Tetracordul este un grup de 4 sunete.
Tetracordul diatonic stă la baza hexacordului, a modurilor și gamelor.
In Grecia Antică sunetul cel mai jos al unui tetracord a fost întotdeauna separat de sunetul cel mai înalt de un interval de o cvartă perfectă, egal cu 2 1/2 tonuri.Un interval de 3 tonuri este disonant și o distribuție de tipul (1, 1, 1) nu a fost folosită. Sunetele din mijloc au fost alese în mai multe feluri. Tetracordurile au fost împărțite în 3 genuri, fiecare gen având la rândul lui mai multe variante de acordaj, numite chroai.
+ Acordajul tetracordurilor antice Gen Chroai Intervale între notele alăturate Diatonic „Tens” (1/2, 1, 1) Diatonic „Relaxat” (1/2, 3/4, 1 1/4) Cromatic Tonic (1/2, 1/2, 1 1/2) Cromatic Hemiolic (3/8, 3/8, 1 3/4) Cromatic „Relaxat” (1/3, 1/3, 1 5/6) Enarmonic - (1/4, 1/4, 2)
Alte variante sunt menționate de Aristoxenus (n. 365? î.Hr.), de exemplu (1/3, 1 1/6, 1), un acordaj confirmat de Ptolemy (150 d.Hr.) ca fiind preferat în acea perioadă.
Note
Bibliografie
The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd. 2001 The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a IV-a, 2003
Categorie:Muzică