Colind de Crăciun sau Poveste de Crăciun (în , titlul original fiind A Christmas Carol in Prose, Being a Ghost Story of Christmas, Colindă de Crăciun în proză, poveste de Crăciun cu fantome) este o nuvelă scrisă de Charles Dickens, publicată pentru prima dată la Londra de Chapman & Hall în 1843, cu ilustrații realizate de John Leech. Aceasta prezintă povestea lui Ebenezer Scrooge, un bătrân zgârcit care este vizitat de fantoma fostului său partener de afaceri, Jacob Marley, și de spiritele Crăciunului Trecut, Prezent și Viitor. Sub influența acestor vizite, Scrooge trece printr-o profundă transformare, devenind un om mai generos și mai binevoitor.
Dickens a scris Colind de Crăciun într-o perioadă în care britanicii redescopereau tradițiile de Crăciun, cum ar fi colindele, și adoptau obiceiuri noi, precum felicitările și pomul de Crăciun. Autorul a fost inspirat de propriile experiențe din copilărie, dar și de poveștile de Crăciun ale altor scriitori, precum Washington Irving și Douglas Jerrold. Deși scrisese anterior trei povești de Crăciun, Dickens a găsit motivație suplimentară după ce a vizitat Școala Ragged de pe Field Lane, o instituție pentru copiii străzii din Londra. Tema principală a nuvelei este capacitatea unui om egoist de a-și răscumpăra greșelile prin compasiune și transformare personală. De asemenea, povestea reflectă inegalitățile sociale și condițiile precare ale celor săraci, subliniind nevoia de empatie și solidaritate.
Publicată pe 19 decembrie 1843, prima ediție s-a epuizat înainte de Ajunul Crăciunului. Până la sfârșitul anului 1844, au fost tipărite treisprezece ediții. Criticii au primit nuvela cu entuziasm, deși a fost copiată ilegal la începutul anului 1844, ceea ce l-a determinat pe Dickens să ia măsuri legale împotriva editorilor. Aceștia au dat faliment, ceea ce a redus și mai mult profiturile autorului din această publicație. În ciuda acestor dificultăți, Dickens a scris ulterior încă patru povești de Crăciun. Din 1849, a început să susțină lecturi publice ale nuvelei, care au devenit extrem de populare; până în 1870, anul morții sale, a susținut 127 de astfel de reprezentații. Colind de Crăciun nu a ieșit niciodată din tipar și a fost tradus în numeroase limbi, inspirând numeroase adaptări în filme, piese de teatru, opere și alte forme de artă.
Colind de Crăciun a devenit emblematic pentru renașterea sărbătorii Crăciunului în epoca victoriană. Dickens a recunoscut influența tradițiilor occidentale moderne asupra sărbătorii și, la rândul său, a contribuit la modelarea Crăciunului, promovând reuniunile de familie, mesele festive, dansurile, jocurile și generozitatea de spirit caracteristice sezonului. Spiritele Crăciunului simbolizează introspecția, responsabilitatea pentru faptele trecute și speranța pentru un viitor mai bun, transformând povestea într-o reflecție profundă asupra condiției umane.
Mesajul universal al nuvelei – despre transformarea personală, empatia și spiritul sărbătorilor – a avut un impact profund asupra literaturii și culturii populare. În România, valorile promovate de Dickens, precum solidaritatea, bunătatea și familia, rezonează puternic, consolidând relevanța poveștii în contextul tradițiilor locale de Crăciun.
Intriga
Cartea este împărțită în cinci capitole, pe care Dickens le-a intitulat „portative”.
Portativul întâi Un colind de Crăciun începe într-o seară de Crăciun rece și sumbră, în Londra, la șapte ani după moartea partenerului de afaceri al lui Ebenezer Scrooge, Jacob Marley. Scrooge, un bătrân zgârcit, detestă Crăciunul și respinge cu dispreț o invitație la cină din partea nepotului său, Fred, un tânăr plin de optimism și bunătate. El refuză doi bărbați care cer o donație pentru a oferi hrană și căldură celor săraci și îi acordă doar cu reticență angajatului său, Bob Cratchit, o zi liberă de Crăciun, cu plată, doar pentru a respecta formalitatea obiceiului social.
