permanentă de Artă Românească a fost vernisată pe 25 noiembrie 2008 și prezintă aproximativ 200 de tablouri din colecția de artă a muzeului. Acestea sunt bazate pe fondurile Muzeului Astra, integrate în muzeu în 1950, dar și pe achiziții/donații ulterioare. Circuitul urmărește evoluția picturii din România în timpul sec. XVIII-XX. Printre artiștii figurați sunt Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, dar și pictorii transilvăneni Johann Martin Stock, Franz Neuhauser, Mișu Popp, Octavian Smigelschi și alții.

Muzeul de Artă Contemporană. Clădirea a fost ridicată de Emil Kirscher în 1901 în stilul secesiunii vieneze, cu subsol, parter, etaj și mansardă. Parterul boltit, cât și balustrada de fier forjat a scării din dreapta prezintă elemente decorative vegetale. Fațada, în stilul secesiunii vieneze, conține și măști umane dispuse deasupra celor patru axe. Aici a activat Kircher’s Unicum Café & Restaurant, iar la etaj era Sala Unicum, un loc popular pentru întruniri, concerte, festivități. În 1945 se deschide aici cel mai modern cinematograf din Sibiu. Deschis în 2006, Muzeul de Artă Contemporană este cea mai nouă locație din cadrul grupului Brukenthal. Parterul clădirii este dedicat expozițiilor temporare, pe când la primul etaj și la etajul al doilea se află un depozit vizitabil, unde piesele de artă contemporană, în special picturile, pot fi admirate așa cum sunt păstrate de obicei în depozit.

Biblioteca Brukenthal Biblioteca este situată în Palatul Brukenthal și cuprinde aproximativ 300.000 de lucrări originale (manuscrise, incunabule, publicații rare, cărți contemporane și reviste din secolul al XVIII-lea). Biblioteca era formată inițial dintr-o sală de lectură, două camere și două cabinete. Fondul achiziționat de baronul Samuel von Brukenthal conținea 15.972 volume. După demolarea Capelei lui Iacob în 1898, biblioteca acesteia care cuprindea biblioteca mănăstirii dominicane, Biblioteca Gimnaziului Evanghelic (activă din 1544) și diferite biblioteci private au fost integrate în Biblioteca Brukenthal.

Muzeul de Istorie Casa Altemberger