thumb|351x351px|Ilustrație a lui Peter Pan creată de F. D. Bedford, din Peter și Wendy bonk, ediția 1911 thumb|250 px|Coperta romanului Peter Pan și Wendy din 1915 thumb|200 px|Peter Pan Peter Pan este un personaj creat de scriitorul și dramaturgul scoțian J. M. Barrie în piesa de teatru Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească (1904) și romanul Peter Pan și Wendy(1911). Își petrece copilăria eternă pe mica insulă „Țara de nicăieri” ca lider al grupării Băieții pierduți, cunoscând personaje fictive ca sirene, pirați și zâne. Ocazional se întâlnește și cu indieni și copii din afara ținutului „Țara de Nicăieri”. Acest personaj apare și în diverse producții media, care vin în completarea sau continuarea operelor lui J. M. Barrie, atât în compania personajelor originale cât și a unora noi. Este un simbol al copilăriei eterne, al refuzului de a deveni adult.
Originea
Peter Pan a apărut mai întâi în a secțiunea Mica pasăre albă, un roman din 1902 scris de J. M. Barrie pentru adulți.
Cea mai cunoscută aventură a personajului a apărut mai întâi în 27 december 1904, sub forma unei piesă de teatru intitulată Peter Pan, sau Băiețelul care a refuzat să crească. Piesa a fost adaptată și extinsă puțin sub forma unui roman, publicat în 1911 ca Peter și Wendy.
După succesul piesei din 1904, publiciștii lui Barrie, Hodder și Stoughton, au extras capitolele 13–18 din Mica pasăre albă și le-au republicat în 1906 sub titlul Peter Pan în Kensington Gardens, cu adăugarea ilustrațiilor de Arthur Rackham.
Înfățișare
Barrie nu a descris înfățișarea lui Peter Pan în amănunt, nici în romanul Peter și Wendy (1911), lăsând mult loc pentru imaginația cititorului pentru interpretarea oricui adaptează personajul. Barrie menționează în Peter și Wendy că Peter Pan încă mai avea toți "dinții de lapte".Barrie, J M. Peter and Wendy. Hodder & Stoughton, 1911, Chapter 1 El îl descrie ca fiind un băiat frumos, cu un zâmbet plăcut, "îmbrăcat cu frunze de și liane care atârnă din copaci".Barrie, J.M. Peter and Wendy. Hodder & Stoughton, 1911, Chapter 1 În piesă, costumul lui Peter este format din frunze de toamnă și pânze de păianjeni.Barrie, J.M. Peter Pan (play). Hodder & Stoughton, 1928, Act I, Scene 1 Numele său și faptul că el cântă la fluier sau la flaut poate face aluzie la personajul mitologic Pan.
În mod tradițional, personajul a fost jucat pe scenă de o femeie adultă.Bruce K. Hanson. Peter Pan on Stage and Screen 1904-2010. McFarland, 2011 În producțiile originale din Marea Britanie, costumul lui Peter Pan a fost format dintr-o tunică roșcată și colanți de culoare verde închis asemeni celor purtați de Nina Boucicault în 1904 și expuși în locul de naștere al lui Barrie și purtați de Pauline Chase (care a jurat rolul din 1906 până în 1913), acum expuși în Muzeul de la Londra. Ediții vechi ale adaptărilor poveștii descriu tot un costum roșuDaniel O'Connor, illustrated by Alice B. Woodward. The Peter Pan Picture Book. Bell & Sons, 1907Peter Pan's ABC illustrated by Flora White. Hodder & Stoughton, 1913, dar un costum verde (fie că era sau nu era făcut din frunze) devine mai obișnuit începând cu anii 1920,May Byron illustrated by Mabel Lucie Atwell, Peter Pan and Wendy. Hodder & Stoughton, 1921 și mai ales mai târziu, după difuzarea filmului de animație făcut de Disney.
