Turcii (în turcă: Türkler), sau poporul turc, sunt cel mai numeros grup etnic turcic, reprezentând majoritatea populației Turciei și a Ciprului de Nord. Aceștia vorbesc în general diferitele dialecte ale limbii turce. De asemenea, comunități etnice turcești vechi de secole există încă în numeroase teritorii care au făcut parte din Imperiul Otoman. Articolul 66 din Constituția Turciei definește un turc drept orice persoană care este cetățean al statului turc. Deși utilizarea juridică a termenului „turc”, cu referire la cetățenii Turciei, diferă de definiția etnică a termenului, majoritatea populației Turciei, estimată la 70–75 %, este de etnie turcă. Marea majoritate a turcilor sunt musulmani sunniți, existând și o minoritate importantă care practică alevismul.
Turcii pot fi diferențiați în funcție de o serie de particularități culturale și regionale, însă acestea nu constituie grupuri etnice distincte. În special, cultura turcilor anatolieni din Asia Mică a stat la baza ideologiei naționaliste turce și a influențat-o. Alte grupuri turcești includ turcii rumelieni, cunoscuți și drept turci balcanici, care au locuit în mod tradițional în Balcani; turcii ciprioți de pe insula Cipru; turcii meskhetieni, originari din Mesheti, Georgia; precum și populațiile de etnie turcă din Orientul Mijlociu, unde sunt denumite și turkmeni sau turcomani în Levant, precum turkmenii irakieni, turkmenii sirieni și turkmenii libanezi.
În consecință, turcii constituie cel mai mare grup minoritar din Bulgaria și al doilea cel mai mare grup minoritar din Irak, Libia, Macedonia de Nord și Siria, precum și al treilea cel mai mare grup minoritar din Kosovo. Aceștia formează, de asemenea, comunități importante în regiunea Tracia de Vest din Grecia, regiunea Dobrogea din România și regiunea Akkar din Liban, precum și grupuri minoritare în alte state balcanice și din Orientul Mijlociu care au făcut parte din Imperiul Otoman. Migrația în masă a turcilor a dus, de asemenea, la formarea celor mai mari grupuri etnice minoritare din Austria, Danemarca, Germania și Țările de Jos. Există comunități turcești și în alte regiuni ale Europei, precum și în America de Nord, Australia și statele post-sovietice. Turcii reprezintă al 13-lea cel mai numeros grup etnic din lume.
Popoarele turcice din Asia Centrală s-au stabilit în Anatolia în secolul al XI-lea, în urma cuceririlor turcilor selgiucizi. Acest proces a inițiat transformarea regiunii, care fusese în mare parte vorbitoare de greacă după ce fusese elenizată, într-o regiune cu populație majoritară turcă și musulmană. Imperiul Otoman s-a extins în Asia de Vest, Europa de Sud-Est și Africa de Nord de-a lungul mai multor secole. În secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, persecutarea musulmanilor în timpul declinului Imperiului Otoman și în Imperiul Rus a dus la pierderi de vieți omenești pe scară largă și la migrații masive către teritoriul actual al Turciei din Balcani, Caucaz și Crimeea. Imigranții erau atât turci, cât și persoane de alte etnii și erau în majoritate covârșitoare musulmani.
Imperiul Otoman a existat până la sfârșitul Primului Război Mondial, când a fost învins de Aliați și împărțit. În urma Războiului de Independență al Turciei, încheiat prin recucerirea de către Mișcarea Națională Turcă a unei mari părți a teritoriilor pierdute în fața Aliaților, mișcarea a desființat Imperiul Otoman la 1 noiembrie 1922 și a proclamat Republica Turcia la 29 octombrie 1923.
Note
Bibliografie . . . . .
. . . .
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . .
. .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . .
. . . . . . . . . . . . . .
. . . .
. .
Vezi și Popor turcic Istoria Turciei
!