Ion Ianoși (n. Ioan-Maximilian Steinberger; ) a fost un scriitor și eseist de origine evreiascăHary Kuller, „Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație ”, în Realitatea evreiască, nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, pp. 10-11. din România, profesor de filosofie și estetică la Universitatea din București, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă. A fost membru de onoare al Academiei Române. Biografie Copilărie și tinerețe Ianoși s-a născut în 1928 ca János Maximilian Steinberger, într-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană. Părinții săi erau Victor Steinberger și Anna născută Leitner, ziaristă, originară din Comandău. Ei au divorțat, cand Ioan avea șase ani. El rămas cu tatăl său la Brașov, în timp ce mama sa, cunoscută ca ziaristă și scriitoare sub numele Anna Gyulai și mai ales, Anna Látó (1906-1993), a plecat la Budapesta, în Ungaria, iar mai târziu, înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, a emigrat în Anglia, unde a rămas până la sfârșitul războiului, când s-a stabilit la Cluj. Între anii 1940 și 1944, după intrarea în vigoare a legislației antisemite, Ion Ianoși a fost dat afară din școlile de stat din cauza originii sale evreiești. Bunicul patern și tatăl său și-au pierdut casa și averile, iar tatăl a fost trimis o vreme în lagăre de muncă.În această perioadă Ioan Steinberger urmat o școală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuș. Dupa căderea dictaturii lui Antonescu, între anii 1944-1946 a recuperat clasele pierdute, iar în 1947 a susținut examenul de bacalaureat.
În anii 1945-1947 a îmbrățișat doctrina comunistă, când a frecventat cercuri ale UTC-ului și apoi cele ale așa numitului Tineret Progresist si a aderat la Partidul Comunist. După instaurarea dictaturii comuniste familiei i-au fost confiscate iarăși averile iar tatăl și fiul au fost siliți să părăsească Orașul Stalin, cum s-a numit atunci Brașovul si s-au mutat la București unde tatăl a găsit o slujba de corector de noapte la un ziar în limba maghiară. Ianoși s-a putut înscrie între 1947-1949 la cursurile de filologie ale Universității din Cluj, unde a întâlnit mulți studenți cu convingeri comuniste. Între anii 1949-1953 a fost trimis la studii la (Leningrad), în cadrul Universității Jdanov, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie, fiind declarat șef de promoție pe întreaga universitate. Datorită acestui fapt a obținut permisiune de a se înscrie la doctorat, specialitatea estetică. La studii a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, Jeanina-Maria Caffé-Theodorescu, mai târziu cunoscută ca Janina Ianoși, care îi va fi alături timp de 66 de ani. Activitatea publică și academică S-a întors în România în 1955 și, între altele și datorită unui articol elogios la adresa sa publicat în presa sovietică și preluat de presa din România, i se dar posibilitate să-și continue studiile. Se înscrie la doctorat, o formă de doctorat cu durata de studii de 3 ani, numită aspirantură, stadiu pe care îl parcurge într-un singur an și la sfârșitul căruia prezintă o lucrare de estetică cu o temă despre imaginea artistică.
Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român și activist în aparatul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. la cumpăna anilor '50-'60, a fost unul dintre puținii teoreticieni „luminați" ai stângii, care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1955-1959 a predat la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”. Între 1956-1965 a fost instructor la Comitetul Central al partidului de guvernământ,la Sectorul de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii '70 și '80 a lansat o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate „dificile” în epocă (Jurnalul de la Păltiniș, Epistolar etc.).
După o perioadă în care folosise în activitatea didactică și publicistică pseudonimul Jánosi și varianta română Ianoși, în anul 1958 și-a schimbat oficial numele în Ioan-Maximilian Jánosi.
Ion Ianoși a reprezentat cu cinste cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. A fost autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare. Vreme de peste patru decenii, Ion Ianoși a fost profesor de filosofie și estetică la Facultatea de Filosofie a Universității din București. În anul 2001, a devenit membru de onoare al Academiei Române.
Academicianul Ion Ianoși a murit la vârsta de 88 ani, fiind incinerat la Crematoriul Vitan-Bârzești.
