thumb|250px|right|Biserica Naşterea Sfintei Fecioare Maria din Siret
Biserica „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” din Siret este o biserică romano-catolică construită în perioada 1816-1824 în orașul Siret. Ea este situată pe strada Castanilor nr. 7.
Comunitatea catolică din Siret
Începuturile comunității Încă din secolul al XIII-lea a început să se desfășoare pe teritoriul Moldovei o intensă propagandă catolică. În 1227, Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat aici Episcopia de Milcov pentru cumanii și cavalerii teutoni din Țara Bârsei. Episcopia Romano-Catolică de Iași -„Bacăul în sărbătoare: Patru sute de ani de la întemeierea Episcopiei de Bacău” (comunicat din 1 septembrie 2007)
La începutul secolului al XIV-lea, s-au așezat pe teritoriul orașului Siret meșteșugari și negustori germani, veniți din Boemia, Polonia și Transilvania. Aceștia erau de religie romano-catolică. Conform tradiției, doamna Maria, soția lui Dragoș Vodă (1352-1354), care era de religie catolică, i-a ajutat pe coreligionarii săi din Siret să-și construiască o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pr. Cristian Vacaru - „Monografii: Parohia Siret”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul XI, nr. 10 (130), octombrie 2000.
Într-o cronică a ordinului franciscan din 12 februarie 1326 este menționată o mănăstire franciscană la Siret, care avea o biserică proprie cu hramul „Trupul Domnului”. Franz Pieszczoch - „Evenimente interne. Aniversare”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul XII, nr. 4 (136), aprilie 2001. În acea biserică ar fi fost înmormântați în acel an doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. Mănăstirea era situată la poalele Dealului Horaițul Înalt, pe malul stâng al Pârâului Târgului. Pr. Iosif Irinel Iosub - „Bicentenarul Parohiei Siret”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul XXII, nr. 12 (264), decembrie 2011,Prof. Franz Pieszczoch - Siret: Bicentenarul Parohiei „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, articol publicat pe situl Episcopiei Romano-Catolice de Iași la 25 octombrie 2011 După tradiție, lângă mănăstire a funcționat o școală latinească, în care ar fi învățat carte fiii doamnei Margareta Mușata, viitorii domni Petru și Roman.
Episcopia de Siret Domnitorul Lațcu Vodă (1365-1374) s-a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui Cazimir al III-lea al PolonieiLiga Pro Europa - Comunitatea polonezilor și a fost convertit la catolicism Timpul, 16 iulie 2009 - „Manipulare prin falsificare (III)”, în timpul domniei sale aflându-se în Siret doi călugări minoriți, Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz. Prin trecerea sa la catolicism, domnitorul a vrut ca Moldova, amenințată de unguri și polonezi, să intre sub protecția Romei.
Voievodul moldovean a adresat mai multe cereri Papei Urban al V-lea (1362-1370) pentru înființarea unei episcopii catolice în orașul Siret și ridicarea urbei la rangul de „civitas”.Pr. Alois Moraru - „Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iași” (Universitatea București, 1999) Ca urmare a acestor solicitări, Papa adresa la 24 iulie 1370 două scrisori episcopilor de Praga, Wroclaw și Cracovia prin care îi înștiința că domnitorul Lațcu, „dux Moldaviensis”, vrea să devină catolic împreună cu supușii săi și că-i cerea să înființeze o episcopie catolică la Siret, iar ca episcop să fie numit preotul Andrei Wasilo de Jastrzebiec, profesorul minoriților din Cracovia.Pr. Valerian Enășcuț - „Monografii: Parohia Siret”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul VI, nr. 2 (62), februarie 1995, p. 12.
