Alegerile legislative din Franța au avut loc la 17 iunie 1951.

Context

Aceste alegeri au avut loc într-un context de criză politică. Într-adevăr, majoritatea aflată la putere, reprezentată de a Treia Forță care cuprinde MRR, SFIO, Radicalii, UDSR și Moderații era constant criticată datorită unor dezacorduri puternice între membrii săi și schimbării permanente de miniștri începând de la înființarea ei. Confruntată cu frica de a pierde alegerile în favoarea Partidului Comunist Francez, a cărui popularitate continuase să se mențină. Un adversar mai temut era RPF, un partid nou fondat și condus de Charles de Gaule personal, care a obținut succese strălucitoare începând cu alegerile municipale din 1947 (40% din voturile exprimate) și susține a avea un milion de membri începând cu 1948. Pentru a rezolva problema, liderii celei de-a Treia Forță au susținut adoptarea unei noi legi electorale, legea aparențelor, care permite liste cu acordurile din trecut înainte de alegeri pentru a câștiga toate voturile, dintr-un departament dat în cazul în care adăugarea de voci depășește 50% din voturile exprimate, iar acest lucru fiind indiferent de scorul altor liste.

Tipul de alegeri

Reprezentarea proporțională a plurinominalelor, urmărind metoda cel mai mare excedent în 103 circumscripții, în conformitate cu legea aparențelor: listele au fost „legate” înainte de alegeri, câștigând toate locurile în circumscripția, în care vocile lor ajutau pentru a obține o majoritate absolută de voturi exprimate. Existau 627 de locuri.

Prezența forțelor

Peisajul politic francez este despicat în trei forțe politice majore. A Treia Forță cuprinde partidele de guvernământ, și anume Partidul Socialist, Moderații, MRP, Partidul Radical Și UDSR. Această largă coaliție se întinde de la stânga la dreapta, trecând pe lângă centru-stânga și centru-dreapta, urmărește ca obiectiv principal prezervarea unui regim de haos, care s-ar putea concretiza în cazul în care comuniștii pe de o parte, și gaulliștii pe de altă parte, pun părțile guvernului în minoritate. Mulțumită legii de aparență, a Treia Forță speră să limiteze creșterea puterii adversarilor săi, în același timp rămânând la putere. Partidul Comunist este, pentru prima dată de la începutul Republici a patra grav slăbit. Eșecul suportat în urma grevelor din 1947 și 1948 și înfrângerea zdrobitoare în urma alegerilor municipale din 1947, în timpul căreia, a Treia Forță a ajutat să marginalizeze mai ales Partidul Comunist (PCF pierde chiar patruzeci de orașe, șaizeci in Seine), această coaliție larga pierde susținători. Guvernele succesive de lucru sunt hotărâte să excludă sistemul de PC-uri politice, inclusiv o nouă lege electorală, vot pentru Consiliul Republicii, creșterea greutății comunităților rurale, ostilă față de comuniști și de introducerea votului majoritar în cadrul departamentelor importante (79 in total), care a avut efectul de a permite eliminarea de candidați comuniști, nu poate conta pe nici un aliat cu care să încheie acorduri electorale. Constituția Forței a Treia nu lasă practic nici o șansa de succes în Partidul Comunist, mai mult ca niciodată exclus din sistemul de partide din Republică. Adunarea poporului francez, condusă de Charles de Gaulle, este o forță politică nouă, respingând în mod explicit sistemul instituțional, pe care a treia forță ar trebui să conteze, de asemenea. Triumfătoare la ultimele alegeri municipale, RPF a amenințat să concureze cu a Treia Forță de dreapta, apoi, desigur, acesta din urmă putea să se regăsească prinsă la mijloc între o opoziție comunistă, pe de o parte, si de una gaullista, pe de alta. Campania agresivă condusă de gaulliști și, eventual discursul lor, constant critic, a sfârșit prin înspăimântarea opiniilor, fiind puțin probabil ca în momentul închiderii urnelor de vot, succesul gaullist de la alegerile legislative să cunoască amploarea celor municipale.

Rezultate

Prezența la vot:

Participare Numărul de persoane % din inregistrare +/- Inregistrați24 550 523100%-Voturi19 670 65580,1%+2,1 Abțineri4 879 86919,8%-2,1 Voturi exprimate 19 129 06477,9%+1,3

Rezultate:

+ Rezultatele alegerilor pentru Adunarea Națională4' ! Partid !! Voturi! % |A Treia Forță Politică)||9 659 198||align="right"|51,0 %'''Secțiunea Franceză a Internațioanlei Muncitorești 2 744 84214,5 %Gruparea Stângă Republicană 1 887 58310,0 % MRP2 369 77812,5 %Moderați2 656 99514,0 %Alte partide :Partidul Comunist Francez4 910 54725,9 % Gruparea poporului francez 4 125 49221,7 %Extrema stangă146 0580,8 %Diverse stânga33 3930,2 %Neclasificate87 3460,4 %

Componența Adunării Naționale

+Membrii secunzi a legislației pe grupul politic Afiliație! Politica de grup MembriStângaComunist& conexe103 Socialist & conexe107Centru și StângaUniunea Democrată Socialistă și a Rezistenței & conexe16Gruparea Democrat africană 3Republican, Radical si Radical Socialist& corelate74Centru DreaptaMRP& conexe95DreaptaRepublicanii independeți & conexe53CRAPS si Aliate Democraților Independenți & conexe43Gruparea Poporului Francez& conexe121-Nînscriși10 Două Locuri TOM au fost neocupate

Analiza rezultatelor PCF conduce în ceea ce privește industria de voturi, dar a pierdut 79 locuri, și RPF a devenit cel mai mare partid în cadrul Adunării, fără a putea preveni ca forțele combinate care formau a Treia Forță să câștige alegerile, în ciuda colapsului PRM, care a pierdut 78 de locuri și mai mult de jumătate din electorat, pe care niciodată nu-l va recupera.

Categorie:Alegeri în Franța Categorie:1951 în Franța