Observatorul Regal din Greenwich (ROG; cunoscut sub numele de Vechiul Observator Regal din 1957 până în 1998, când Observatorul Regal Greenwich (RGO), aflat în activitate, s-a mutat temporar la sud de Greenwich, la Herstmonceux) este un observator astronomic situat pe un deal din Parcul Greenwich, în sud-estul Londrei, cu vedere spre Tamisa la nord. A jucat un rol important în istoria astronomiei și a navigației, iar deoarece meridianul de origine trecea prin el, a dat numele timpului mediu Greenwich, predecesorul actualului timp universal coordonat (UTC). ROG are codul de observator al Uniunii Astronomice Internaționale 000, primul din listă. ROG, Muzeul Național Maritim, Queen's House și velierul de tip clipper Cutty Sark sunt desemnate colectiv drept Royal Museums Greenwich.

Observatorul a fost înființat în 1675 din ordinul regelui Carol al II-lea, piatra de temelie fiind pusă la 10 august. Vechiul amplasament al Castelului Greenwich, aflat pe vârful dealului, a fost ales de Sir Christopher Wren, fost Savilian Professor of Astronomy; întrucât Parcul Greenwich era o proprietate regală, nu a fost necesară cumpărarea unui teren nou. Tot atunci, regele a creat și funcția de Astronom Regal, al cărei titular urma să conducă observatorul și să „se dedice cu cea mai mare grijă și sârguință corectării tabelelor mișcărilor cerești și pozițiilor stelelor fixe, pentru a afla mult dorita longitudine a locurilor, în vederea desăvârșirii artei navigației”. El l-a numit pe John Flamsteed primul Astronom Regal. Clădirea a fost finalizată în vara anului 1676.Robert Chambers, Book of Days Clădirea era adesea numită „Flamsteed House”, după primul său ocupant.

Activitatea științifică a observatorului a fost transferată treptat în alte locuri în prima jumătate a secolului al XX-lea, iar situl din Greenwich este în prezent întreținut aproape exclusiv ca muzeu, deși telescopul astrografic Annie Maunder (AMAT) a devenit operațional pentru cercetări astronomice în 2018.

Istorie Cronologie 1675 – 22 iunie, Observatorul Regal este înființat de Carol al II-lea. 1675 – 10 august, începe construcția. 1714 - Legea longitudinii a înființat Comisia pentru longitudine și sistemul premiilor pentru determinarea longitudinii. Până la desființarea Comisiei în 1828, Astronomul Regal a fost întotdeauna, ex officio, comisar pentru longitudine. 1767 - Al cincilea Astronom Regal, Nevil Maskelyne, începe publicarea Almanahului nautic, pe baza observațiilor efectuate la Observator. 1818 - Supravegherea Observatorului Regal este transferată de la Board of Ordnance la Amiralitate; la acea vreme, observatorul avea sarcina de a întreține cronometrele marine ale Marinei Regale. 1833 - Încep semnalele orare zilnice, marcate prin coborârea unei bile orare. 1838 - Este instalat ecuatorialul Sheepshanks, o lunetă astronomică cu apertura de . 1852 - Semnalele orare încep să fie distribuite prin linii telegrafice. 1884 - Conferința Internațională a Meridianului de la Washington, D.C. decide ca meridianul Greenwich să fie meridianul de origine al întregii lumi, statut pe care îl păstrează timp de un secol. 1893 – Este instalată Marea Lunetă de 28 de țoli. 1899 - Este finalizat Noul Observator de Fizică (astăzi cunoscut drept Clădirea de Sud). 1924 – Semnalele orare din oră în oră (Greenwich Time Signal) de la Observatorul Regal sunt difuzate pentru prima dată la 5 februarie, fiind inițial generate de un regulator astronomic Dent (Dent nr. 2016). 1931 - Este comandat telescopul Yapp. 1948 - Biroul Astronomului Regal este mutat la Herstmonceux, în East Sussex. 1957 - Observatorul Regal își încheie mutarea la Herstmonceux, devenind Observatorul Regal Greenwich (RGO). Situl din Greenwich este redenumit Vechiul Observator Regal. 1984 - Meridianul de referință IERS înlocuiește meridianul Greenwich ca meridian de origine al lumii. Poziția sa este strâns legată de cea a predecesorului său, dar se află la aproximativ 102 metri est de acesta. 1990 - RGO se mută la Cambridge. 1998 - RGO este desființat. Situl din Greenwich revine la denumirea sa inițială, Observatorul Regal din Greenwich, și devine parte a Muzeului Național Maritim. 2011 - Muzeele din Greenwich, inclusiv ROG, sunt reunite sub denumirea Royal Museums Greenwich.

