Doru Istudor (n. 4 ianuarie 1961, București), cunoscut și sub numele „M.S.”, este un baterist și compozitor român de muzică hard rock și heavy metal. În perioada 1986–1992 a fost liderul formației Voltaj, pe care a reînființat-o împreună cu chitaristul Adrian Ilie. A colaborat cu Mircea Florian (1984–85) și Valeriu Sterian (1985–86), iar în 2000 a fondat formația M.S., cu care a lansat până în prezent patru albume de heavy metal.
Activitate muzicală Începuturi: Avis, Harap-Alb, Jad Doru Istudor începe să cânte la baterie în 1979, după ce și-a cumpărat un set de tobe românești „Mondial” de la un muzicant care cânta cu Alexandru „Jimmy” Zărnescu. Urmează o perioadă de studiu individual, în care merge la concertele și repetițiile unor formații precum Sfinx, Marfar sau Iris pentru a vedea cum cântă alți toboșari, care aveau mai multă experiență la acea vreme.
Prima formație din care face parte se numește Avis. Cu Avis repetă la Clubul Z de la Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din București și debutează pe scenă la Clubul de la ora 7, unde este prezentat de Aurel Gherghel. Cântă în deschiderea concertelor unor formații rock cunoscute în acea perioadă precum Iris, Metropol, Marfar sau Continental. Din repertoriul tânărului grup, ce îl are pe Bogdan Blaga pe postul de solist vocal, fac parte câteva compoziții proprii și preluări după Deep Purple, Led Zeppelin, Free ș.a.Daniela Caraman Fotea, Cristian Nicolau - Dicționar rock, pop, folk... remix, Ed. Humanitas Educațional, 2003 - „Doru M.S. Istudor” (pag. 289-290)
În 1980, Doru Istudor își cumpără un nou set de tobe de la Radu Răducanu, pe atunci bateristul formației Domino. La începutul lui 1981, repetă alături de alți trei tineri muzicieni – Doru Borobeică (bas), Bogdan Blaga (vocal) și Cristi „Gagore” Diaconu (chitară) – la Clubul Sindicatelor de Construcții din București. Sunt remarcați de chitaristul Gabriel Nacu, care le propune să i se alăture și să reînființeze Harap-Alb, formație binecunoscută în peisajul underground bucureștean, cu care își făcuse debutul solistul Cristian Minculescu în 1978.Jurnalul Național, 8 octombrie 2007 - „Interdicții și cenzură”
Cu Harap-Alb, Istudor repetă cel puțin câte 4-5 ore zilnic la Titan Club (T4). Apar piese precum „Scatiul” (care devine hit în epocă), „M-am ascuns în noapte” și „Om la toate”.Nelu Stratone - Rock sub seceră și ciocan, Ed. Hyperliteratura / Ariergarda, 2016 - „Harap-Alb și Jad” (pag. 385-386) Ultimele două sunt înregistrate în studioul muzical al Televiziunii Române.Daniela Caraman Fotea, Cristian Nicolau - Dicționar rock, pop, folk... remix, Ed. Humanitas Educațional, 2003 - „Gabi Nacu” (pag. 393-394) Ulterior, survin schimbări de componență: Doru Borobeică pleacă în armată și este înlocuit de Horațiu Rad, iar Nacu părăsește la rândul său formula, în care se integrează Cristi „Porta” Marinescu. Astfel, Doru „M.S.” devine liderul formației. Din repertoriu, alături de cele circa 5 compoziții proprii, fac parte mai multe preluări după Judas Priest, dar și câteva după AC/DC, Thin Lizzy, Aerosmith și Rainbow. Activitatea concertistică crește, Harap-Alb apărând pe scenă alături de marile grupuri rock din Capitală din acea perioadă: Iris, Roșu și Negru, Domino, Flux ș.a.
La finalul lui 1981 și începutul lui 1982, Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar. Doru Istudor, Cristi Diaconu și Bogdan Blaga continuă să cânte cu Jad, formula fiind completată de Gelu Vintilă (chitară) și Marin Iliescu (bas).MS Metal, Imagini, Perioada 1979–1982, anii de început - Avis, Harap-Alb, Jad - Afiș concert Jad și Icar (Titan Club, 7 martie 1982) Istudor este toboșarul grupului Jad timp de numai trei luni, deoarece convocarea militară din martie 1982 îi întrerupe brusc activitatea muzicală de pe scena rock bucureșteană.
