Frumusețe americană (film din 1999)

Frumusețe americană (în ) este un film de comedie neagră american, o dramă psihologică din 1999, regizat de Sam Mendes la debutul său regizoral, și scris de Alan Ball. Kevin Spacey interpretează rolul lui Lester Burnham, un director de publicitate care trece printr-o criză a vârstei mijlocii după ce se îndrăgostește de cea mai bună prietenă a fiicei sale, interpretată de Mena Suvari. Annette Bening interpretează rolul soției materialiste a lui Lester, Carolyn, iar Thora Birch o interpretează pe fiica lor anxioasă, Jane. Din distribuție mai fac parte Wes Bentley, Chris Cooper, Peter Gallagher și Allison Janney.

Frumusețe americană a fost lansat de DreamWorks Pictures în America de Nord pe 15 septembrie 1999, iar pe 1 octombrie a intrat în distribuție pe scară largă, fiind primit cu entuziasm atât de către critici, cât și de public. A fost al doilea cel mai bine cotat film american al anului, după În pielea lui John Malkovich, și a încasat peste 350 de milioane de dolari la nivel mondial, față de un buget de 15 milioane de dolari, devenind al nouălea film cu cele mai mari încasări din 1999. DreamWorks a lansat o campanie de amploare pentru a spori șansele filmului de a câștiga un Oscar, după ce, în anul precedent, Salvați soldatul Ryan (1998) fusese în mod controversat ignorat la categoria Cel mai bun film.

La cea de-a 72-a ediție a Premiilor Oscar, filmul a câștigat cinci premii Oscar, printre care cel pentru Cel mai bun film, alături de premiul pentru Cel mai bun regizor acordat lui Mendes, Cel mai bun actor acordat lui Spacey, Cel mai bun scenariu original acordat lui Ball și Cea mai bună imagine acordată lui Conrad L. Hall. Cu moștenire oarecum controversată, filmul este încă considerat unul dintre cele mai bune realizate vreodată. Acțiune

Lester Burnham, un director de vârstă mijlocie din domeniul publicității, rezident al unei suburbii americane, își detestă slujba și are o căsnicie nefericită cu Carolyn, o femeie nevrotică și obsedată de statutul social. Fiica lor de 16 ani, Jane, singurul lor copil, își urăște părinții și are o stimă de sine scăzută. Colonelul în rezervă al Marinei, Frank Fitts, soția sa, Barbara, aflată într-o stare aproape catatonică, și fiul lor adolescent, Ricky, se mută în casa de alături. Ricky documentează lumea din jurul său cu o cameră video, adunând înregistrări pe casete în dormitorul său, pe măsură ce descoperă frumusețea în locuri și lucruri neașteptate; își plătește cheltuielile vânzând marijuana, folosindu-și slujbele part-time de ospătar și de la catering ca acoperire. Frank, un părinte strict și abuziv, l-a trimis anterior pe Ricky la un spital de psihiatrie și la o școală militară. Cuplul gay format din Jim Olmeyer și Jim Berkley, tot vecini, îi întâmpină cu căldură pe membrii familiei Fitts, ceea ce îl înfurie pe Frank, care este homofob.

Într-o seară, în timpul unui număr de majorete la un meci de baschet al școlii, Lester se îndrăgostește de Angela Hayes, cea mai bună prietenă a lui Jane, care se laudă în fața colegilor de clasă că are experiență sexuală. El începe să aibă fantezii cu ea, în care petalele roșii de trandafir sunt un motiv recurent. Carolyn începe o aventură cu „regele” imobiliarelor, Buddy Kane, care este căsătorit. Lester își dă demisia, își șantajează șeful ca să-i acorde o indemnizație generoasă de plecare și începe să lucreze ca bucătar la un restaurant de tip fast-food. De asemenea, își cumpără mașina visurilor sale, un Pontiac Firebird din 1970, și începe să facă exerciții fizice în mod regulat după ce o aude pe Angela tachinând-o pe Jane că ar face sex cu el dacă și-ar îmbunătăți aspectul. Începe să fumeze marijuana furnizată de Ricky și să răspundă la flirturile Angelei. Prietenia dintre fete se destramă când Angela și Lester încep să simtă atracție sexuală unul față de celălalt și când Jane începe o relație cu Ricky; în timp ce Angela îl consideră ciudat, Jane îl apreciază pentru că se concentrează pe frumusețea pe care o vede în interiorul său.

