Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă o minge pe deasupra acestuia, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise cel mult trei loviri (și una sau doua loviri) pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Pot atinge cu piciorul doar unul din fiecare echipă, la fiecare servă. Pentru a servi se va ieși din teren. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă regula celor trei atingeri.
O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de două puncte).
Voleiul - un sport competitiv
Competiția dezvoltă resursele latente, scoțând în evidență îndemânarea, spontaneitatea, creativitatea și estetica. Regulile sunt realizate pentru a permite demonstrarea acestor abilități. Cu puține excepții, voleiul permite tuturor jucătorilor să acționeze atât la fileu (în atac), cât și în spatele terenului (în apărare sau la serviciu). Dacă ar mai trăi , creatorul acestui joc, l-ar putea încă recunoaște, voleiul păstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente caracteristice. Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu, minge sau rachetă: serviciu, rotație (alternanța la serviciu), atac, apărare.
Voleiul este totuși unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea să fie păstrată cât mai mult timp în aer și prin faptul că oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiași echipe înainte ca mingea să fie returnată adversarilor. Introducerea unui jucător specializat în apărare, Libero-ul, a mărit lungimea fazelor de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotației a fost dezvoltat pentru a permite fiecărui sportiv să participe la joc. Regula poziției jucătorilor permite echipelor flexibilitate și posibilitatea dezvoltării de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât și pentru entuziasmul spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bună. Cu cât jocul evoluează, fără îndoială că se va schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.
Rolul arbitrului
Calitatea arbitrului derivă din conceptele de corectitudine și consecvență: să fie corect cu fiecare participant; să fie perceput ca un om corect de către spectatori.
Pentru a permite jucătorilor să facă spectacol, arbitrul trebuie: să fie exact în aprecierile lui ; să înțeleagă conceptul de bază al regulilor ; să fie un organizator eficient ; să permită jocului să se desfășoare pentru a se desemna un câștigător ; să fie un formator de caractere folosind regulile pentru a penaliza lipsa de sportivitate și a admonesta lipsa de politețe ; să promoveze voleiul prin a permite elementelor spectaculoase ale jocului să strălucească și celor mai buni jucători să facă ceea ce știu ei mai bine: să impresioneze publicul.
În încheiere putem spune că un bun arbitru folosește regulile pentru a face din competiție o experiență deosebită pentru toți cei implicați.
Cei interesați ar trebui să vadă în regulile următoare stadiul actual de dezvoltare al unui joc minunat, ținând totuși cont că paragrafele precedente au o importanță deosebită pentru oricare din pozițiile din care privesc voleiul (arbitru, observator, antrenor, sportiv, spectator).
Structura
Fileul măsoară 1 m pe lățime și 9,50 m până la 10 m în lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm, confecționate din sfoară de culoare neagră.
La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă pe fiecare parte pe o lățime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară pentru prinderea de stâlpi și menținerea ei întinsă.
Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi și menținerea marginii sale superioare întinsă.
La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lățime, asemănătoare cu banda superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară croșetează de-a lungul ochiurilor pentru prinderea de stâlpi și menținerea întinsă a părții inferioare a fileului.
Fileul are înalțimi diferite la fete față de băieți. La fete înălțimea fileu lui este de 2,24m la senioare și junioare.Iar la băieți are 2,43m seniori și juniori.
Mingea
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică prevăzută în interior cu o cameră din cauciuc sau alt material asemănător.
Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinație de culori.
Materialul sintetic și combinația de culori a mingilor folosite în competițiile oficiale trebuie să fie conform standardelor FIVB.
Circumferința sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm și greutatea între 270g +/- 10g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi), (294,3 până la 318,82 mbar sau hPa).
Componența echipelor O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, un antrenor secund, un preparator fizic (maseur) și un medic.
Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, medicul trebuie să fie acreditat în prealabil de FIVB.
Unul dintre jucători (altul decât Libero-ul) este căpitanul echipei și el trebuie să fie identificat ca atare pe foaia de arbitraj.
Numai jucătorii înregistrați pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren și să participe la meci. După ce căpitanul și antrenorul au semnat foaia de arbitraj, componența echipei nu mai poate fi modificată.
Locul participanților Jucătorii care nu sunt în joc trebuie ori să fie așezați pe banca pentru rezerve a echipei lor ori să fie în zona lor de încălzire. Antrenorul și ceilalți membri ai echipei trebuie să stea pe bancă, dar pot să o părăsească pentru un timp.
Băncile pentru rezerve sunt situate de o parte și de alta a mesei scorerului, în afara zonei libere.
Numai membrilor echipei le este permis să stea pe bancă în timpul meciului și să participe la încălzirea la fileu. Jucătorii care nu sunt în joc se pot încălzi fără mingi astfel: în timpul jocului în zona de încălzire; în cursul timpilor de întrerupere în zona liberă situată în spatele propriului teren de joc. În timpul pauzei dintre seturi jucătorii pot utiliza mingile (dar nu cele de joc) pentru încălzire în zona lor liberă.
Echipament
Echipamentul jucătorului se compune dintr-un tricou, un șort, șosete și pantofi de sport. Culoarea și designul tricourilor, șorturilor și șosetelor întregii echipe trebuie să fie uniforme (cu excepția Libero-ului). Echipamentul trebuie să fie curat.
