Limba maghiară Distribuție geografică și statut Istorie Dialecte Fonologie GramaticăMorfologieVerbulSubstantivul, adjectivul și numeralulAdverbulPronumeleCuvintele funcționaleCuvintele propozițiiSintaxăPropozițiaFraza LexicLista Swadesh a limbii maghiare
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă de pronume, tratând clasificarea, formarea și utilizarea lor pronominală și adjectivală, precum și morfemele care exprimă categoriile gramaticale ce le caracterizează: persoana, numărul și cazul.
Clasificarea pronumelor
Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generaleSecțiune după Bokor 2007, p. 229..
În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale.
Pronume substantivale sunt pronumele personale, pronumele reflexive, pronumele de reciprocitate, pronumele posesive, o parte din pronumele demonstrative, două pronume interogative, pronumele relative, pronumele nehotărâte și pronumele generale.
Categoria pronumelor adjectivale cuprinde o parte din pronumele demonstrative și o parte din pronumele interogative.
Printre pronumele numerale se află unele pronume demonstrative și unele pronume interogative.
Gramaticile limbii maghiare consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Și în maghiară sunt cuvinte care pot fi numai pronume (de exemplu cele personale, cele reflexive, cel de reciprocitate și cele posesive), cuvinte care pot fi pronume sau adjective (majoritatea celor demonstrative și a celor interogative, o parte din cele relative, nehotărâte și generale) și unele cuvinte care pot fi numai adjective pronominale.
Pronumele personale
Formele de nominativ și de acuzativ ale pronumelui personal suntSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 71–77.:
+ Nominativ én „eu” te „tu” ő „el/ea” mi „noi” ti „voi” ők „ei/ele” Acuzativ engem „pe mine téged „pe tine” őt „pe el/ea” minket / bennünket „pe noi” titeket / benneteket „pe voi” őket „pe ei/ele”
Ca în română, există pronume pentru două grade diferite de adresare politicoasă: pronumele maga (la plural maguk), de la rădăcina mag, corespunde aproximativ cu dumneata, dar este mai frecvent folosit decât corespondentul românesc, deci poate fi echivalat și cu „dumneavoastră”. Gradul superior de politețe este exprimat cu pronumele ön (plural önök) „dumneavoastră”.
Ca în limba română, persoana verbului este exprimată de desinența acestuia, de aceea pronumele personal la nominativ se folosește împreună cu verbul numai dacă se scoate în evidență persoana: Beszéltem az igazgatóval. „Am vorbit cu directorul” – Én beszéltem az igazgatóval. „Eu am vorbit cu directorul”.
Numai pronumele personale de persoana a treia formează acuzativul ca substantivele, celelalte având forme neregulate.
Celelalte cazuri ale pronumelor de politețe se formează ca cele ale substantivelorVezi Declinarea., aceste pronume având toate cazurile pe care le au substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedatPentru exprimarea posesiei în general, vezi Exprimarea posesiei.. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal:
Caz Sufix én „eu” te „tu” ő „el/ea” mi „noi” ti „voi” ők „ei/ele” Exemplu în propoziție dativ -nak/-nek nekem neked neki nekünk nektek nekik Add nekem a kocsidatExemplele nu reflectă toate situațiile în care se folosește o anumită formă. Aceasta depinde de regimul verbului concret al cărui complement este pronumele. „Dă-mi mașina ta” instrumental -val/-vel velem veled vele velünk veletek velük Veled megyek „Merg cu tine” cauzal-final -ért értem érted érte értünk értetek értük Értetek teszek mindent „Pentru voi fac totul” inesiv -ban/-ben bennem benned benne bennünk bennetek bennük Bízom bennetek „Am încredere în voi” superesiv rajtamFormă care provine de la un cuvânt neatestat, dar reconstituit, *rog „apropiere” (cf. D. Mátai 1999). rajtad rajta rajtunk rajtatok rajtuk Rajtad a sor „E rândul tău” adesiv -nál/-nél nálam nálad nála nálunk nálatok náluk Nálad van a kulcs „Cheia e la tine” sublativ -ra/-re rám rád rá ránk rátok rájuk Rátok várok „Pe voi vă aștept” delativ -ról/-ről rólam rólad róla rólunk rólatok róluk Róluk van szó „Este vorba despre ei/ele” ilativ -ba/-be belémBel- provine de la cuvântul bél „măruntaie; parte internă”, de la care provine și sufixul folosit pentru substantive (cf. D. Mátai 1999). beléd belé belénk belétek beléjük Szerelmes beléd „Este îndrăgostit(ă) de tine” elativ -ból/-ből belőlemBelől este la origine un adverb provenind de la bél (cf. D. Mátai 1999). belőled belőle belőlünk belőletek belőlük Levágott egy ágat és furulyát csinált belőle „A tăiat o creangă și a făcut fluier din ea” alativ -hoz/-hez/-höz hozzám hozzád hozzá hozzánk hozzátok hozzájuk Hozzátok jöttem „La voi am venit” ablativ -tól/-től tőlem tőled tőle tőlünk tőletek tőlük Nem várok tőlük semmit „Nu aștept nimic de la ei/ele”
Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași persoană, pentru a întări persoana: Tehozzád jöttem „La tine am venit”, Őtőle jövök „De la el/ea vin”. În acest caz, forma de nominativ de persoana a treia plural se reduce la ő: Őtőlük jövök „De la ei/ele vin”.
