thumb|250px|right|Chipul lui Iliaș II Rareș de pe tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota
Iliaș al II-lea Rareș () a fost Domn al Moldovei (3 septembrie 1546 - 11 iunie 1551). A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc). De asemenea, Iliaș a fost unul dintre puținii domnitori români convertiți la islam.
Familie A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș (1483-1546) și al Elenei Rareș (n. Branković, familie nobiliară de origine sîrbă; aprox. 1490-1553). A fost fratele lui Ștefan Rareș (1531-1552), Constantin (n. 1542) și (Ruxandrei (n. 1538).
Domnie În timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului Martinuzzi, însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci. A fost bănuit de relații bisexuale. Cel care a lansat această ipoteză a fost istoricul Dan Horia Matei, folosindu-se de cronica lui Grigore Ureche, Cosmin Zamfirache, Voievozii homosexuali ai Moldovei și ai Țării Românești. Radu cel Frumos și Petru Cercel, bănuiți de „blestemății“ sexuale cu sultani și regi occidentali, Adevărul, 23 iunie 2015. Accesat la 23 iunie 2015Cum s-a transformat Iliaș Rareș în Mehmed-beg: răzbunarea moldovenilor pe „turcirea“ domnitorului, 14 iunie 2016, Nicu Neag, Dorin Timonea, Adevărul, accesat la 17 iunie 2016 care scria "Că avîndu lîngă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea și să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creștinești s-a îndepărtat".Adevărul Voievozii homosexuali ai Moldovei: nepoții lui Ștefan cel Mare și ai lui Alexandru Lăpușneanu ar fi fost atrași de bărbați
În cele din urmă, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se convertește la islam, luându-și numele de Mehmet, devenind pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otrăvit, la Alep, Siria, în 1562.
Chipul lui Iliaș Rareș a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său. După trecerea sa la islam, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită. Și numele său din pisania bisericii de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (Roman) a fost șters după trecerea sa la islam.
Note
Legături externe (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904 Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943 (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966 Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010
Categorie:Nașteri în 1531 Categorie:Decese în 1562 Categorie:Domni și domnitori ai Moldovei Categorie:Dinastia Mușatinilor Categorie:Nobili români Categorie:Persoane LGBTQ din România Categorie:Familia Mușatinilor Categorie:Musulmani români Categorie:Convertiri la islam de la creștinism ortodox