Episcopii au efectuat cercetările cerute de papă, iar la 9 martie 1371 Papa Grigore al XI-lea (1370-1378) a înființat Episcopia de Siret, primul episcop fiind numit preotul polonez Andrei Wasilo de Jastrzebiec. Acesta a fost hirotonit la Cracovia în aceeași zi ca episcop de către Florian Mokrski, episcop al Cracoviei (1367-1380), și de alți episcopi, care i-au dat un document legalizat la notariatul din Liov la 9 august 1371. Episcopul Andrei îl anunța pe papă de sfințirea sa printr-o scrisoare din 9 mai 1371, trimițându-i cu această ocazie formula jurământului. La 25 ianuarie 1372, Papa Grigore al XI-lea i-a trimis o scrisoare domnitorului Lațcu, în care îl felicita pentru trecerea la religia catolică și îi valida căsătoria cu soția sa, care rămăsese ortodoxă.Pr. Valerian Enășcuț - „Monografii: Parohia Siret”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul VI, nr. 2 (62), februarie 1995, p. 13.
Ca urmare a faptului că Siretul a devenit sediu al unei episcopii, principesa Margareta Mușata a sprijinit construirea în oraș, între anii 1377 și 1380, a unei mănăstiri dominicane, ce avea o biserică cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În biserica mănăstirii dominicane se presupune, după tradiție, că a fost înmormântată doamna Mușata. Concomitent cu aceasta, a existat și o mănăstire franciscană a cărei biserică era dedicată Maicii Domnului și avea și o fântână considerată a fi făcătoare de minuni.
Veniturile Episcopiei de Siret erau foarte mici, iar episcopii nu prea au stat în dieceză. Cinci episcopi au purtat titlul de "episcop de Siret" și anume: Andrei Wassilo de Jastrzebiec (1371-1388), Ioan Sartorius (1388-1394), Ștefan Martini (1394-1412), Nicolaus Venatoris (1412-1434) și franciscanul Ioan (29 iulie 1434 - 1439). Episcopul Andrei a fost transferat în 1388 la Episcopia din Vilnius (Lituania), unde a murit în 1399. Noul episcop, Ioan Sartorius (1388-1394), era episcop auxiliar de Cracovia și duhovnic al curții și nu a rezistat prea mult la Siret.
În anul 1412 a fost înființată Arhiepiscopia Romano-Catolică de Lemberg (Liov), iar Episcopia de Siret a fost declarată sufragană a arhiepiscopiei nou-înființate.Eudoxiu Hurmuzaki - „Documente privitoare la istoria românilor”, vol. I, partea a II-a (București, 1890), p. 489. Ca urmare a creșterii numărului catolicilor din Moldova, a fost înființată în 1413 Episcopia de Baia (1413-1523). Pr. Alois Moraru - „Identitatea catolicilor din Moldova (I)”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul XIII, nr. 4 (148), aprilie 2002. Episcopia de Siret și-a încetat existența în anul 1439.
Situația comunității în secolele XVI-XVIII La începutul secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Bogdan al III-lea (cel Orb) (1504-1517), au avut loc tulburări anticatolice violente în urma cărora cele două mănăstiri au fost distruse, călugării franciscani și dominicani au fost alungați din Siret, iar credincioșii s-au refugiat în Polonia și Transilvania. Prof. Ioan Coroliuc - „Orașul Siret. Monografie” (manuscris, Siret, 1980) După unele mărturii, se pare că distrugerea celor două mănăstiri catolice și alungarea catolicilor a avut loc în 1573, în timpul domniei lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574). Constantin C. Giurescu - „Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie”, în „Mélanges de l´École Roumaine en France” (Paris, 1925), p. 7-11.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, orașul Siret a decăzut, iar misionarii italieni (Paolo Bonici-1632, Nicolo Barsi-1638, Marco Bandini-1649) care au vizitat Moldova în secolul al XVII-lea au constat că numărul credincioșilor catolici era în scădere.
În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii.
Ocupanții de atunci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. În Siret s-au stabilit mai multe familii din Imperiul Habsburgic, care vorbeau limba germană.