Pantofii trebuie să fie fără tocuri, ușori și flexibili, cu tălpi din cauciuc sau din piele.
Pentru competițiile de seniori mondiale și oficiale ale FIVB, este interzisă utilizarea pantofilor de sport cu tălpi care lasă urme negre pe podea. Tricourile și șorturile vor fi conform standardelor omologate ale FIVB.
Tricourile jucătorilor trebuie să fie numerotate de la 1 până la 18.
Numerele trebuie plasate pe tricou în centrul pieptului și al spatelui. Culoarea și strălucirea numerelor trebuie să fie în contrast net cu cele ale tricourilor .
Numerele trebuie să măsoare cel puțin 15 cm în înălțime pe piept și 20 cm pe spate. Lățimea benzii care formează cifra trebuie să fie de cel puțin 2 cm.
Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, numerele jucătorilor trebuie să fie înscrise și pe piciorul drept al șortului. Numerele trebuie să aibă o înălțime cuprinsă între 4 și 6 cm, iar lățimea benzii care formează cifra trebuie să fie de minimum 1 cm.
Căpitanul echipei este identificat grație unei barete de 8 x 2 cm, plasată pe tricou sub numărul de pe piept.
Este interzisă purtarea de echipament care nu are numere regulamentare sau de culoare diferită de cea a altor jucători (cu excepția Libero-ului).
Schimbări de echipament Primul arbitru poate să autorizeze unul sau mai mulți jucători: să joace desculț(i) (la competițiile mondiale și oficiale ale FIVB este interzis ca sportivii să joace desculți); să-și schimbe între seturi sau după înlocuire tricourile umezite sau deteriorate cu condiția ca noile tricouri să aibă aceleași culori, model și numere; să joace în treninguri pe timp rece, cu condiția ca acestea să aibă aceeași culoare și același model pentru toată echipa (cu excepția Libero-ului) și să fie numerotate conform Regulii.
Obiecte interzise Este interzis să fie purtate obiecte care pot să provoace accidentări sau să ofere un avantaj artificial jucătorului.
Jucătorii pot să poarte ochelari sau lentile de contact pe propria răspundere.
Liderii echipelor Căpitanul echipei și antrenorul poartă împreună răspunderea pentru conduita și disciplina tuturor membrilor echipei lor.
Libero-ul nu poate exercita funcția de căpitan al echipei. Căpitanul Înaintea meciului, căpitanul echipei semnează foaia de arbitraj și reprezintă echipa la tragerea la sorți.
În timpul meciului, căpitanul echipei acționează în calitate de căpitan în joc atât timp cât el se află pe teren. Când căpitanul echipei nu se află pe teren, antrenorul sau căpitanul însuși trebuie să desemneze un alt jucător din teren (cu excepția Libero-ului) care va prelua funcția de căpitan în joc. Acest căpitan în joc își păstrează responsabilitățile până când este înlocuit, căpitanul echipei revine pe teren sau setul se încheie.
Căpitanul în joc este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor. Poate face acest lucru numai când mingea este afară din joc, pentru: a cere o explicație privind aplicarea sau interpretarea regulilor și, de asemenea, pentru a face cunoscute cererile sau întrebările coechipierilor. În cazul în care explicația arbitrului principal nu îl satisface, căpitanul în joc trebuie imediat să-și exprime dezacordul. Astfel, căpitanul își poate rezerva dreptul să înregistreze la sfârșitul meciului o reclamație oficială pe foaia de arbitraj; a cere: autorizarea schimbării unor părți sau a întregului echipament, permisiunea să se verifice poziția echipelor; controlul suprafeței de joc, fileului, mingilor etc.; a cere timpi de întrerupere și înlocuiri de jucători.
La sfârșitul meciului, căpitanul de echipă: mulțumește arbitrilor și semnează foaia de arbitraj pentru a confirma rezultatul; dacă el (sau căpitanul în joc care l-a înlocuit) și-a exprimat în prealabil un dezacord față de decizia primului arbitru, acel dezacord poate fi reconfirmat și înregistrat la sfârșitul meciului pe foaia de arbitraj ca o reclamație oficială cu privire la aplicarea sau interpretarea de către arbitri a regulilor de joc.
Antrenorul terenului de joc. El decide formațiile de start, solicită înlocuirile și timpii de întrerupere pentru a da instrucțiuni. În timpul exercitării acestor atribuții, interlocutorul său oficial este al doilea arbitru. Înaintea meciului, antrenorul înscrie sau verifică numele jucătorilor săi și numerele acestora înregistrate pe foaia de arbitraj și apoi o semnează.
În timpul meciului, antrenorul: înaintea fiecărui set, remite scorerului sau celui de-al doilea arbitru fișa cu poziția inițială completată corect și semnată; stă pe banca pentru rezerve, cel mai aproape de scorer, dar își poate părăsi pentru un timp poziția;
antrenorul, ca de altfel toți ceilalți membri ai echipei, poate da indicații jucătorilor din teren. Antrenorului i se permite să stea în picioare sau să se deplaseze în interiorul zonei libere din fața băncii pentru rezerve a echipei sale, de la prelungirea liniei de atac până în zona de încălzire, fără a deranja sau întârzia jocul.