Hanul cu Tei este unul din puținele hanuri vechi care mai există din centrul Bucureștiului.
Istoric Asupra acestui han a fost și este o continuă confuzie în ceea ce privește locul pe care se afla. Unii cercetători au socotit că Hanul cu Tei era clădirea care, până mai anii trecuți, se afla în spatele bisericii Sf. Nicolae Șelari, și în locul căreia s-a durat o construcție monumentală. De fapt pe locul acesta din urmă, după cum reiese din documentele cunoscute nouă, era vechiul Han al lui Zamfir, ajuns mai târziu în proprietatea lui Simion arnăutu și cunoscut până la sfârșitul secolului trecut sub numele de Hanul Pescarului.
Hanul cu Tei a fost construit în anul 1833 de către Anastasie Hagi Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici, pe strada Lipscani. Era cunoscut și sub numele de Hanul de pe Ulița cea mare a Marchitanilor. Este singurul han istoric din București care și-a păstrat forma de origine. La intrarea de pe strada Blănari încă se poate vedea „sigiliul” primilor proprietari: „A.P.” și „S.P.”
Fiecare proprietar avea 14 magazine, situate în partea de sus a pivnițelor cu boltă. Doar trotuarul și camera gardianului erau proprietate comună. Negustori importanți ai vremii respective au locuit în acest han, printre care și Constantin Anastasiu, care a înființat magazinul „La Vulturul de Mare cu Peștele în Ghiare”, clădire care încă există, fiind transformată într-o bancă, aproape de magazinul Cocor.
Astăzi, fostul han este un loc unde se organizează diverse galerii de artă, iar în pivniță a fost deschis un bar. Porțile sale de fier bogat ornamentate oferă acces atât de pe strada Lipscani, cât și de pe Blănari. De asemenea, fațada de sticlă a hanului este tipică Țării Românești.
Monument istoric Ansamblul de arhitectură „Hanul cu Tei” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1178, .
Strada Hanul cu tei De asemenea, ansamblul „Hanul cu Tei” este înscris în nomenclatorul stradal al municipiului București ca stradă. Strada Hanul cu Tei este situată în centrul istoric al municipiului București, în sectorul 3, este orientată de la sud spre nord și se desfășoară pe o lungime de 75 de metri între străzile Lipscani și Blănari. Galerie de imagini
Referințe și note
Radu Olteanu, Bucureștii în date și întâmplări ("Bucharest in facts and events"), Editura Paideia, Bucharest 2002 Cristian Romano, Iosif Romanov, librar, editor și tipograf din București în prtima jumătate a secolului al XIX lea - Anuarul Arhivelor Municipiului București nr. 1/1996, pag. 32-42.
Lectură suplimentară ***Colectiv, București: Ghid , Editura Meridiane, București, 1962 Victor Bilciurescu, București și bucureșteni de ieri și de azi , Editura Universul, București, 1945 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor - Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre , Editura pentru Literatură, București, 1966 George Potra, Din Bucureștii de altădată , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 George Potra, Istoricul hanurilor bucureștene , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985 Alexandru Ofrim, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, Editura Humanitas, București, 2011, ISBN 978-973-50-2918-0
Legături externe
Strada Hanul cu Tei pe hartă Hanul cu Tei la Flickr.com Hanul cu Tei la 1910, 21 sep 2007, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică Bucureștii în caftane de mătase, 26 octombrie 2008, Roxana Vintila, Jurnalul Național O calatorie de suflet prin Bucuresti - Hanul cu Tei, Valentin Iacob, Formula AS - anul 2010, numărul 937 Hanul cu Tei, un reper în vechiul București , 22 iunie 2013, Dan Cârlea, Ziarul Lumina Ce vizităm azi: Hanul cu Tei - timp-liber.acasa.ro, accesat la 4 noiembrie 2014
Categorie:1833 în arhitectură Categorie:Clădiri și structuri din București Tei, Hanul cu Categorie:Monumente istorice de arhitectură din București Categorie:Sector 3 Categorie:Străzi din Centrul istoric din București