Pronumele personale corespund și adjectivelor posesive din română, exprimând posesorul cu forma de nominativ, dar sunt folosite cu această funcție numai dacă se accentuează persoana posesorului: az én házam „casa mea”, a te házad „casa ta” etc.
Pronumele reflexive
De la rădăcina mag, de la care se formează și pronumele de politețe maga (pl. maguk), se formează și pronumele reflexive, care se folosesc în primul rând ca pronume de întărire, neluate în seamă ca atare de gramaticile limbii maghiareSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 77–80.. Ele se pot folosi cu sau fără pronumele personale. Formele lor de nominativ sunt:
(én) magam „eu însumi/însămi” (te) magad „tu însuți/însăți” (ő) maga „el însuși / ea însăși” (mi) magunk „noi înșine/însene” (ti) magatok „voi înșivă/însevă” (ők) maguk „ei înșiși / ele înseși”
Exemplu în propoziție: (Ti) magatok vagytok a hibásak „Voi înșivă/însevă sunteți de vină”.
Cu cuvântul saját sau cu prefixul ön-, aceste pronume primesc o tărie suplimentară: Saját magad mondtad ezt „Chiar tu ai spus asta”, Nincs tisztában önmagával „Nu e în clar cu el însuși / ea însăși”.
Aceste pronume pot avea aceleași cazuri ca pronumele personale, dar se declină ca substantivele, cu particularitatea că la acuzativ formele de persoana întâi și a doua singular pot fi identice în unele situații cu nominativul.
Ca pronume reflexive în sensul celor din română sunt folosite formele de acuzativ și de dativ ale acestor pronume: Nézi magát a tükörben „Se privește în oglindă”, Nadrágot varrt magának „Și-a cusut o pereche de pantaloni”, Ismerem magam(at) „Mă cunosc”, Megismerted magad(at) a fényképen? „Te-ai recunoscut în fotografie?”
Mai există și un așa-numit „pronume de reciprocitate”, egymás, de persoana a treia singular, care corespunde în română perechii de pronume nehotărâte „unul/una/unii/unele … altul/alta/alții/altele”. Poate fi folosit cu desinențe cazuale ca pronumele maga: Látták egymást „S-au văzut (unul pe altul)”, Írnak egymásnak „Își scriu unul altuia”, Elváltak egymástól „S-au despărțit (unul de altul)”.