În filmele Disney, Peter poartă un costum format dintr-o tunică verde cu mâneci scurte, colanți făcuți probabil din pânză și o beretă cu o pană roșie. El are urechi ascuțite, ca un spiriduș, ochi căprui, și păr roșcat. În filmul de acțiune din 2003, el este interpretat de Jeremy Sumpter, care are păr blond și ochi albaștri, e piedi nudi iar costumul lui este făcut din frunze și viță de vie. În Hook (1991), el este interpretat ca adult de Robin Williams, cu ochi albaștri și păr castaniu închis, dar în amintirile din tinerețea sa, părul său este castaniu deschis. În acest film urechile lui sunt ascuțite numai când el este Peter Pan, nu Peter Banning; hainele lui Pan sunt asemănătoare cu costumul din filmul lui Disney (mai puțin bereta).
În romanul Peter Pan în haină roșie (lansat pe plan internațional în 2006), Geraldine McCaughrean adaugă la descrierea înfățișării sale, precizând că are ochi albaștri și păr blond deschis (sau o culoare mai deschisă decât negru). În acest roman, în Țara de Nicăieri este toamnă, astfel că Peter poartă o tunică cu pene de gaiță și frunze de arțar. În povestirile Starcatcher scrise de Dave Barry și Ridley Pearson, Peter are păr de culoare portocalie ca morcovii și ochi albaștri strălucitori.
Vârsta
Ideea unui băiat care a refuzat să crească s-a bazat pe fratele mai mare al lui J.M. Barrie, care a murit într-un accident de patinaj în ziua precedentă celei în care împlinea 14 ani și astfel a rămas ca un băiețel în memoria mamei sale.Birkin, Andrew. J.M. Barrie and the Lost Boys. Yale University Press, 1986. Personajul unui "băiat care a refuzat să crească" a apărut la o varietate de vârste. În această apariție originală, din Mica pasăre albă (1902), el avea numai șapte zile. Deși vârsta nu este precizată în piesa de teatru de mai târziu a lui Barrie (1904) și nici în roman (1911), caracterizarea lui este făcută clar după câțiva ani. Cartea conține precizarea că el are toți dinții de lapte. Modelul pe care Barrie a intenționat să-l folosească pentru statuia lui Peter sculptată de George Frampton care a fost ridicată în Kensington Gardens în 1912 a fost un set de fotografii ale lui Michael Llewelyn Davies, făcute la vârsta de șase ani. Ilustrații vechi ale personajului îl prezintă ca având acea vârstă sau cu câțiva ani mai mare. În adaptarea din 1953, făcută de Disney și în continuarea sa din 2002, Peter apare ca fiind spre finalul copilăriei, între 10 și 13 ani. (Actorul care a fost vocea personajului în 1953 a fost Bobby Driscoll, în vârstă de 15 ani.) În filmul din 2003, Jeremy Sumpter avea 13 ani când au început filmările; până la terminarea filmărilor, el împlinise 14 ani și crescuse cu câțiva centimetri. În filmul Hook (1991), Peter plecase din Țara de Nicăieri de mulți ani, renunțase la tinerețea sa veșnică și înaintase în vârstă ca un om normal. Când și-a amintit de trecutul său demult uitat, Peter apare ca bebeluș, băiețel și aproape adolescent, ceea ce înseamnă că procesul de îmbătrânire nu se oprește complet în Țara de Nicăieri până la pubertate sau cu puțin timp înainte, sau Peter a înaintat puțin în vârstă de fiecare dată când a părăsit Țara de Nicăieri pentru a veni în lumea reală. Când Peter spune, "Îmi amintesc că erai mult mai înalt," în duelul final, Hook răspunde, "pentru un băiat de 10 ani, sunt imens." El este in terpretat de Robin Williams, care avea 39 de ani în vremea când a fost produs filmul.
Personalitate Peter este în principal un stereotip exagerat al unui băiat lăudăros și fără griji. El se grăbește să spună cât de grozav este, chiar și atunci când asemenea afirmații sunt îndoielnice (cum a fost când el s-a felicitat singur pentru succesul lui Wendy în re-lipirea umbrei sale). În carte și în piesa de teatru, la fel ca și în ambele adaptări de film, Peter fie simbolizează sau personifică egoismul copilăriei, care este demonstrat în opera lui Barrie prin uitare constantă și comportament egocentrist.