Premii și omagii 1963 – Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor Ordinul Muncii clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 136. 1978 – Premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române 1980 – Premiul pentru eseu, publicistică și reportaj al Uniunii Scriitorilor 1985 – Premiul pentru critică, eseu, istorie literară al Asociației Scriitorilor din București 2001 Membru de onoare al Academiei Române Anul 2008 a fost declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoși” – prilej cu care a fost sărbătorit printr-o serie de conferințe și dezbateri. Volume omagiale Marin Diaconu, Estetică și moralitate, omagiu profesorului Ion Ianoși, Editura Crater, București, 1998 Aura Christi, Alexandru Ștefănescu, Ion Ianoși 80, Editura Ideea Europeană, București, 2008 Vasile Tonoiu, Mereu cu omul, mereu cu filosofia, dedicație pentru Ion Ianoși, Editura Academiei Române, București, 2013
Operă
Romanul monumental și secolul XX, Editura pentru Literatură, București, 1963 Thomas Mann, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965 Dostoievski – tragedia subteranei, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968 Dialectica și estetica, Editura Științifică, București, 1971 Estetica filozofică și științele artei, Editura Științifică, București, 1972 Romanul unui oraș. Petersburg – Petrograd – Leningrad, Editura Univers, București, 1972 Alegerea lui Iona, Editura Cartea Românească, București, 1974 Lecții de estetică, Editura Universității din București, București, 1974 Schiță pentru o estetică posibilă, Editura Eminescu, București, 1975 Manual de estetică, Editura Universității din București, București, 1976 Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi, Editura Cartea Românească, București, 1978 Umanism: viziune și întruchipare, Editura Eminescu, București, 1978 Secolul nostru cel de toate zilele, Editura Cartea Românească, București, 1980 Hegel și arta, Editura Meridiane, București, 1980 Estetică. Filosofie. Artă, în colaborare cu Vasile Morar, Editura Eminescu, București, 1981 Cariatide ale esteticii românești, în colaborare cu Gheorghe Stroia, Cezar Radu, Vasile Morar, Editura Universității din București, București, 1982 Nearta – artă, Editura Cartea Românească, București, vol. I, 1982; vol. II, 1985 Rațiune și credință, în colaborare cu Gh. Al. Cazan, Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983 Sublimul în estetică, Editura Meridiane, București, 1983 Sublimul în artă, Editura Meridiane, București, 1984 Esteticul. Interferențe valorice, în colaborare cu Gheorghe Stroia, Editura Cartea Românească, București, 1985 Sublimul în spiritualitatea românească, Editura Meridiane, București, 1987 Literatură și filosofie. Interacțiuni în cultura română, Editura Minerva, București, 1986 Materiale de studiu pentru cursul de teoria culturii, București, 1989 Opțiuni, Editura Cartea Românească, București, 1989 Romanul unei drame, Editura Univers, București, 1991 Izvoare biblice. Alegerea lui Iona, Editura Minerva, B.P.T., București, 1994 Idei inoportune, Editura Cartea Românească, București, 1995 O istorie a filosofiei românești – în relația ei cu literatura, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996 Dicționarul operelor filozofice românești: 111 lucrări fundamentale, Editura Humanitas, București, 1997 Constantin Noica – între construcție și expresie, Editura Științifică, București, 1998 Vârstele omului, Editura Trei, București, 1998 Dostoievski (cuprinde: Dostoievski – tragedia subteranei și Dostoievski și Tolstoi – poveste cu doi necunoscuți), Editura Teora, București, 2000 Thomas Mann – temă cu variațiuni, Editura Trei, București, 2002 Prejudecăți și judecăți, Editura Hasefer, București, 2002 Eu – și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003 Sankt Petersburg - Romanul și romanele unui oraș, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 Dostoievski și Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuți, ediția a III-a, Editura Ideea Europeană, București, 2004 Dostoievski. Tragedia subteranei, ediția a III-a, Editura Ideea Europeană, București, 2004 Karl Marx în 1234 de fragmente alese și adnotate, Editura Ideea Europeană, București, 2004 Studii de filozofia artei, Editura Comunicare.ro, București, 2005 Eu - și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, Editura Ideea Europeană, București, 2006 Autori și opere. Culturi Occidentale, vol. I, Editura Ideea Europeană, București, 2007 Autori și opere. Cultura rusă, vol. II, Editura Ideea Europeană, București, 2009 Internaționala mea. Cronica unei vieți, Editura Polirom, Iași, 2012 Ultimul cuvânt - în dialog cu Alexandru Ștefănescu, Editura Trei, București, 2018
Note
Bibliografie
Ion Ianoși. O viață de cărturar, ediție îngrijită de Vasile Morar, Editura ALL, București, 1998 Estetică și moralitate: Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani de viață (culegere de studii și profil spiritual), Editura Crater, București, 1998 Ion Ianoși - 80, ediție îngrijită de Aura Christi și Alexandru Ștefănescu, Editura EuroPress Group, București, 2008
Legături externe referatele Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – I „Am obsesia de a nu ascunde nimic din trecutul meu“. Interviu cu Ion IANOSI, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 309, februarie 2006 INTERVIU Ion Ianoși, membru de onoare al Academiei Române: „Analiza economică a lui Marx s-a adeverit în 2008“, 14 decembrie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
Categorie:Nașteri în 1928 Categorie:Nașteri pe 1 mai Categorie:Decese în 2016 Categorie:Decese pe 1 iulie Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române Categorie:Brașoveni Categorie:Eseiști români Categorie:Esteticieni români Categorie:Evrei români membri ai Academiei Române Categorie:Evrei din Transilvania Categorie:Filozofi români Categorie:Filozofi evrei Categorie:Scriitori români Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori români din secolul al XXI-lea Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității din București