Amplasament

Pe acest teren existau clădiri importante încă din timpul domniei lui William I.John Timbs' Abbeys, Castles and Ancient Halls of England and Wales Palatul Greenwich, aflat pe locul actualului Muzeu Național Maritim, a fost locul de naștere atât al lui Henric al VIII-lea, cât și al fiicelor sale Maria I și Elisabeta I; Tudorii foloseau Castelul Greenwich, aflat pe dealul ocupat în prezent de Observator, drept reședință de vânătoare. Se spune că Castelul Greenwich era unul dintre locurile preferate ale lui Henric al VIII-lea pentru a-și găzdui amantele, astfel încât să poată ajunge cu ușurință de la Palat la ele.

În 1676, clădirea principală a observatorului, cunoscută astăzi drept Flamsteed House, a fost finalizată pe dealul Greenwich.

Înființare Înființarea unui Observator Regal a fost propusă în 1674 de Sir Jonas Moore, care, în calitatea sa de Surveyor-General of the Ordnance, l-a convins pe regele Carol al II-lea să creeze observatorul, John Flamsteed fiind numit director. Ordnance Office a primit responsabilitatea construirii Observatorului, iar Moore a furnizat din fonduri proprii principalele instrumente și echipamente necesare. Flamsteed House, partea inițială a Observatorului, a fost proiectată de Sir Christopher Wren, probabil cu ajutorul lui Robert Hooke, și a fost prima unitate de cercetare științifică din Marea Britanie construită special în acest scop. A costat 520 de lire sterline (cu 20 de lire peste buget; ) și a fost construită în mare parte din materiale reciclate, pe fundațiile Turnului ducelui Humphrey, precursorul Castelului Greenwich, ceea ce a făcut ca orientarea clădirii să fie deviată cu 13 grade față de nordul adevărat, spre nemulțumirea lui Flamsteed.

Moore a donat două ceasuri construite de Thomas Tompion, care au fost instalate în Camera Octogonală, încăperea principală a clădirii, înaltă de 20 de picioare. Acestea aveau un design neobișnuit: fiecare dispunea de un pendul lung de , montat deasupra cadranului, cu o perioadă de patru secunde și o precizie, fără egal la acea vreme, de șapte secunde pe zi.

Observatorul inițial îi găzduia pe Astronomul Regal, asistentul său și familia acestuia, precum și instrumentele științifice pe care Flamsteed urma să le utilizeze în lucrările sale privind tabelele stelare. În timp, instituția s-a consolidat, datorită legăturilor sale cu organisme guvernamentale de lungă durată (Board of Ordnance și Board of Longitude) și supravegherii exercitate de un Consiliu al Vizitatorilor, înființat în 1710 și alcătuit din președintele și membrii consiliului Royal Society. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, observatorul dobândise și alte responsabilități, precum publicarea Almanahului nautic, consilierea guvernului în probleme tehnice, difuzarea orei exacte, efectuarea de observații meteorologice și magnetice și realizarea de lucrări de astrofotografie și spectroscopie. Ca urmare, amplasamentul fizic și numărul angajaților au crescut în timp.

Astronomie de poziție și hărți stelare

La înființarea observatorului în 1675, unul dintre cele mai bune cataloage stelare era catalogul de 1.000 de stele al lui Tycho Brahe, din 1598. Totuși, acest catalog nu era suficient de precis pentru determinarea longitudinilor. Una dintre primele sarcini ale lui Flamsteed a fost realizarea unor hărți mai precise, adecvate acestui scop.

