Shirley Temple (n. 23 aprilie 1928 - Santa Monica, California, Statele Unite ale Americii - d. 10 februarie 2014, Woodside, California) a fost o actriță, cântăreață și politiciană americană. A fost primul copil actor din istoria cinematografiei care a primit Premiul Juvenil al Academiei în 1934, fiind totodată cea mai tânără actriță care a câștigat vreodată un premiu Oscar.
Shirley Temple a devenit celebră în special pentru rolurile sale de copil din anii 1930. În timpul Marii Depresiuni, ea a devenit una dintre cele mai bine plătite actrițe din Statele Unite. După încheierea carierei sale de actriță, Temple s-a implicat în politică și a devenit un important diplomat și ambasador american.
În 1936, în timp ce repeta pentru filmul Stowaway, a fost supusă unui test de inteligență la care a obținut scorul de 155, fiind încadrată în categoria geniu.
Institutul American de Film a clasat-o pe Shirley Temple pe locul 18 în lista celor mai mari 100 de staruri de cinema din ultimii 100 de ani. Este considerată de criticii de film contemporani ca fiind cea mai populară actriță copil din toate timpurile. La începutul anilor 1960, și-a încheiat cariera de actriță.
Biografie miniatura|left|Temple în „Glad Rags to Riches” (1933) Shirley Temple s-a născut la 23 aprilie 1928 în Santa Monica, California. Familia ei era compusă din Gertrude Amelia Temple (născută Kreiger), o casnică și George Francis Temple Sr., un funcționar bancar. Părinții s-au căsătorit când mama avea 20 de ani și tatăl 25 de ani. Familia Temple avea rădăcini olandeze, germane și engleze.
Shirley Temple avea doi frați mai mari: John Stanley și George Francis Jr.. De la o vârstă fragedă, Gertrude a observat talentele de actriță, cântăreață și dansatoare ale fiicei sale. Astfel, în septembrie 1931, când Shirley avea doar trei ani, a fost înscrisă la Maglin Kiddies Dance School din Los Angeles.
În perioada respectivă, Gertrude a început să îi facă bucle în părul lui Shirley, imitând stilul actriței de film mut Mary Pickford. Aceasta a devenit ulterior semnătura distinctivă a lui Shirley Temple și a generat un mit conform căruia ea ar fi purtat o perucă. Din acest motiv, fanii adesea o atacau, tragându-i de păr pentru a verifica autenticitatea mitului. Cu toate acestea, Temple a dezvăluit mai târziu că a plătit un preț mare pentru a purta, de fapt, o perucă reală. Ea își amintește că în fiecare seară, înainte de culcare, își ondula părul într-un proces lung și obositor, iar o dată pe săptămână îl clătea cu oțet. Gertrude i-a explicat ulterior fiicei sale de ce oamenii doreau să o atingă: „Oamenii iubesc pisicuțele, iepurașii și păsările. Tu ești ca o pisicuță.”
În ianuarie 1932, agenții de la Educational Pictures au observat-o pe Temple la școală și au decis să o contracteze. Primele sale angajamente au fost în reclame și scurtmetraje din seria Baby Burlesks. În 1934, Shirley a fost „împrumutată” companiei Tower Productions, unde a avut primul său rol principal în filmul „Red-Haired Alibi”. Ulterior, ea a mai fost „împrumutată” de Universal, Paramount și Warner Bros., jucând roluri cameo în filmele acestora.
Cariera cinematografică miniatura|Amprentele lui Shirley Temple pe trotuarul din fața Grauman's Chinese Theatre
Fox films În anul 1933, studioul „Educational Pictures” a intrat în faliment, iar în februarie 1934, Shirley Temple a semnat un nou contract cu „Fox Film Corporation”. În luna aprilie a aceluiași an, a fost lansat filmul „Stand up and cheer”, care a reprezentat un mare succes financiar pentru Temple. Talenta ei actoricească și farmecul au fost rapid recunoscute de studioul „Fox”, iar salariul său a crescut la 1250 de dolari pe săptămână, în timp ce Gertrude, mama sa, care îndeplinea rolul de antrenor personal și coafeză, primea 150 de dolari.Shirley Temple Black, Child Star: An Autobiography, New York: McGraw-Hill, 1988, 32–36. Ulterior, Gertrude a devenit aproape un manager pentru fiica sa, intervenind în unele cazuri în luarea deciziilor legate de rolurile pe care Shirley le accepta. Ea avea puterea de a solicita regizorilor să taie roluri ale altor actori, dacă considera că aceștia ar putea distra atenția de la fiica sa, sau de a contesta scenariul, dacă credea că acesta nu se potrivea personajelor interpretate de Shirley. În luna iunie a aceluiași an, studioul Paramount a lansat cel de-al doilea mare succes de box-office al lui Temple, intitulat „Little Miss Marker”.