În anul 1775, a fost înființat pentru militarii austrieci un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt. Militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casa parohială romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius Nagy. După retragerea armatei imperiale, în anul 1786, capelanatul militar a fost transformat în capelanat civil, subordonat canonic Episcopiei de Bacău. În anul 1796, Bucovina este desprinsă din Episcopia de Bacău și trecută în subordinea Arhiepiscopiei de Lemberg (Liov).
Istoricul bisericii
Construirea actualei biserici thumb|250px|right|Capela „Sfânta Maria” construită în anul 1868 pe Dealul Horaiţul Înalt
La cererea credincioșilor din Bucovina, prin decretul imperial nr. 16866 din 11 noiembrie 1811, emis la Viena de împăratul Francisc I (1792-1835), au fost înființate cinci parohii: Siret, Suceava, Sadagura, Istensegíts (Țibeni) și Andrásfalva (Măneuți).Franz Pieszczoch - „La ceas aniversar. Bicentenarul Parohiei Romano-Catolice „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” Siret (1811-2011)” (Ed. „Sapientia”, Iași, 2011), p. 83. Cu acest prilej, Diaconatul din Siret a fost ridicat la rangul de parohie, primul paroh fiind numit preotul Joseph von Nitzki. Parohia Siret a primit sub jurisdicția sa spirituală și comunitățile romano-catolice din satele Baineț cu Vicșani (Ruda), Gărbăuți, Mănăstioara, Tereblecea și Vășcăuți, cu un număr de 1.569 de credincioși germani și polonezi.
Franz Wiszniowski, autorul cărții „Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes” (Waiblingen, 1966), a susținut în mod eronat că Parohia Romano-Catolică din Siret ar fi fost înființată printr-un decret imperial emis de Cabinetul Aulic la 1 aprilie 1787. Prin același decret ar mai fi fost înființate parohii romano-catolice la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Țibeni, Suceava și Cernăuți.
În anul 1816, preotul Mathias Fetzky a început lucrările pentru construirea unei biserici, acestea fiind finalizate în 1824, în timpul păstoririi preotului Josef Rybitczka. Lăcașul de cult a fost construit din piatră și cărămidă, în stil romanic, având formă de navă. Dimensiunile sale sunt următoarele: lungime - 33 m, lățime - 12,5 m și înălțimea turnului - 35 m. Ea a fost sfințită la 8 septembrie 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice (1815-1833), primind cu această ocazie și hramul "Nativitas Beatae Mariae Virginis - Nașterea Sfintei Fecioare Maria". Pr. Valerian Enășcuț - „Monografii: Parohia Siret”, în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul VI, nr. 2 (62), februarie 1995.
În timpul parohului Joannes Wachowski (1831-1872) a fost amenajat cimitirul parohial (1867-1868) și s-a construit la marginea orașului, pe Dealul Horaițul Înalt, o capelă închinată Sfintei Fecioare Maria (1868), care i-a izbăvit pe sireteni de epidemia de holeră. Franz Pieszczoch - „La ceas aniversar. Bicentenarul Parohiei Romano-Catolice „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” Siret (1811-2011)” (Ed. „Sapientia”, Iași, 2011), p. 87.
În secolul al XIX-lea, credincioșii parohiei erau în majoritate de naționalitate germană, ulterior stabilindu-se în oraș și credincioși polonezi. Până la Unirea Bucovinei cu România (1918), Parohia Siret a fost păstorită de 17 preoți dintre care nouă preoți polonezi, șase preoți germani, un preot ceh și un preot ungur.
Reducerea comunității catolice în secolul al XX-lea Până la construirea unei biserici proprii (în 1908), credincioșii greco-catolici ucraineni din Siret au folosit biserica romano-catolică pentru ținerea slujbelor religioase. În decursul timpului, au fost construite biserici în filialele Baineț, Tereblecea și Vicșani, precum și capele în Siret (în număr de 3), Mănăstioara, Șerbăuți, Tereblecea și Vicșani. În jurul anului 1890 s-a construit în Siret o capelă catolică pe strada Sucevei.