miniatura|Clădirea Dietei Naționale din Tokyo În Japonia, politica se desfășoară în cadrul unei monarhii constituționale democratice, bicamerale, parlamentare și reprezentative, cu partid dominant. Un monarh ereditar, în prezent împăratul Naruhito, este șef de stat, în timp ce prim-ministrul Japoniei, în prezent Sanae Takaichi din 2025, este șef ales al guvernului.
Puterea legislativă aparține Dietei Naționale, care este formată din Camera Reprezentanților și Camera Consilierilor . Camera Reprezentanților are optsprezece comisii permanente, cu dimensiuni cuprinse între 20 și 50 de membri, iar Camera Consilierilor are șaisprezece, cu dimensiuni cuprinse între 10 și 45 de membri.Philip Laundy - Parliaments in the Modern World pagina 109
Puterea executivă aparține Cabinetului, condus de Prim-ministru, nominalizat de Dieta Națională și numit de Împărat. Din 2025, un guvern minoritar liberal-democrat își desfășoară activitatea.
Puterea judecătorească aparține Curții Supreme și instanțelor inferioare, iar suveranitatea este conferită poporului japonez prin Constituția din 1947, care a fost scrisă în timpul ocupației Japoniei în principal de oficiali americani și a înlocuit Constituția Meiji anterioară. Japonia este considerată o monarhie constituțională cu un sistem de drept civil .
Politica japoneză din perioada postbelică a fost în mare parte dominată de Partidul Liberal Democrat (PLD), aflat la guvernare, care a fost la putere aproape continuu de la înființarea sa în 1955, un fenomen cunoscut sub numele de Sistemul din 1955. Dintre cei 32 de prim-miniștri de la sfârșitul ocupației țării în 1952, 25, precum și cei mai longevivi, au fost membri ai PLD. Prin urmare, Japonia a fost descrisă ca un stat de facto cu un singur partid. PLD și-a pierdut majoritatea parlamentară în 2024, dar continuă să conducă țara ca parte a unui guvern minoritar.
Japonia este în prezent o „democrație deplină” în Indexul Democrației, cu cele mai mari scoruri electorale și de democrație liberală V-Dem din Asia.
Constituție Constituția actuală a fost aprobată de Japonia în 1947, acest document având ca scop abordarea punctelor slabe ale Constituției Meiji anterioare și stabilirea bazelor unei democrații vibrante în Japonia. Printre caracteristicile sale cheie se numără:
Suveranitatea poporului: Conform constituției, suveranitatea aparține poporului. Instituții democratice: Constituția a reinstaurat instituțiile democratice care înfloriseră sub democrația Taisho. Sufragiul extins: Constituția din 1947 a extins dreptul de vot la femei, garantând drepturi egale între bărbați și femei. Sistem parlamentar: Japonia a adoptat un sistem parlamentar de guvernare, menținând o cameră inferioară și o cameră superioară, similar experiențelor sale democratice anterioare din timpul erei Taisho. Drepturile muncii: A introdus practici de muncă de tip occidental, inclusiv o clauză care declara dreptul la negociere colectivă. Clauza de pace: Articolul 9 din constituție renunță la război și interzice amenințarea sau utilizarea forței ca mijloc de soluționare a disputelor internaționale.
Legitimitate Crearea și ratificarea acestui document actual au fost considerate pe scară largă de mulți analiști geopolitici și istorici ca fiind impuse Japoniei de către Statele Unite după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Deși această afirmație privind „impunerea” a apărut inițial ca un strigăt de mobilizare în rândul politicienilor conservatori în favoarea revizuirii constituționale în anii 1950 și că nu era „inerent japoneză”, ea a fost susținută și de cercetările mai multor istorici americani și japonezi independenți ai perioadei.
O afirmație concurentă, care a apărut și ea din vârtejul politic al dezbaterii privind revizuirea din anii 1950, susține că decizia de ratificare a fost de fapt rezultatul unei aparente „colaborări” între autoritățile americane de ocupație, guvernele japoneze succesive ale vremii și „actorii” din sectorul privat.