Buddy și Carolyn au o întâlnire la un poligon de tragere. Lester descoperă apoi infidelitatea lui Carolyn în timp ce își comandă mâncare la drive-through-ul restaurantului său. Buddy se teme de un divorț costisitor și pune capăt relației, în timp ce Carolyn se simte umilită și, în același timp, frustrată de lipsa succesului profesional. Frank găsește înregistrarea făcută de Ricky în care apare Lester fără haine, făcând exerciții fizice, și începe să aibă suspiciuni cu privire la prietenia lor, presupunând că cei doi au o relație sexuală după ce i-a spionat în timpul unei sesiuni de consum de droguri. Îl acuză cu răutate pe Ricky că este gay și îl alungă din casă. Ricky acceptă cu sfidare această separare forțată. Carolyn scoate un pistol din torpedou în timp ce ascultă o casetă de dezvoltare personală în timpul drumului spre serviciu. Acasă, Jane se ceartă cu Angela și Lester din cauza interesului sexual al Angelei față de el. Ricky intervine pentru a o ruga pe Jane să plece cu el la New York.

Frank se apropie ezitant de Lester în garajul familiei Burnham, apoi cedează și îl îmbrățișează cu lacrimi în ochi. Lester îl liniștește pe Frank, și respinge cu blândețe încercările acestuia de a-l săruta. Lester o găsește pe Angela singură și o consolează, apoi îi mărturisește atracția pe care o simte pentru ea. În timp ce începe să o dezbrace pe canapea, ea îi declară că este virgină. Realizând că ea și-a prefăcut nivelul de experiență sexuală, el nu mai poate continua. Cei doi se apropie unul de celălalt în timp ce își împărtășesc frustrările. Angela se duce la baie, iar Lester zâmbește la o fotografie de familie, când o siluetă nevăzută îl împușcă în ceafă.

Carolyn găsește cadavrul lui Lester și se ascunde în dulapul din dormitorul lor. Își aruncă arma și îmbrățișează hainele lui Lester. Ricky și Jane, care mai devreme se gândiseră să-l omoare ei înșiși pe Lester, găsesc și ei cadavrul. Frank, plin de sânge, se întoarce acasă, cu o armă lipsă din colecția sa. Narațiunea finală a lui Lester exprimă recunoștință pentru experiențele semnificative din viața sa. Deși a fost ucis, el este în sfârșit fericit, după ce a descoperit câtă frumusețe există pe lume.

Distribuție principală

Producție

Dezvoltare Alan Ball a început să scrie Frumusețe americană sub forma unei piese de teatru la începutul anilor 1990, inspirat în parte de circul mediatic care a însoțit procesul lui Amy Fisher din 1992. A abandonat piesa după ce a decis că povestea nu ar funcționa pe scenă. După ce a petrecut următorii câțiva ani scriind pentru televiziune, Ball a reluat ideea în 1997, când a încercat să pătrundă în industria cinematografică, după mai mulți ani frustranți în care a scris pentru serialele de comedie Grace Under Fire (1993-1998) și Cybill (1995-1998).