Colaborarea cu Mircea Florian După întoarcerea din armată, la sfârșitul anului 1983, Doru „M.S.” înființează formația Caro, împreună cu Sanda Lăcătuș (vocal), Doru Borobeică (bas) și Sorin Weissman (chitară),Reverbnation.com - Pagina lui Sorin Weissman în scopul de a colabora cu Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu. Însă acest proiect eșuează după puțin timp, iar Istudor este cooptat la începutul lui 1984 de către basistul Horațiu Rad în grupul Florian din Transilvania, care avea nevoie de un toboșar nou după plecarea lui Marius Vintilă. Florian din Transilvania era la acea vreme un proiect muzical avangardist de rock progresiv, cu influențe de muzică electronică, psihedelică, new wave, punk și minimal, ce propunea spectacole unice în România și de mare succes la publicul avizat, care îmbinau muzica rock cu teatrul. Liderul acestui grup era binecunoscutul Mircea Florian, unul dintre cei mai reprezentativi creatori de folk din anii ’70.Nelu Stratone - Rock sub seceră și ciocan, Ed. Hyperliteratura / Ariergarda, 2016 - „Florian din Transilvania” (pag. 397-398)Daniela Caraman Fotea, Cristian Nicolau - Dicționar rock, pop, folk... remix, Ed. Humanitas Educațional, 2003 - „Mircea Florian” (pag. 215-217) right|thumb|210px|Florian din Transilvania – Tainicul vârtej, album realizat cu aportul lui Doru Istudor
Doru învață piesele cu ajutorul lui Horațiu Rad și după trei săptămâni susține primul concert cu Florian din Transilvania la Casa de Cultură „Înfrățirea între popoare”. Alături de Florian, Istudor și Rad, din formație mai făceau parte Valentin Andronescu (clape, flaut) și Dan Cimpoeru (chitară). În perioada următoare, bateristul are o susținută activitate concertistică cu Florian din Transilvania. Astfel, pe 28 aprilie 1984 participă la Festivalul „Rock, Folk, Jazz” de la Craiova, iar o lună mai târziu la Festivalul „Tim Rock” de la Timișoara.MS Metal, Imagini, Perioada 1984–1985, Florian din Transilvania - Afiș „Tim Rock ’84” (Parcul Rozelor, Timișoara, 31 mai-2 iunie 1984) De asemenea, colaborează la spectacolul sincretic de teatru-rock „Tainicul vârtej”, ce include decoruri, costume, măști, steaguri, coregrafie etc. Reprezentațiile au loc în Capitală, pe scenele de la Teatrul „Constantin Tănase”, Teatrul Evreiesc de Stat, Arenele Romane, Club A, dar și în țară, în cadrul unor turnee.Doru Ionescu - Club A - 42 de ani. Muzica tinereții tale, Ed. Casa de pariuri literare, 2011 - „Mircea Florian (din Transilvania)” (pag. 205-211)
Spre sfârșitul lui 1985, Mircea Florian intră în studiourile „Tomis” ale Electrecordului pentru a înregistra albumul Tainicul vârtej și îi solicită lui Doru Istudor să tragă părțile de baterie. Acesta înregistrează partea de baterie în trei zile. Tainicul vârtej apare pe piață abia în 1986,Discogs.com - Pagina albumului Florian din Transilvania - Tainicul vârtej după ce materialul propus a fost trecut prin filtrul cenzurii comuniste. Astfel, spre deosebire de ceea ce era prezentat în spectacole, pe disc nu apar piesele „Madama Butterfly” și „As”, care au fost total interzise. În final au rămas 9 compoziții, ce au suferit modificări ale versurilor și ale manierei de interpretare vocală, din cauza cenzurii.Remix, Doru Ionescu, 12 mai 2011 - Interviu cu Mircea Florian la repetiția generală „Tainicul vârtej” Acest unic album al formației Florian din Transilvania este, în același timp, singurul material discografic oficial lansat înainte de Revoluție pe care apare muzicianul Doru „M.S.” Istudor.
Colaborarea cu Valeriu Sterian Pe parcursul anului 1985, încă dinainte de a participa la înregistrările pentru Tainicul vârtej, Istudor este cooptat în Compania de Sunet, trupa de acompaniament a lui Valeriu Sterian, înlocuindu-l pe Iulian Constantinescu. Însă prima colaborare a bateristului cu renumitul cantautor s-a produs în decembrie 1984, la un concert de Revelion ținut la Teatrul Dramatic din Brașov.
