Dan Lungu () este scriitor, profesor și om politic român. A condus Muzeul Național al Literaturii Române din Iași (2013-2017) și este conferențiar universitar doctor la Catedra de Sociologie a Facultății de Sociologie și Științe Social-Politice de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. În 2016 acesta a candidat pe listele partidului Uniunii Salvați România (USR), fiind ales senator în Parlamentul României. Dan Lungu este unul dintre cei mai de succes autori români în literatura post-decembristă, romanele sale fiind traduse în peste cincisprezece limbi. printre cele mai premiate și bine primite lucrări numărându-se volumele „Raiul Găinilor”, „Sînt o babă comunistă!” și ”Fetița care se juca de-a Dumnezeu”.
Biografie Dan Lungu s-a născut la Botoșani pe 15 septembrie 1969, urmând cursurile liceului matematică-fizică „A.T. Laurian” din aceeași localitate, absolvind în anul 1988. Acesta a plecat apoi către Iași, oraș cu care a ajuns să se identifice în activitatea profesională de-a lungul anilor. A terminat studiile de licență la Facultatea de Filosofie, secția Sociologie - Politologie, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, făcând parte din promoția 1995. Prin programul TEMPUS a urmat stagii de pregătire la Lille (Franța), Birmingham (Anglia) și Perugia (Italia). Și-a continuat studiile lucrând și la o teză de doctorat cu titlul „Ipostaze sociologice ale propagandei și manipulării”, focalizată pe relația scriitorilor cu sistemul într-o societate totalitară. Acesta nu și-a legat activitatea formativă doar de Iași, urmând și studii postdoctorale la Universitatea Paris V - Sorbonne, la „Centre de recherche sur les liens sociaux”, pe care le-a finalizat în august 2006. În Paris, Dan Lungu a aprofundat metodele de cercetare în sociologia artei și literaturii, dar și utilizarea cercetărilor sociologice în fundamentarea politicilor culturale.
Cariera universitară și-a început-o la câțiva ani după Revoluția din România din 1989. Dan Lungu a devenit asistent și apoi lector al Facultății de Sociologie și Științe Social-Politice de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași în 1995, iar din 2004 a devenit conferențiar. Timp de trei luni a fost profesor invitat al Universității Lille I, desfășurând activitate de cercetare la Centrul de studii CLERSE. Teme din activitatea de cercetare se regăsesc ulterior și în cărțile lui Dan Lungu, cum ar viața cotidiană din vremea comunismului, situația femeilor sub regimul totalitar în România, legătura dintre propaganda socialistă și viața de zi cu zi a clasei muncitoare sau dezvoltarea unei conștiințe culturale sub presiunea cenzurii comuniste.
Dan Lungu înființează în 1996 clubul literar Club 8, despre care Mircea Iorgulescu scria în Revista 22, în iulie 2003, că era „o ambițioasă, insurgentă «reconfigurare» a spațiului literar al vechii capitale a Moldovei”. „Încă mai înainte, în iulie 1998, în prematur dispărutul supliment Vineri al revistei Dilema, fusese publicată «ciorna unui Manifest» al grupului. Intitulată «De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decât o pisică sau ciorna unui Manifest» și conținând, pentru cunoscători și semi-cunoscători, o asumare ironică și actualizată a suprarealismului («vai, vai, vai, săraca tristan tzara a Moldovei»), compunerea alterna stilistic între fronda ostentativ boemă și o gravitate amară a unei revolte, nu doar literare. Atitudini, totuși, devenite accesibile bunuri de consum publicistic și chiar publicitar în ambianța literară și culturală de după 1990.”
Tot Mircea Iorgulescu explică faptul că accentele manifestului Clubului 8 erau diferite, fronda acestuia axându-se mai degrabă pe autoderiziune, și nu pe exhibiționism. În manifest, cei 14 membri scriau explicau motivele existenței Clubului - spiritul critic autentic trebuie să vaporizeze cârdășia de breaslă; suficiența trufașă trebuie să lase loc simțului valorii; blazarea trebuie să se schimbe în curiozitate; tradiția nu trebuie formolizată, ci continuu cucerită etc.