În acea noapte, Scrooge este vizitat acasă de fantoma lui Marley, care rătăcește pe Pământ, înfășurată în lanțuri grele și cutii de bani, simboluri ale unei vieți de lăcomie și egoism. Marley îi spune lui Scrooge că are o singură șansă de a evita același destin: va fi vizitat de trei spirite și trebuie să le asculte cu atenție, altfel va fi blestemat să poarte lanțuri și mai grele decât ale lui Marley.
Portativul doi Primul spirit, Fantoma Crăciunului Trecut, îl duce pe Scrooge într-o călătorie prin scene din Crăciunul copilăriei sale, amintindu-i de o perioadă în care era mai inocent și mai plin de speranță. Scenele dezvăluie copilăria sa solitară la școala internat, relația cu iubita sa soră Fan, mama de mult decedată a lui Fred, și o petrecere de Crăciun organizată de primul său angajator, Mr. Fezziwig, care l-a tratat cu afecțiune și respect, ca pe un fiu. Logodnica sa, Belle, care a fost lăsată deoparte, este arătată în momentul în care renunță la relație, realizând că el nu o va iubi niciodată la fel de mult cum iubește banii. În final, ei vizitează o Belle acum căsătorită, cu familia ei mare și fericită, în seara de Crăciun în care Marley a murit. Scrooge, profund tulburat de confruntarea cu propriul său comportament și cu omul în care a ajuns să se transforme, cere, într-o panică tot mai mare, spiritului să-l îndepărteze din acele locuri care îi aduc atât de mult disconfort.
Portativul trei Al doilea spirit, Fantoma Crăciunului Prezent, îl duce pe Scrooge printr-o piață vibrantă, unde oamenii cumpără ingredientele pentru masa de Crăciun, și la sărbătorile de Crăciun dintr-o colibă de miner și dintr-un far izolat. Scrooge și spiritul vizitează, de asemenea, petrecerea de Crăciun a lui Fred, unde atmosfera este una de bucurie și căldură. O mare parte din acest portativ se concentrează asupra sărbătorii în familia lui Bob Cratchit, cu introducerea fiului lor cel mai mic, Micuțul Tim, un băiat vesel, dar cu o stare de sănătate precară. Spiritul îl informează pe Scrooge că Micuțul Tim va muri, cu excepția cazului în care circumstanțele se vor schimba. Înainte de a dispărea, spiritul îi arată lui Scrooge două figuri îngrozitoare: copii subnutriți și murdari, pe nume Ignoranță și Nevoie. Spiritul îi avertizează pe Scrooge să se ferească de Ignoranță mai presus de toate, deoarece este o amenințare mult mai periculoasă pentru viitorul umanității și îl ironizează pentru preocupările sale legate de soarta acestora, punând în evidență indiferența societății față de acești copii.
Portativul patru
Al treilea spirit, Fantoma Crăciunului Viitor, îl conduce pe Scrooge printr-o viziune sumbră a viitorului. Fantoma tăcută dezvăluie imagini legate de moartea unui bărbat disprețuit, al cărui înmormântare este marcată doar de prezența unor oameni de afaceri care vin doar în schimbul unei mese de prânz. Menajera, spălătoreasa și pomelnicul din localitate îi fură bunurile pentru a le vinde unui intermediar. Când Scrooge cere spiritului să-i arate o persoană care să simtă vreo emoție legată de moartea acestui bărbat, singurul lucru pe care îl vede este un cuplu sărac, care se bucură că moartea acestuia le oferă mai mult timp pentru a-și rezolva problemele financiare. Când Scrooge cere o dovadă de tandrețe legată de moarte, spiritul îl poartă la familia lui Bob Cratchit, care plânge pierderea lui Micuțul Tim. Apoi, Scrooge are viziunea unui mormânt neîngrijit, cu o piatră funerară pe care este inscripționat numele său. Copleșit de durere și remușcare, Scrooge promite să-și schimbe viața.