Doru „M.S.” a ajuns în Compania de Sunet la propunerea fostului său coleg de la Harap-Alb, Gabriel Nacu, care în acel moment cânta alături de Sterian. La scurt timp însă, în locul lui Nacu apare cunoscutul chitarist Adrian Ilie, fost component în Iris la începutul anilor ’80 și fondator al grupului Voltaj în septembrie 1982. Astfel, formula Companiei de Sunet devine: Vali Sterian (vocal, chitară), Adrian Ilie (chitară solo), Mihai Teleagă (bas), Doru Istudor (baterie) și Liviu Mihalcea (clape).Nelu Stratone - Rock sub seceră și ciocan, Ed. Hyperliteratura / Ariergarda, 2016 - „Valeriu Sterian” (pag. 399-400)ClickZoomBytes, Richard Constantinidi, 2 septembrie 2011 - „Zoom. Artiști. Vali Sterian”
La mijlocul anilor ’80 Vali Sterian se afla într-o perioadă de trecere de la folk rock-ul pe care îl abordase la începutul carierei către hard rock și rock progresiv. În acest context, pentru Istudor urmează o perioadă bogată în concerte și turnee împreună cu Valeriu Sterian și Compania de Sunet, alături de artiști de rock și folk deopotrivă: Iris, Roșu și Negru, Holograf, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă ș.a. În București, majoritatea spectacolelor se țineau în cluburi, pe scenele de la Teatrul „Constantin Tănase” și Teatrul Mic, ori în cadrul unor gale rock organizate la Sala Polivalentă. Acestora li se adăugau concertele de pe litoral din perioada verii, dar și turneele prin toată țara.
La începutul lui 1986, formula Companiei de Sunet devenise următoarea: Vali Sterian, Adrian Ilie, Doru Istudor și Jerry Schwartz (bas, înlocuitorul lui Mihai Teleagă la sfârșitul lui ’85). În această componență sunt înregistrate în perioada martie–aprilie ’86 trei piese în studioul muzical al Televiziunii Române: „Fericire”, „Zori de zi” (compuse de Sterian și editate oficial pe un disc abia în 2000) și „Speranțe vii” (compoziție a lui Adrian Ilie, needitată oficial). După sezonul estival, petrecut pe litoral în stațiunea Venus, Adrian Ilie și Doru „M.S.” părăsesc Compania de Sunet, încheind astfel colaborarea cu Vali Sterian.
Perioada Voltaj În septembrie 1986 cei doi muzicieni refac Voltaj, împreună cu trei foști membri ai grupului Quartz: Amedeo Bolohoi (chitară), Dan Mateescu (bas) și Cristian Ilie (vocal). Adrian Ilie și Doru Istudor înregistraseră deja două piese la Televiziune încă din luna februarie a acelui an: „Lumina” și „Mimi (parodie în Re major)”, compoziții ale chitaristului, care a tras vocea și toate instrumentele, mai puțin părțile de baterie.
După o lună de repetiții intense la „Înfrățirea între popoare”, pe 19 octombrie 1986, Voltaj-ul are parte de o relansare promițătoare în cadrul unui mare spectacol rock la Sala Polivalentă din București, alături de toate marile nume ale muzicii rock autohtone. Pe 20 decembrie Voltaj concertează din nou la Sala Polivalentă, de data aceasta cu ocazia Festivalului „Trofeul Top ’86”, organizatorii oferind formației Premiul Teatrului Tănase.MS Metal, Imagini, Perioada 1986–1992, heavy metal la Voltaj - Afiș „Trofeul Top ’86” (Sala Polivalentă, 19-20 decembrie 1986)
Însă după acest spectacol, Adrian Ilie se retrage complet din activitatea muzicală iar doi ani mai târziu emigrează în Statele Unite. Astfel, liderul grupului Voltaj devine Doru Istudor, care preia și rolul de compozitor. În ianuarie 1987 este cooptat Cristi „Porta” Marinescu, iar o lună mai târziu, formația are un nou vocalist, în persoana lui Bogdan Cristea.
În vara acelui an, după ce sunt refuzați să înregistreze atât la Radio cât și la Televiziune din cauza genului muzical abordat, Voltaj trag în regim propriu, cu ajutorul lui Sorin Chifiriuc care achiziționase un magnetofon Teac Tascam cu 4 canale, 6 piese, toate compoziții ale lui Istudor: „Arc peste timp”, „Zi de zi”, „Voi fi din nou al tău”, „În calea norilor”, „Tu, doar tu” și „Alerg”. Melodiile sunt difuzate în august la Radio, în emisiunea Metronom. Ulterior, câte una sau câte două, toate cele șase piese intră în topul revistei Săptămâna realizat de Andrei Partoș, „În calea norilor” și „Alerg” ajungând până pe poziția întâi. Repertoriul de concert al Voltaj-ului conținea, pe lângă compozițiile proprii, preluări după Iron Maiden, Ozzy Osbourne, Gary Moore, Scorpions, Van Halen.