Dincolo de Club 8, Dan Lungu s-a remarcat printr-o implicare continuă în viața culturală ieșeană, promovând și susținând diferite inițiative independente, în special dintre cele care promovau forme postmoderne de literatură și artă. Acesta a condus timp de doi ani, 2001 - 2002, una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură din țară de după 1990, revista Timpul, implicându-se direct în conservarea patrimoniului literar ieșean și moldovean din 2013, de când acesta a devenit director al Muzeului Național al Literaturii Române.
Fiind unul dintre scriitori tineri promovați de Editura Polirom din Iași, într-o perioadă în care tinerii autori nu aveau acces pe piața literară la marile edituri, Dan Lungu a fost văzut ca o voce importantă a generației sale și un susținător fervent al vieții culturale ieșeane. În acest sens, alături de scriitorii Lucian Dan Teodorovici, actualul manager al MNLR, și Florin Lăzărescu, a gândit și a pus bazele în 2013 a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) FILIT a devenit încă de la prima ediție cel mai important festival de literatură din țară și unul dintre cele mai importante din Estul Europei, zeci de nume importante ale literaturii contemporane, inclusiv patru Laureați ai Premiului Nobel, participând până în 2017 la evenimentele desfășurate sub egida sa.
Deși pasionat de literatură încă de la o vârstă fragedă, Dan Lungu a debutat oficial la 27 de ani, în 1996, cu un volum de poezii intitulat Muchii. Diferite povestiri ale sale, cum ar fi Buldozeristul, premiat de Editura Nemira în 1997, au fost publicate spre finalul anilor ’90 sub diferite forme, în unele colecții. Ca dramaturg, Dan Lungu a publicat piese în două antologii de teatru, primele sale lucrări fiind „Lecție. Sau ceva de genul acesta”, 1995, pusă în scenă în 2002 la București sub numele „Cu cuțitul la os”. Al doilea astfel de text a fost publicat în „1996 - Vinovatul să facă un pas înainte”, în timp ce debutul în proză scurtă a fost cu apreciata lucrare „Chetă la flegmă”, în 1999.
Din 2001 este membru al Uniunii Scriitorilor Români, unde a avut mereu poziții ferme împotriva unor abuzuri de care a fost acuzată conducerea USR. În 2011, când Consiliul organizației conduse de Nicolae Manolescu a luat decizia, printr-o Comisie de Monitorizare, Suspendare și Excludere, de a elimina 19 scriitori români notorii din rândurile USR, Dan Lungu și Radu Vancu au inițiat o scrisoare deschisă către conducerea USR. În aceasta au solicitat revocarea acestor excluderi considerate a fi abuzive și au solicitat „demisia în bloc a membrilor acestui Consiliu care, spre dezonoarea lui, a votat «în unanimitate»“.