Portativul cinci Scrooge se trezește în dimineața de Crăciun transformat. Face o donație substanțială pentru caritatea pe care o respinsese anterior, trimite o curcană uriașă la casa lui Cratchit pentru masa de Crăciun și petrece după-amiaza alături de familia lui Fred, la petrecerea lor veselă. A doua zi, îi oferă lui Bob Cratchit o mărire de salariu și începe să devină o figură paternă pentru Micuțul Tim. De atunci înainte, Scrooge tratează pe toți cu bunătate, generozitate și compasiune, devenind un exemplu al adevăratului spirit al Crăciunului. Transformarea sa se întinde dincolo de perioada Crăciunului, devenind o persoană dedicată bunăstării celor din jur.
Context
Scriitorul Charles Dickens s-a născut într-o familie de clasă mijlocie care a ajuns în dificultăți financiare din cauza naturii risipitoare a tatălui său, John. În 1824, John a fost închis la Marshalsea, o închisoare pentru datornici din Southwark, Londra. Dickens, pe atunci în vârstă de 12 ani, a fost nevoit să-și amaneteze colecția de cărți, să renunțe la școală și să lucreze într-o fabrică murdară și infestată de șobolani, unde se lustruiau pantofi. Această schimbare dramatică i-a provocat ceea ce biograful său, Michael Slater, numește o „indignare profundă, personală și socială”, ce a marcat profund scrierile și viziunea sa asupra vieții.
Până la sfârșitul anului 1842, Dickens devenise deja un autor de renume, având șase opere majore, precum și numeroase povestiri, nuvele și alte lucrări. La 31 decembrie al aceluiași an, a început publicarea romanului său Martin Chuzzlewit sub formă de foileton lunar; deși era una dintre lucrările sale preferate, vânzările au fost dezamăgitoare, iar el s-a confruntat cu dificultăți financiare temporare.
Sărbătorirea Crăciunului devenea tot mai populară în epoca victoriană. Pomul de Crăciun fusese introdus în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea, fiind popularizat de regina Victoria și prințul Albert. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, colindele de Crăciun au revenit în popularitate, după o perioadă de declin în secolul anterior. Publicarea lucrării lui Davies Gilbert din 1823, Some Ancient Christmas Carols, With the Tunes to Which They Were Formerly Sung in the West of England, și a colecției lui William Sandys din 1833, Christmas Carols, Ancient and Modern, a contribuit la această renaștere în Marea Britanie.
Dickens manifesta un interes deosebit pentru Crăciun, iar prima sa povestire pe acest subiect a fost „Christmas Festivities”, publicată în Bell's Weekly Messenger în 1835; ulterior, povestirea a apărut sub titlul „A Christmas Dinner” în Sketches by Boz (1836). O altă povestire de Crăciun, „The Story of the Goblins Who Stole a Sexton”, face parte din romanul său din 1836, The Pickwick Papers. În această povestire, domnul Wardle relatează despre un gropar mizantrop, Gabriel Grub, care trece printr-o transformare spirituală de Crăciun, după ce este vizitat de goblini ce îi arată trecutul și viitorul. Michael Slater consideră că „elementele principale ale nuvelei Colind de Crăciun sunt deja prezente în această povestire”, deși nu într-o formă definitivă. Pasajul este urmat de o secțiune despre Crăciun în editorialul lui Dickens, Master Humphrey's Clock. Profesorul de literatură engleză Paul Davis afirmă că, deși povestirea cu goblini poate fi văzută ca un prototip pentru nuvela Colind de Crăciun, întreaga operă anterioară a lui Dickens despre Crăciun a contribuit la modelarea acestei creații.
Influențe literare
Charles Dickens nu a fost primul scriitor care a celebrat spiritul Crăciunului în literatură. Printre autorii care l-au influențat se numără Washington Irving, a cărui lucrare din 1819–1820, The Sketch Book of Geoffrey Crayon, Gent., conține patru eseuri despre vechile obiceiuri de Crăciun din Anglia, observate în timpul șederii sale la Aston Hall, lângă Birmingham. Aceste povestiri și eseuri au avut un impact profund asupra lui Dickens, care, asemenea lui Irving, credea că reînvierea tradițiilor de Crăciun ar putea încuraja un sentiment de solidaritate socială și comunitate, diminuat în epoca modernă de industrializare și urbanizare.