Guvern dreapta|miniatura|Palatul Imperial din Tokyo a fost reședința principală a împăratului din 1869. Articolul 1 din Constituția Japoniei (日本国憲法, Nihon-koku kenpō ) definește Împăratul (天皇, Tennō )Profesorul Yasuhiro Okudaira remarcă o improprietate în utilizarea termenului „Împărat” pentru a descrie simbolul statului național, considerând că acest cuvânt a încetat să mai fie aplicabil din momentul în care Japonia a încetat să mai fie un imperiu sub Constituția din 1947. Astfel, spre exemplu, Universitatea Imperială din Tokyo a devenit simplu Universitatea din Tokyo după cel de-al Doilea Război Mondial, iar autorul ar prefera aparent ca termenul Tennō să fie preluat ca atare în limba engleză, similar modului în care nu există un echivalent comun tradus pentru cuvântul „sushi”, argumentație prezentată de Yasuhiro Okudaira în studiul „Forty Years of the Constitution and its Various Influences: Japanese, American, and European”, inclus în volumul Japanese Constitutional Law editat de Luney și Takahashi (University of Tokyo Press, 1993), paginile 1–38, cu referire specifică la pagina 4. ca fiind „simbolul statului și al unității poporului”. El îndeplinește atribuții ceremoniale și nu deține nicio putere reală. Puterea politică este deținută în principal de Prim-ministru, Cabinet și alți membri aleși ai Dietei Naționale. Tronul Imperial este succedat de un membru masculin al Casei Imperiale, pe linie paternă, așa cum este desemnat de Legea Casei Imperiale .
Șeful ramurii executive și șeful guvernului, Primul Ministru (内閣総理大臣, Naikaku Sōri-Daijin ), este numit de Împărat conform instrucțiunilor Dietei Naționale. Primul ministru din Japonia este șeful cabinetului, are puterea de a numi și de a demite miniștrii cabinetului și poate dizolva camera inferioară a Dietei. Deși are puteri limitate în mod oficial, prim-ministrul posedă puteri informale, cum ar fi sprijinul pentru partid, popularitatea și influența asupra birocrației. Conducerea individuală poate avea un impact semnificativ asupra procesului de elaborare a politicilor, în special în urma reformelor recente ale cabinetului care au sporit influența prim-ministrului. Membrii Cabinetului (内閣, Naikaku ) sunt nominalizați de Primul Ministru și trebuie, de asemenea, să fie civili. Țara a avut un guvern minoritar al Partidului Liberal Democrat (PLD), iar din 2012 este convențional ca președintele PLD să fie Prim-Ministru.
Legislatură Constituția japoneză prevede că Dieta Națională (国会, Kokkai ), instituția sa legislativă, este formată din două Camere, și anume Camera Reprezentanților (衆議院, Shūgiin ) și Camera Consilierilor (参議院, Sangiin ). Dieta este cel mai înalt organ al puterii de stat și singurul organ legislativ al statului. Aceasta prevede că ambele Camere sunt formate din membri aleși, reprezentativi ai întregului popor, iar numărul membrilor fiecărei Camere este stabilit prin lege. Ambele camere adoptă legislația în formă identică pentru ca aceasta să devină lege. Similar altor sisteme parlamentare, majoritatea legislației examinate în Dieta Națională este propusă de cabinet. Cabinetul se bazează apoi pe expertiza birocrației pentru a redacta proiecte de lege.
Camera inferioară, Camera Reprezentanților, cea mai puternică dintre cele două, deține puterea asupra guvernului, putând să-i forțeze demisia. Camera inferioară are, de asemenea, controlul final asupra adoptării bugetului, ratificării tratatelor și selecției prim-ministrului. Puterea sa asupra camerei surori constă, în cazul în care un proiect de lege este adoptat de camera inferioară (Camera Reprezentanților), dar este respins cu vot de camera superioară (Camera Consilierilor), în capacitatea de a anula decizia Camerei Consilierilor. Membrii camerei inferioare, ca urmare a puterii prim-ministrului de a-i dizolva, își desfășoară activitatea mai frecvent pentru mai puțin de patru ani în orice mandat.
Camera superioară, Camera Consilierilor, este foarte slabă, iar proiectele de lege sunt trimise Camerei Consilierilor doar pentru a fi aprobate, nu pentru a fi adoptate. Membrii camerei superioare sunt aleși pentru mandate de șase ani, jumătate din membri fiind aleși la fiecare trei ani.