În luna decembrie a anului 1934, a fost lansat filmul „Bright Eyes”, primul în care numele lui Shirley Temple apărea mare pe afiș. Povestea filmului a fost adaptată special pentru Temple și abilitățile sale de dans și cântat. Acest film i-a adus lui Temple o popularitate imensă, iar cântecul său „On the Good Ship Lollipop”, interpretat în film, a vândut peste 500 de mii de exemplare. Succesul filmului „Bright Eyes” a conturat imaginea finală a lui Shirley Temple în industria de la Hollywood, stabilind tiparele pentru viitoarele roluri în care a interpretat personaje adorabile și vulnerabile, fiice orfane sau parțial orfane, ale căror farmec aveau puterea să înduioșeze chiar și cei mai insensibili adulți.
În luna februarie a anului 1935, Temple a devenit primul copil actor care a câștigat prestigiosul premiu „Oscar pentru tineret” pentru contribuția sa în cinematografie. Apoi, în data de 14 martie, și-a imprimat amprentele mâinilor și picioarelor pe trotuarul din fața Grauman's Chinese Theatre. Această acțiune a fost legată indirect de un alt mit legat de personalitatea lui Temple. De obicei, actorii nu își scoateau pantofii atunci când își lasău amprentele, dar Temple a făcut acest lucru tocmai din această cauză. În niciunul dintre filmele sale din acea perioadă nu se poate observa că gura lui Temple are găuri de la dinții de lapte desprinși, ceea ce a generat mitul că Temple nu era o fetiță, ci un adult pitic. În realitate, în timpul lucrului la studioul Fox, Temple își pierdea constant dinții de lapte, iar aceștia erau înlocuiți cu proteze pentru filmări. În ziua respectivă, pe 14 martie 1935, Temple avea 6 ani și îi lipsea unul dintre dinții din față, ceea ce îi împiedica să zâmbească. Astfel, când și-a lăsat amprentele, s-a decis să își scoată pantofii, crezând că va atrage atenția jurnaliștilor și fotografilor de la fața sa.
Twentieth Century Fox miniatura|Shirley Temple și actorul Eddie Cantor tăind un tort aniversar la petrecerea de 55 de ani a lui Franklin Roosevelt, 30 ianuarie 1937 miniatura|Shirley Temple cu Prima Doamnă Eleanor Roosevelt, iulie 1938 După fuziunea dintre Fox Films și Twentieth Century Pictures în 1933, Darryl Zanuck, noul șef al studioului Twentieth Century Fox, și-a concentrat atenția și resursele asupra creșterii statutului superstar al lui Temple. A fost constituită o echipă specială formată din 19 scenariști, care au scris 11 scenarii originale și mai multe adaptări ale unor filme clasice, special concepute pentru Shirley. Pentru Temple, a fost construit un bungalow cu patru dormitoare la studioul de film, iar sufrageria era decorată cu fresce. Lângă casă exista o peluză verde cu un leagăn. Prietenul din copilărie al lui Zanuck, John Griffith, a devenit bodyguardul personal al lui Temple. Un contract actualizat a fost semnat cu tânăra actriță, „corectând” anul ei de naștere (schimbându-l din 1928 în 1929)Abia la vârsta de 21 de ani, după ce a devenit adultă, Temple a dezvăluit publicului adevărata sa vârstă și data nașterii. Într-un moment ulterior, cu o lună înainte de premiera filmului „The Blue bird” în decembrie 1939, a fost transmisă o piesă radiofonică bazată pe film, în cadrul emisiunii Screen Guild Radio Theatre, în care Temple a participat. În timp ce cânta unul dintre cântece, o femeie tulburată s-a ridicat din public și a îndreptat un pistol către ea. Aceasta a fost imediat reținută de poliție, iar emisiunea nu a fost întreruptă. Shirley Temple și restul distribuției au reușit să rămână calmi, astfel încât nimeni din public să nu bănuiască nimic. Ulterior s-a aflat că femeia își pierduse copilul în aceeași zi în care, conform presei, s-a născut Temple și își manifestase ideea că Temple i-ar fi furat sufletul fiicei sale. Femeia nu știa că Temple era, de fapt, cu un an mai în vârstă decât se credea inițial. pentru a reduce vârsta lui Temple cu un an și a-i permite să joace în continuare în roluri de copil.