Volume publicate
Literare:
Muchii (versuri) - Editura Junimea, Iași, 1996 Cheta la flegmă (proză scurtă) - Editura OuTopos, Iași, 1999 Proza cu amănuntul (proză scurtă) - Editura Cronica, Iași, 2003 Raiul găinilor (fals roman de zvonuri și mistere) - Editura Polirom, 2004 Băieți de gașcă (proză scurtă) - Editura Polirom, 2005 Sînt o babă comunistă (roman) - Editura Polirom, 2007 Cum să uiți o femeie (roman) - Editura Polirom, 2009 În iad toate becurile sînt arse - Editura Polirom, Iași, 2011 Fetița care se juca de-a Dumnezeu - Editura Polirom, 2015
Profesionale:
Cartografii în tranziție (eseuri de sociologia artei și literaturii) – Liternet, București, 2003 Construirea identității într-o societate totalitară (o cercetare sociologică asupra scriitorilor) - Editura Junimea, Iași, 2003 Povestirile vieții (teorie și documente) - Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2003; ed. a 2-a, 2010 Incursiuni în sociologia artelor (studii, eseuri, articole) - Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2004 Evoluția metodelor de cercetare în sociologia artelor: după 1985 - Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2006 Tovarășe de drum. Experiența feministă în comunism – Editura Polirom, Iași, 2018
Antologii și volume colective – românești și străine:
Tătărași. Memoria unui cartier – în colaborare cu Gențiana Baciu și Matei Bejenaru – Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2007 Pas question de Dracula – în colaborare cu Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici – Editions Non Lieu, Franța, 2007 CLUB 8: poetry – Editura T., traducere de A. J. Sorkin și Radu Andriescu, Iași, 2001 Ozone friendly. Iași. Reconfigurări literare. O antologie – Editura T, Iași, 2002 Hat jemand etwas gefragt? Lyrikanthologie CLUB 8 – Editura Versus, Iași, 2003 Cartea roz a comunismului, Editura Versus, Iași, 2004 Douze écrivains roumains : Les Belles Etrangères – Editura L’Inventaire, Paris, 2005 Grenzverkehr. Literarische Streifüge zwischen Ost und West – Editura Drava, Klangenfurt/ Celovec, Austria, 2005 Cartea cu bunici – Editura Humanitas, 2007 Fictions européennes. Littérature et création – Le cahier du CNES, Paris, 2008 Des soleils différents. Quatorze Ecrivains Roumains – Editura L’Inventaire, Paris, 2009 (coeditare cu Asocia’ia Balkans – Transit)
Cele mai importante lucrări publicate
Raiul găinilor (fals roman de zvonuri și mistere) - Editura Polirom, 2004 „Eroi” ai fostului regim politic, „oamenii muncii”, ce locuiesc într-o mahala a unui oraș de provincie, sunt acum „balastul” noii ordini, pensionari sau șomeri. Azvârliți de istorie la periferia lumii, își petrec timpul în aburi de alcool și zumzet de palavre. Pe măsură ce personajele se adâncesc în discuții, realitatea lasă locul unei lumi formate din amintiri distorsionate, nostalgii, fantasme, frustrări, stereotipuri, proiecte și fantezii excentrice. Iar polii acestei lumi, construită de locuitorii străzii ca loc al refugiului colectiv, sunt fantoma lui Ceaușescu ce stăpânește asupra trecutului și un Occident straniu și nesigur. Un roman scris cu vervă și cu un umor debordant, care nu îl lasă pe cititor să se plictisească nicio clipă.
Băieți de gașcă (proză scurtă) - Editura Polirom, 2005 Liceeni guralivi și plini de umor, o fetiță care, în timp ce desenează un sopron, povestește cu inocență lucruri ciudate de acasă, o femeie fără mâini care are drept hobby pictura, o prietenă fliușturatică, indivizi proaspăt îmbogățiți - aceasta este lumea Băietilor de gașcă, o lume pestriță în care întâlnim deopotrivă argoul adolescenților de dinaintea căderii comunismului și metamorfozele României contemporane. Uneori povestirile ne poartă în afara granițelor, la Lille sau Viena. Oriunde ar avea loc, toate întîmplările sunt pline de neprevăzut și de un haz umbrit de o undă de nostalgie.
Sînt o babă comunistă (roman) - Editura Polirom, 2007 Ne aflăm la aproape zece ani de la căderea dictaturii ceaușiste, cu puțin timp înaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionară, care și-a trăit cea mai mare parte a vieții sub regimul „puterii populare”, primește un telefon de la Alice, fiica sa, emigrată în Canada, fiind îndemnată „să nu voteze cu foștii comuniști”. Acest telefon, urmat de alte discuții în contradictoriu, o aruncă pe Emilia într-o adevărată criză identitară, din care încearcă să se salveze rememorând trecutul și căutându-și justificări, în ochii ei și ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Însoțiți mereu de umor și autoironie, ne întoarcem spre copilăria și adolescența Emiliei, intrăm în miezul nostalgiei paradoxale după dictatură, pulsăm în ritmurile vieții cotidiene și înțelegem din interior problemele epocii. Cum să uiți o femeie (roman) - Editura Polirom, 2009