Este posibil ca diferite partide să controleze camera inferioară și camera superioară, o situație denumită „dietă răsucită”, ceva ce a devenit mai frecvent de când JSP a preluat controlul camerei superioare în 1989 .
Partidele politice și alegeri În Japonia există mai multe partide politice. Cu toate acestea, scena politică niponă a fost dominată aproape autoritar de Partidul Liberal Democrat (PLD) încă de la înființarea sa în 1955. Partidul Democrat din Japonia (PDJ) a jucat un rol important ca forță principală de opoziție pentru o lungă perioadă de timp, reușind să devină partid de guvernământ între 2009 și 2012, perioadă în care PLD s-a aflat în opoziție. Cu această scurtă excepție, PLD s-a aflat la guvernare zeci de ani, în ciuda unui sistem multipartit activ. În consecință, majoritatea prim-miniștrilor Japoniei au fost aleși din rândul liderilor facțiunilor interne ale PLD.
Camera Consilierilor miniatura|dreapta|300px|Reprezentarea mandatelor în Camera Consilierilor în urma alegerilor din 2022. Structura rezultatelor (alegeri din 2022) pentru Camera Superioară (Camera Consilierilor), unde jumătate din mandate sunt reînnoite o dată la trei ani:
Partid Proporțional Național Circumscripții Mandate Voturi % Obținute Voturi % Obținute Câștigate Nedisputate Total +/- Partidul Liberal Democrat (PLD) 18.256.245 34,43% 18 20.603.298 38,74% 45 63 56 119 +6 Nippon Ishin no Kai (Inovația) 7.845.995 14,80% 8 5.533.657 10,41% 4 12 9 21 +5 Partidul Constituțional Democrat (PCD) 6.771.914 12,77% 7 8.154.330 15,33% 10 17 22 39 +7 Komeito 6.181.432 11,66% 6 3.600.490 6,77% 7 13 14 27 -1 Partidul Comunist Japonez (PCJ) 3.618.343 6,82% 3 3.636.534 6,84% 1 4 7 11 -2 Partidul Democrat pentru Popor (PDP) 3.159.657 5,96% 3 2.038.655 3,83% 2 5 5 10 Nou Reiwa Shinsengumi 2.319.157 4,37% 2 989.716 1,86% 1 3 2 5 +3 Sanseitō 1.768.385 3,33% 1 2.018.215 3,80% 0 1 0 1 Nou Partidul Social Democrat (PSD) 1.258.502 2,37% 1 178.911 0,34% 0 1 0 1 -1 Partidul NHK 1.253.872 2,36% 1 1.106.508 2,08% 0 1 1 2 +1 Partidul Gobō 193.724 0,37% 0 - - - 0 0 0 Nou Partidul Realizării Fericirii 148.020 0,28% 0 134.718 0,25% 0 0 0 0 0 Partidul Japonia pe Primul Loc 109.046 0,21% 0 74.097 0,14% 0 0 0 0 Nou Partidul Conservator Kunimori 77.861 0,15% 0 111.956 0,21% 0 0 0 0 Nou Ishin Seito Shimpu 65.107 0,12% 0 204.102 0,38% 0 0 0 0 Nou First no Kai - - - 284.629 0,54% 0 0 0 0 Nou Alte partide (sub 0,10% cumulat) - - - 132.812 0,25% 0 0 0 0 Nou Independenți - - - 4.285.360 8,06% 5 5 7 12 -5 Total 53.027.260 100% 50 53.180.012 100% 75 125 123 248 0 Notă: Pentru a simplifica vizualizarea, partidele foarte mici care au obținut sub 0,10% în circumscripții și niciun mandat au fost grupate în „Alte partide” (incluzând Partidul Copiilor, Partidul Reformei, Partidul Kyowa, Partidul Republican Liber, Partidul Metavers etc.).
Camera Reprezentanților miniatura|dreapta|300px|Compoziția Camerei Reprezentanților în urma alegerilor din 2021. Structura rezultatelor (alegeri din 2021) pentru Camera Inferioară (Camera Reprezentanților):