Ball nu se aștepta să vândă scenariul, considerând că acesta va servi mai degrabă ca o carte de vizită, dar Frumusețe americană a stârnit interesul mai multor case de producție. Cannava a transmis scenariul mai multor producători, printre care Dan Jinks și Bruce Cohen, care l-au prezentat studioului DreamWorks. Cu ajutorul directorilor executivi Glenn Williamson și Bob Cooper, precum și al lui Steven Spielberg în calitatea sa de partener al studioului, Ball a fost convins să dezvolte proiectul la DreamWorks; el a primit asigurări din partea studioului — cunoscut la acea vreme pentru producțiile sale mai convenționale — că nu va „netezi [asperitățile]”.<ref name="chumo 27"> Într-o mișcare neobișnuită, DreamWorks a decis să nu închirieze drepturile asupra scenariului; Într-o decizie neobișnuită, DreamWorks a ales să nu închirieze drepturile asupra scenariului; în schimb, în aprilie 1998, studioul l-a cumpărat direct pentru 250.000 de dolari, depășind ofertele companiilor Fox Searchlight Pictures, October Films, The Samuel Goldwyn Company și Lakeshore Entertainment. DreamWorks plănuia să realizeze filmul cu un buget de 6–8 milioane de dolari. Scenariu

Ball a fost inspirat, în parte, de două întâmplări pe care le-a trăit la începutul anilor 1990. În jurul anilor 1991–1992, Ball a văzut o pungă de plastic fluturând în vânt în fața World Trade Center. A privit punga timp de zece minute, mărturisind ulterior că aceasta i-a provocat o „reacție emoțională neașteptată”. În 1992, Ball a devenit preocupat de procesul lui Amy Fisher și de modul în care acesta a fost prezentat în mass-media. Descoperind o revistă de benzi desenate care relata scandalul, a fost uimit de cât de repede fusese transformat într-un produs comercial. El a spus că a simțit că „dedesubt se ascundea o poveste reală [care era] mai fascinantă și mult mai tragică” decât povestea prezentată publicului, și a încercat să transforme ideea într-o piesă de teatru. Ball a scris aproximativ 40 de pagini, dar s-a oprit când și-a dat seama că ar funcționa mai bine ca film. El a considerat că, din cauza temelor vizuale și a faptului că povestea fiecărui personaj era „extrem de personală”, piesa nu putea fi pusă în scenă. Toate personajele principale apăreau în această versiune, dar Carolyn nu avea un rol proeminent; în schimb, Jim și Jim aveau roluri mult mai importante.

Ball și-a bazat povestea lui Lester pe aspecte din propria sa viață. Reevaluarea pe care Lester o face asupra vieții sale se aseamănă cu sentimentele pe care Ball le-a avut la vârsta de aproximativ 35 de ani; la fel ca Lester, Ball și-a lăsat deoparte pasiunile pentru a lucra în meserii pe care le ura, pentru oameni pe care nu-i respecta. Scenele din casa lui Ricky reflectă propriile experiențe din copilărie ale lui Ball. Ball bănuia că tatăl său era homosexual și a folosit această idee pentru a crea personajul colonelului Fitts, un bărbat care „a renunțat la șansa de a fi el însuși”. Ball a afirmat că amestecul de comedie și dramă din scenariu nu a fost intenționat, ci a rezultat în mod inconștient din propria sa viziune asupra vieții. El a spus că juxtapunerea a creat un contrast mai puternic, conferind fiecărei trăsături un impact mai mare decât dacă ar fi apărut separat.

Scenariul a fost scris între iunie 1997 și februarie 1998. În scenariul trimis potențialilor actori și regizori, Lester și Angela făceau sex; până la momentul filmărilor, Ball rescrisese scena în versiunea finală. Inițial, Ball a respins sfaturile celor din jur de a modifica scenariul, considerând că aceștia erau puritani; impulsul final de a modifica scena a venit de la Walter Parkes, președintele de atunci al DreamWorks. Acesta l-a convins pe Ball arătându-i că, în mitologia greacă, eroul „are un moment de revelație înainte ca... tragedia să se producă”. Ball a declarat ulterior că furia pe care o simțise în timp ce scria prima versiune îl împiedicase să înțeleagă că Lester trebuia să refuze relația sexuală cu Angela pentru a-și încheia călătoria emoțională — pentru a ajunge la mântuire.

Casting