În lingvistică, termenul afereză (din aphérèse, cf. ἀφαίρεσις aphairesis „îndepărtare, cădere”) preluat din retorică, este o schimbare fonetică ce constă în căderea părții inițiale a unui cuvânt. Poate fi vorba de un sunet sau de un grup de sunete.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 31.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul afereză.Bussmann 1998, p. 71.Dubois 2002, p. 43.Crystal 2008, p. 29.Szathmári 2008, articolul Aferézis.
Afereza este un fenomen ce ține de fluența vorbirii și de accelerarea tempoului ei prin scurtarea cuvintelor. În unele cazuri a avut loc într-o anumită perioadă a istoriei limbii, iar în limba actuală, în aceste cazuri, nu există variantă fără afereză. Fenomenul are loc și în limba actuală, producând variante care coexistă.
În istoria limbii
Afereza este unul dintre fenomenele prin care se explică forma actuală pe care o are un cuvânt față de cea a cuvântului din care provine. Iată exemple în câteva limbi.
În limba română, cuvântul miel a evoluat din cel latinesc agnellus prin schimbări dintre care face parte afereza lui a.
Este caracteristică afereza în meglenoromână (ex. daug vs. adaug) și în istroromână: prope vs. aproape.
În limba franceză, articolele hotărâte le (masculin singular) și la (feminin singular) provin din pronumele demonstrative illum, respectiv illam, cu afereza lui i.
În limba italiană, forma cuvântului rondine „rândunică” se explică și prin afereza primei silabe a cuvântului hirundinem, care a avut loc și în evoluția cuvântului românesc corespunzător: *hirundinellaAsteriscul (*) marchează o formă de cuvânt neatestată, dar reconstituită de lingviști. > rândunea.
În limba engleză, a cărei ortografie este preponderent etimologică, pronunțarea actuală a unor cuvinte ca knee „genunchi” sau knight „cavaler” fără [k], ce a rămas numai în scris, este tot rezultatul aferezei.
În limba actuală
Distribuția variantelor cu și fără afereză este de multe ori în funcție de varietățile de limbă: varietatea standard vs. varietăți nestandard, de registru de limbă familiar sau popular. Poate fi vorba și de distribuție între registre de limbă standard, cel curent și cel elevat, sau de variante între care nu este nicio diferență de registru.
În română este frecventă afereza în registrul popular: Saveta < Elisaveta, stâmpăra < astâmpăra.
În franceză, un exemplu de această natură este cuvântul ricain, variantă în registrul familiar a lui américain „american”.TLFi, articolul ricain.
Un fenomen asemănător se întâlnește în engleză, de pildă în cuvântul ’gain < again „iarăși”.
Un exemplu de cuvânt din registrul familiar al limbii maghiare format prin afereză este telefaxol > faxol „a trimite prin fax”. Există și sintagme afectate de afereză în registrul familiar: Jó estét (kívánok)! „(Vă doresc) bună seara!” > Stét!, Jó napot! „Bună ziua!” > Napot! > Pot!
În varietatea standard a limbii se întâlnesc de asemenea variante de cuvinte deosebite prin afereză. În unele cazuri, între ele nu este nicio diferență de registru de limbă. De exemplu, în română, în cazul variantelor succesiunii de cuvinte de-nțeles < de înțeles, varianta -nțeles există numai pentru accelerarea tempoului vorbirii prin eliminarea hiatului între e și î.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 141.
În limba maghiară, un caz asemănător este al variantelor de conjuncție s < és „și”, ex. Rászóltak, s elpityeredett „I s-a făcut o observație și l-a apucat plânsul”.ÉrtSz 1959–1962, articolul S (2), punctul 5.
În alte cazuri, cuvântul rezultat prin afereză în registrul familiar trece și în standard, în registrul curent, iar cuvântul bază devine mai puțin frecvent și de registru elevat. Este cazul, de pildă, al cuvintelor bus < autobus sau I’ve < I have „(eu) am”.
Uneori, procesul este invers. De exemplu, în maghiară, din pronumele relativ aki (plural akik) „care” (referitor numai la persoane) a rezultat prin afereză varianta ki, numai de registru elevat, chiar de limbaj poetic: ...tudom, hogy merre mennek, kik mennek az uton... „… știu unde merg cei ce merg pe drum…” (Miklós Radnóti).Retorikai-stilisztikai lexikon, articolul Aferézis.
Acest din urmă exemplu este și unul de figură de stil din categoria figurilor de sunet, folosită cu scop stilistic sau/și din necesități ale versificației, pentru a obține numărul necesar de silabe în versuri.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 200.
Segmente supuse aferezei
Pot fi supuse aferezei sunete singure, vocale sau consoane, și grupuri de sunete care constituie sau nu o silabă, și chiar mai mult de o silabă.
Vocală: italieni > talieni; boutique „prăvălie” < apotheke; oscuro > scuro „întunecat”; opossum > possum „oposum”; aki > ki „care”.
Consoană: sfeștanie > feștanie; knife [naɪf] „cuțit”.
Grup de sunete: I have > I’ve „(eu) am” (parte de silabă); rondine „rândunică” < hirundinem (o silabă); autobus > bus (două silabe); Elisaveta > Veta (trei silabe).
Note
Referințe
Bibliografie
Bárczi, Géza și Országh, László (coord.), A magyar nyelv értelmező szótára (Dicționarul explicativ al limbii maghiare), Budapest, Akadémiai kiadó, 1959–1962; online: A magyar nyelv értelmező szótára, Magyar Elektronikus Könyvtár, Országos Széchényi Könyvtár (ÉrtSz) (accesat la 25 septembrie 2019)
Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii , București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 25 septembrie 2019)
Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 25 septembrie 2019)
Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 25 septembrie 2019)
Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 25 septembrie 2019)
Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
Osztovits, Szabolcs (coord.), Retorikai-stilisztikai lexikon (Lexicon de retorică-stilistică), Fazekas Project – Kulturális enciklopédiaFazekas Project – Kulturális enciklopédia (Proiect Fazekas – Enciclopedie culturală) (accesat la 25 septembrie 2019)
Szathmári, István (coord.), Alakzatlexikon. A retorikai és stilisztikai alakzatok kézikönyve (Lexiconul figurilor de stil. Ghidul figurilor retorice și de stil), Budapesta, Tinta, 2008
Trésor de la langue française informatisé (Tezaurul limbii franceze informatizat) (TLFi) (accesat la 25 septembrie 2019)
Vezi și
Apocopă Diereză Epenteză Epiteză Figură de stil Metateză Proteză (lingvistică) Schimbare fonetică Sincopă (lingvistică) Sinereză
Categorie:Fonetică