Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Române.Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română

Biografie Eugeniu P. Botez s-a născut la Burdujeni, în județul antebelic Botoșani și a fost fiul căpitanului de grăniceri Panait Botez și, al Smarandei Botez. În perioada 1877-1878, tatăl este mobilizat în Războiul de Independență, unde este înaintat la gradul de maior. În 1878 familia se stabilește la Iași, în Fundacul 40 de Sfinți nr. 40 din Dealul Copoului.https://www.tititudorancea.org.ro/z/biografie_jean_bart.htm La școala primară, „Școala de băieți nr. 2” (azi, Școala Gimnazială „Ion Creangă”) din Păcurari, Iași, l-a avut ca dascăl pe Ion Creangă. Între 1889-1894, urmează Liceul Militar din Iași. A absolvit în 1896 Școala de ofițeri din București, cu gradul de sublocotenent. Urmează apoi la Galați, Școala de Aplicație a Marinei Regale, timp de 6 luni, fiind instruit și la bordul bricului „Mircea” (călătorie descrisă în „Jurnal de bord”).

În 1897 își începe cariera de ofițer de marină, îndeplinind diferite funcții în administrația navală și portuară, între care acelea de comisar maritim și de comandant al porturilor Călărași, Sulina, Constanța, ajungând până la gradul de comandor.Dicționarul scriitorilor gălățeni. Galați, Axis Libri, 2016, p. 46. A fost membru fondator al „Revistei Maritime” și a întemeiat Liga Navală Română.

A colaborat la publicații precum Munca (1894), Lumea nouă literară și științifică (1896), Revista maritimă (1900, fondată chiar de el), Curentul, Curentul nou, Viața românească, Adevărul, Dimineața, Adevărul literar și artistic, România maritimă și fluvială (1931-1933). Eugeniu P. Botez s-a semnat pentru prima dată cu pseudonimul Jean Bart în Adevărul de joi (1898).

mini|Prima pagina din capitolul al 15-lea al romanului Europolis Jean Bart rămâne un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină - acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui - iar prin Europolis, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai realizat roman al unui port românesc.

Prima sa carte, „Jurnal de bord”, a avut ca subiect călătoria la bordul primei navei-școală, bricul „Mircea”, Jean Bart fiind recompensat pentru această carte cu Premiul „Adamachi” al Academiei Române.

Aducând în proza română „candida navă cu pânzele desfăcute”, odată cu terminologia marinărească, utilizată pentru prima dată într-o operă literară, Jean Bart a încetățenit la noi literatura vieții maritime și fluviale, a portului și a largului marin. Criticul literar Nicolae Manolescu evocăNicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 349 romanul Europolis la capitolul insolit „literatura pentru copii și adolescenți”: „Pe degetele de la o mână se numără romanele de aventuri demne de a fi remarcate: Europolis, Toate pânzele sus!, Cireșarii, Seri albastre.”

Eugeniu Botez a avut trei copii: Călin-Adam (n. 1909) și Stroe-Botez (n. 1912) din căsătoria cu Mărioara Dumitrescu și Ada (n. 1918) din căsătoria cu Manya Botez.

Distincții Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa II, pentru litere și opere literare (22 septembrie 1931)

Opera literarăAurel Sasu, DBLR (Dicționarul biografic al literaturii române), A-L, 2006, p. 118 miniatura|Schițe marine Jurnal de bord, Schițe de bord și marine, 1901 (ed. II, 1916; ed III, 1921, pref. și note de V. Ene 1965, altă ed., 2002). Datorii uitate, Documente omenești. Nuvele, București 1916, (ed. II, Iași, 1921; ed. III, București, 1928). În cușca leului, memorii de război, București, 1916. Prințesa Bibița, roman, București, 1923. În Deltă..., București, 1925. Peste Ocean, Note dintr-o călătorie în America de Nord, București, 1926. Însemnări și amintiri, București, 1928. Schițe marine din lumea porturilor, Cartea Românească S.A. București, 1928 O corabie românească. Nava-școală bricul Mircea, București, 1931. Pe drumuri de apă, București, 1931. Europolis, roman, București, 1933 (ed. II, pref. de G. Călinescu, 1933; ed. III, pref. G. Călinescu, 1939; pref. de G. Ivașcu, ed. îngrijită de C. Mohanu, 1962; pref. de O. Botez, ed. note si tabel cronologic de C. Mohanu, 1971; pref. și note de V. Ene, 1982; postfață și bibliografie de F. Băileșteanum 1985; pref. de A. Goci, 1993; pref. de Paul Cernat, 2010).

Traduceri în limbi străine Europolis, traducere în franceză de Constantin Botez, România, 1958 , apoi de Gabrielle Danoux, Franța, 2016. Europolis, traducere în germană de Alfred Kittner, Germania de Est, 1974. Europolis , traducere în maghiară de György Beke, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1987.Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 265.

Note

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B Istorie Literară: Urmașii lui Jean Bart , Constantin Mohanu, România literară - anul 2001, numărul 39 Colecții digitalizate BCU IAȘI

Categorie:Nașteri în 1874 Categorie:Nașteri pe 28 noiembrie Categorie:Decese în 1933 Categorie:Decese pe 12 mai Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Oameni din județul interbelic Botoșani Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Viața Românească