Una dintre hărțile remarcabile realizate la Greenwich i-a aparținut Astronomului Regal James Bradley, care între 1750 și 1762 a cartografiat șaizeci de mii de stele cu o asemenea precizie, încât cataloagele sale erau încă utilizate în anii 1940. Bradley a fost al treilea Astronom Regal, mandatul său începând în 1742.

La începutul secolului al XIX-lea, principalele instrumente pentru măsurători poziționale erau luneta meridiană Troughton și un cerc mural, însă după ce George Biddell Airy a devenit Astronom Regal în 1835, acesta a inițiat un program de dotare a observatorului Greenwich cu instrumente mai performante.

Astronomia de poziție a fost una dintre funcțiile principale ale observatorului Greenwich pentru Amiralitate. Astronomul Regal Airy era un susținător al acesteia, iar cercul meridian pe care l-a instalat în 1851 a fost utilizat timp de un secol în astronomia de poziție. Una dintre dificultățile astronomiei de poziție este necesitatea de a ține seama de refracția atmosferică. Sursele de eroare includ precizia instrumentelor, iar în plus trebuie luate în calcul precesia, nutația și aberația. Sursele de eroare ale instrumentului trebuie identificate și compensate pentru a obține rezultate mai precise.

Cercul meridian efectuează două măsurători: cu ajutorul unui ceas, momentul în care o stea traversează un anumit punct de pe cer pe măsură ce Pământul se rotește, precum și unghiul vertical al poziției stelei. Instrumentul poate fi utilizat pentru reprezentarea pozițiilor stelelor sau, invers, împreună cu o hartă stelară precisă, pentru determinarea orei în locul unde se află instrumentul.

Tranzitul lui Mercur din 1832 Telescopul Shuckburgh al Observatorului Regal din Greenwich a fost utilizat pentru observarea tranzitului lui Mercur din 1832. Era echipat cu un micrometru filar realizat de Peter Dollond și a fost utilizat pentru redactarea unui raport asupra fenomenelor observate prin mica lunetă. Prin observarea și cronometrarea tranzitului, precum și prin efectuarea unor măsurători, s-a determinat diametrul planetei. Au fost raportate și unele efecte neobișnuite, comparate cu apăsarea unei monede în Soare. Observatorul a remarcat:

Meridianul Greenwich

Astronomii britanici au folosit de mult timp Observatorul Regal drept bază pentru măsurători. Prin clădiri au trecut patru meridiane distincte, definite succesiv de diferite instrumente. Meridianul folosit drept bază pentru longitudine, care trece prin cercul meridian al lui Airy, utilizat pentru prima dată în 1851, a fost adoptat drept meridian de origine al lumii la Conferința Internațională a Meridianului de la Washington, D.C., la 22 octombrie 1884 (votul a avut loc la 13 octombrie). Ulterior, țări din întreaga lume l-au folosit drept standard pentru cartografie și măsurarea timpului. Meridianul de origine a fost marcat cu o bandă de alamă (înlocuită ulterior cu oțel inoxidabil) în curtea Observatorului după transformarea clădirilor în muzeu, în 1960, iar din 16 decembrie 1999 este marcat de un puternic laser verde care luminează spre nord pe cerul nocturn al Londrei.

Începând cu prima triangulație a Marii Britanii, efectuată în perioada 1783–1853, hărțile Ordnance Survey s-au bazat pe o versiune mai veche a meridianului Greenwich, definită de luneta meridiană a lui James Bradley. Atunci când cercul lui Airy (aflat la 5,79 m spre est) a devenit referința meridianului, diferența rezultată în urma schimbării a fost considerată suficient de mică pentru a putea fi neglijată. Când a fost realizată o nouă triangulație între 1936 și 1962, oamenii de știință au stabilit că, în sistemul Ordnance Survey, longitudinea meridianului internațional Greenwich nu era 0°, ci 0°00'00.417" (aproximativ 8 m) est. Pe lângă schimbarea liniei de referință, imperfecțiunile sistemului de măsurători topografice au introdus o altă diferență în definirea originii, astfel încât linia Bradley însăși se află astăzi la 0°00'00.12" est de meridianul zero al Ordnance Survey (aproximativ 2,3 m).