Campania publicitară în jurul lui Shirley Temple a fost un mare succes. Studioul „Fox” a lansat numeroase comunicate de presă în care au „înfrumusețat” personalitatea sa, afirmând că Temple nu lucrează cu profesori și că talentul ei de a dansa și de a juca este doar „natural” (deși, în același timp, Temple a studiat dansul stilizat „buck-and-wing” timp de două săptămâni la școala de dans Eliza Ryan).
Având în vedere că ascensiunea carierei cinematografice a lui Shirley a avut loc în perioada Marii Crize economice, filmele în care a apărut au fost concepute pentru a oferi oamenilor din toate clasele sociale o pauză temporară și pentru a-i ajuta să uite de dificultățile vieții. În acei ani, chiar și președintele Franklin Roosevelt a recomandat personal filmele ei, care au avut un mare succes la box office, deși erau realizate cu bugete reduse pentru acea perioadă (între 200 și 300 de mii de dolari). Rolurile lui Temple erau în mare parte similare: interpretarea ei consta în a fi o eroină angelică care contribuia la reunirea părinților despărțiți sau la reconcilierea tinerilor îndrăgostiți. În majoritatea cazurilor, personajele interpretate de Temple proveneau din familii incomplete - fără unul dintre părinți sau chiar fără adăpost. Cu toate acestea, odată cu înaintarea în vârstă și apropierea adolescenței, aspectul angelic al lui Temple a început să se estompeze treptat. Astfel, și rolurile sale au suferit o schimbare: inocența copilărească a fost înlocuită treptat de caracterul mai năzdrăvan și independent al unei fetițe băiețoase.
Popularitatea lui Shirley Temple a dus la producerea unor produse derivate. Începând din 1934 până în 1941, compania de jucării Aidial-Toy a produs păpuși care reprezentau personajul ei din filmul „Rise and Shine”, iar vânzările întregii serii în această perioadă au însumat în cele din urmă 45 de milioane de dolari. O linie întreagă de îmbrăcăminte și accesorii pentru fete, partituri muzicale, veselă, oglinzi, semne de carte și multe altele au fost produse sub licența lui Temple. Până la sfârșitul anului 1935, veniturile lui Temple din drepturile de autor pentru produsele derivate au depășit 100 de mii de dolari, ceea ce reprezenta dublul salariului său pentru filme, iar în 1936 veniturile din produsele derivate ale lui Temple au depășit 200 de mii de dolari.
În 1935, la cererea lui Zanuck, Gertrude și George au semnat un nou contract prin care studioul se angaja să producă patru filme pe an cu fiica lor. Părinții lui Temple doreau inițial doar trei filme pe an, dar au acceptat contractul datorită unor bonusuri suplimentare. Zanuck însuși a crescut bugetele filmelor lui Temple, iar actorii de primă mână erau adesea partenerii ei de pe platou. Filmele ei au avut cele mai mari încasări, deși erau criticate doar de criticii americani.
În mai 1938, organizația „Association of Independent Theater” a plătit un anunț în „The Hollywood Reporter” pentru a o include pe Temple în lista actorilor care aduceau cele mai mari încasări (în timp ce se menționa că actrițe precum Katharine Hepburn și Joan Crawford nu aduceau venituri semnificative la box office).
Apusul carierei miniatura|Shirley Temple în The Little Princess (1939), primul film color din cariera sa miniatura|Temple în The Little Princess, primul ei film color