Pronumele posesive
Aceste pronume sunt totdeauna precedate de articolul hotărâtSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 142–144.. Formele lor sunt:
Posesor(i) Obiect(e) posedat(e) Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a Un posesor Un obiect posedat az enyém „al meu, a mea” a tied sau tiéd „al tău, a ta” az övé „al său, a sa” Mai multe obiecte posedate az enyéim „ai mei, ale mele” a tieid sau tiéid „ai tăi, ale tale” az övéi „ai săi, ale sale” Mai mulți posesori Un obiect posedat a mienk sau miénk „al nostru, a noastră” a tietek sau tiétek „al vostru, a voastră” || az övék „al lor, a lor” |- | Mai multe obiecte posedate || a mieink sau miéink „ai noștri, ale noastre” || a tieitek sau tiéitek „ai voștri, ale voastre” || az övéik „ai lor, ale lor”
Tot pronume posesive sunt considerate și pronumele personale de politețe prevăzute cu sufixul -é al posesorului, același care se aplică și substantivelor:
Posesor(i) Obiect(e) posedat(e) maga ön Un posesor Un obiect posedat a magáé „al/a dumitale” az öné „al/a dumneavoastră” Mai multe obiecte posedate a magáéi „ai/ale dumitale” az önéi „ai/ale dumneavoastră” Mai mulți posesori Un obiect posedat a maguké „al/a dumneavoastră” az önöké „al/a dumneavoastră” Mai multe obiecte posedate a magukéi „ai/ale dumneavoastră” az önökéi „ai/ale dumneavoastră”
Pentru a exprima o posesie exclusivă, în locul pronumelor posesive se pot folosi cuvântul saját cu sufixele pentru obiectul posedat, sau maga cu aceste sufixe, plus cel pentru posesor (-é): Töltöttem pezsgőt Péter poharába, de a sajátomba/magaméba nem „Am turnat șampanie în paharul lui Péter, dar în al meu nu”.
Pronumele posesive se declină ca substantivele (Ne csak Péter poharába tölts pezsgőt, az enyémbe is! „Nu turna șampanie numai în paharul lui Péter, ci și în al meu!”) și se pot construi cu postpoziții: A kocsimmal a tiétek mögé állok „Îmi parchez mașina după a voastră”.
Pronumele demonstrative
Formele lorSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 80–87.:
Apropiere Depărtare Singular Plural Singular Plural ez „acest(a) / această, aceasta” ezek „acești(a) / aceste(a)” az „acel(a) / ace(e)a” azok „acei(a) / acele(a)” emez „acest(a) / această, aceasta” emezek „acești(a) / aceste(a)” amaz „acel(a) / ace(e)a” amazok „acei(a) / acele(a)” ugyanez „același / aceeași” ugyanezek „aceiași / aceleași” ugyanaz „același / aceeași” ugyanazok „aceiași / aceleași” mindez „tot acest / toată această” mindezek „toți acești(a) / toate aceste(a)” mindaz „tot acel / toată acea” mindazok „toți acei(a) / toate acele(a)” ilyen „ca ace(a)sta” ilyenek „ca aceștia/acestea” olyan „ca acela/aceea” olyanok „ca aceia/acelea” ugyanilyen „la fel ca ace(a)sta” ugyanilyenek „la fel aceștia/acestea” ugyanolyan „la fel ca acela/aceea” ugyanolyanok „la fel ca aceia/acelea” efféle „de acest fel” effélék „de acest fel” afféle „de acest fel” affélék „de acest fel” ekkora „de mărimea aceasta” ekkorák „de mărimea aceasta” akkora „de mărimea aceasta” akkorák „de mărimea aceasta” ugyanekkora „de aceeași mărime” ugyanekkorák „de aceeași mărime” ugyanakkora „de aceeași mărime” ugyanakkorák „de aceeași mărime” ennyi „atât(a) / atâți(a) / atâtea” <div style="text-align:center">– annyi „atât(a) / atâți(a) / atâtea” <div style="text-align:center">– ugyanennyi „ tot atât(a) / atâți(a) / atâtea” <div style="text-align:center">– ugyanannyi „tot atât(a) / atâți(a) / atâtea” <div style="text-align:center">–
Observații:
Din punct de vedere fonologic, formele de apropiere și de depărtare se deosebesc prin gradul de anterioritate a vocalelor pe care le conțin, fără a se ține seama de cele din cuvintele cu care se formează pronumele compuse. Astfel, formele de apropiere conțin vocale anterioare, iar cele de depărtare – posterioare. Foarte frecvent, pronumele demonstrativ de depărtare se folosește în propoziție regentă ca antecedent al unei propoziții subordonate, dar în acest caz nu mai exprimă depărtarea: Azt mondta, hogy esik az eső „A spus că plouă” (literal „Aceea a spus că plouă”).