Peter are o atitudine indiferentă, de iresponsabil și de încrezut neînfricat când trebuie să înfrunte pericolul. Barrie scrie că atunci când Peter a crezut că va muri pe Stânca lui Marooner, el a fost speriat, dar a simțit numai un fior pe când orice altă persoană s-ar fi simțit speriată de moarte. Cu atitudinea sa lipsită de griji față de moarte, el spune: "A muri va fi o aventură grozav de importantă". El repetă această replică, fiind adult în filmul Hook (1991), în timpul luptei cu Hook aproape de punctul culminant al filmului. Atunci el inversează fraza chiar la finalul filmului, afirmând: "A trăi va fi o aventură grozav de importantă". Această replică a fost de fapt preluată din finalul ultimei scene din piesa de teatru, când naratorul nevăzut și fără nume cugetă la evenimentele care se desfășurau dacă Peter ar fi rămas cu Wendy, astfel încât vorbele lui ar fi devenit: "A trăi ar fi o aventură grozav de importantă!", "dar el nu a reușit să se obișnuiască cu ea".Barrie, J M. Peter Pan. Hodder & Stoughton, 1928, Act V, Scene 2
În unele variante ale poveștii și în unele sub-produse, Peter poate fi și foarte egoist și arogant. În Adaptarea Disney (1953), Peter este foarte critic și pompos (de exemplu, îi numește "capete seci" pe băieții pierduți și când spun copiii familiei Darling că ar trebui să se întoarcă acasă imediat, el înțelege greșit dorința lor și presupune cu furie că ei vor să crească mari). Totuși, el are un puternic simț al dreptății și întotdeauna sare imediat în ajutorul celor aflați în pericol.
În filmul de acțiune din 2003, Peter Pan este sensibil în privința subiectului "a crește mare". Când e confruntat de Hook în privința faptului că Wendy va crește, se va căsători și eventual "va închide fereastra" în fața lui Peter, el devine foarte deprimat și în cele din urmă renunță la Wendy.
Abilități miniatura|Statuia lui Peter Pan dedicată actriței Mary Martin, în fața Bibliotecii Publice din Weatherford, Texas. Sculptură de Ronald Thomason, dezvelită în 1976. Abilitatea arhetipală a lui Peter este tinerețea lui nemuritoare. În Peter și Wendy este explicat că Peter trebuie să uite aventurile și ceea ce învață despre lume pentru a rămâne ca un copil. Prequel-urile neautorizate scrise de Barry și Pearson atribuie tinerețea eternă a lui Peter faptului că a fost expus la pulbere de stele, o substanță magică, care a căzut pe pământ.
Capacitatea lui Peter de a zbura este explicată fără consecvență. În Mica pasăre albă, el este capabil să zboare pentru că el – ca toți bebelușii – este parțial pasăre. În piesa de teatru și în roman, el îi învață pe copiii familiei Darling să zboare folosind o combinație de "gânduri drăguțe și minunate" (care au devenit "gânduri fericite" în filmul lui Disney) și praf de zână; nu este clar dacă el vorbește serios că "gânduri minunate" sunt necesare (s-a făcut în roman precizarea că aceasta era numai o diversiune pentru ca alții să nu afle că praful de zână era de fapt sursa adevărată a zborului), sau dacă are și el nevoie de praful de zână. Totuși, în Dedicația lui Barrie la piesa de teatru Peter Pan, Băiatul care a refuzat să crească,Barrie, J M. Peter Pan. Hodder & Stoughton, 1928, To the Five - A Dedication autorul atribuie ideea că praful de zână este necesar pentru zbor unor considerații mai practice: ...after the first production I had to add something to the play at the request of parents (who thus showed that they thought me the responsible person) about no one being able to fly until the fairy dust had been blown on him; so many children having gone home and tried it from their beds and needed surgical attention. (română...după prima producție a trebuit să adaug ceva piesei la cererea părinților (și astfel au dovedit că ei mă considerau persoană responsabilă) despre faptul că nimeni nu era capabil să zboare până când nu sufla cineva praf de zână asupra lui; atât de mulți copii merseseră acasă și încercaseră să zboare de pe paturile lor și au avut nevoie de intervenții chirurgicale.) - J.M. Barrie
În Hook, adultul Peter nu este capabil să zboare până când își amintește "gândul său fericit". Capacitatea de a zbura este atribuită și prafului de zână – în aparență identic cu praful de zână – în prequel-urile Starcatchers (Cei care prind stelele).