Toader Hrib, cunoscut în satul natal sub porecla „Garuță”, (n. 22 iunie 1897, Arbore, Bucovina, azi în județul Suceava – d. 28 iunie 1990, Arbore) a fost un țăran bucovinean autodidact, care a moștenit și a strâns o colecție cu caracter istoric și etnografic, înființând un Muzeu de istorie și artă populară în locuința sa din satul Arbore.

Biografie

S-a născut în 1897 în familia țăranilor arboreni Gheorghe și Maria Hrib, neștiutori de carte. A urmat cursurile școlii primare, fiind printre puținii copii din generația sa care a mers la școală, și a absolvit șapte clase. Familia locuia într-o casă de pe ulița care duce spre Dealul Țapului (Ciuporniță). Deși era neștiutor de carte, tatăl său avea un deosebit respect pentru învățătură și păstra în casă aproape 200 de volume.Prof. Gh. Dolinski - "Toader Hrib, un om cât un veac", în "Crai Nou", 22 iunie 2017 Țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei generații un mic tezaur format din diferite obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi etc. Bunicul și apoi tatăl său strângeau aceste obiecte vechi într-o ladă mare. Moștenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la înaintașii săi, Toader Hrib a colindat localitățile din jurul satului Arbore și a cumpărat, acolo unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodăria țăranilor.

În Primul Război Mondial a fost luat în armata austriacă la vârsta de 17 ani, plecând pe front împreună cu tatăl său, și a luptat timp de aproximativ trei ani.

Adversar declarat al alcoolului și al tutunului și promotor al bunelor moravuri, în perioada interbelică el a luat parte la diferite congrese ținute la Cernăuți sau la București. S-a implicat în conducerea comunei Arbore între anii 1930-1948, îndeplinind în mai multe rânduri funcția de primar și de membru al Consiliului local. A fost, de asemenea, președinte de cooperativă în câteva legislaturi. În perioada regimului comunist, a fost arestat, fiind denunțat că ascultă postul Radio Europa Liberă. Deși aparatul radio marca „Pionier”, care prindea doar posturile ce transmiteau pe unde lungi, nu putea recepționa emisiunile Europei Libere, Toader Hrib a fost condamnat la închisoare.Mircea Radu Iacoban - "Colțul Condeierului. Să vezi și să nu crezi. Bate vîntul...", în "Monitorul de Suceava", 16 septembrie 2005

În perioada celor două războaie mondiale și a anilor de închisoare, o mare parte din obiecte și materiale, alături de unele manuscrise, s-au pierdut. Ieșit din închisoare, el a continuat să strângă picturi, obiecte de cult, obiecte casnice, unelte agricole ieșite din uz etc. A încercat să obțină aprobarea oficială pentru a deschide un muzeu în locuința sa, dar nu a reușit.

Valoarea colecției sale a fost recunoscută după ce, la începutul anului 1966, o parte din colecția sa a fost cumpărată de Muzeul Județean Suceava, pentru a fi expusă în vitrinele acestuia. În același an, Comitetul raional de partid Rădăuți și-a dat avizul pentru a fi deschisă o colecție muzeală în locuința sa. S-a trecut la etichetarea obiectelor din muzeu, iar pe fațada casei sale s-a pus o placă pe care scria „MUZEU”; mai târziu, la poartă a fost amplasată și o pancartă pe care scria „MUZEUL TOADER HRIB”. Muzeul era adăpostit în două camere și în cerdacul casei.

În muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat (cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, căști și ghiulele, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, o balanță, Ocaua lui Cuza, „Istoria frumosului Arghir”, tipărită în chirilică, scara șeii haiducului Darie, fluiere, cimpoi, fotografii vechi, ouă încondeiate, ștergare, icoane etc.) Cât a trăit, Toader Hrib a dorit să-și primească personal vizitatorii. Anual, mii de vizitatori de pe toate meridianele lumii au trecut pragul acestui muzeu, la sfârșitul anului 1979 fiind trecuți în jurnal aproape 70.000 vizitatori.Prof. Gh. Dolinski - "Toader Hrib – 110 ani", în "Crai Nou", 22 iunie 2007 Renumele muzeului a depășit granițele țării: în anii 1974-1975, Toader Hrib a primit o scrisoare expediată din Australia, pe care, la rubrica destinatarului, era scris doar „Toader Hrib, România”.

Toader Hrib a decedat la 28 iunie 1990 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii Arbore.

Societatea de cumpătare „Trezvia” În contextul greutăților economice și sociale de după Primul Război Mondial și al înmulțirii cârciumilor din comună, Toader Hrib s-a numărat printre gospodarii din Arbore care, la 29 aprilie 1923, au pus bazele unei societăți de cumpătare (temperanță) numită „Trezvia”. Societatea avea drept scop combaterea beției, abținerea membrilor de la consumul de băuturi spirtoase, închiderea cârciumilor și sprijinirea unei legislații care să restrângă fabricarea și desfacerea băuturilor alcoolice.Mircea Pahomi - "Societatea de cumpătare TREZVIA, comuna Arbore – Suceava" (manuscris dactilografiat).

La 17 iunie 1923 s-a întocmit un comitet provizoriu, în care Toader Hrib a fost ales vicepreședinte. La adunarea generală constitutivă, ținută la 27 iulie 1923, a fost ales comitetul societății, Toader Hrib fiind ales președinte al comitetului. Ședințele comitetului s-au ținut inițial în casa lui Ioan Ursan, iar ulterior în cea a lui Toader Hrib.

Statutul societății a fost aprobat în 1923, iar societatea a fost înregistrată ca persoană juridică la Tribunalul Suceava la 31 iulie 1924. Societatea și-a desfășurat activitatea în special în perioada 1923-1932, prin adunări, conferințe, șezători și numeroase intervenții pe lângă autoritățile locale și centrale pentru închiderea cârciumilor. Potrivit lui Mircea Pahomi, însemnările păstrate de Toader Hrib au constituit una dintre sursele documentare privind activitatea societății.

Acțiunile antialcoolice ale societății au stârnit împotrivirea cârciumarilor din sat. În 1924, în urma campaniei pentru abținerea de la alcool, președintele „Trezviei” din Arbore, Toader Hrib, și preotul satului au fost bătuți de un grup de 70-80 de persoane, instigate de cârciumarii locali, care se vedeau stânjeniți în comerțul lor.Ion Drăgușanul - "Povestea așezărilor bucovinene (revăzută): Arbore", dragusanul.ro

Citate

Lucrări publicate Cronica de la Arbore (Ed. Junimea, Iași, 1972)

Referințe

Bibliografie Prof. Gh. Dolinski - "Toader Hrib – 110 ani", în "Crai Nou", 22 iunie 2007 Mircea Radu Iacoban - "Colțul Condeierului. Să vezi și să nu crezi. Bate vîntul...", în "Monitorul de Suceava", 16 septembrie 2005 Prof. Gh. Dolinski - "Toader Hrib, un om cât un veac", în "Crai Nou", 22 iunie 2017 Mircea Pahomi - "Societatea de cumpătare TREZVIA, comuna Arbore – Suceava" (manuscris dactilografiat)

Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Decese în 1990 Categorie:Români bucovineni Categorie:Autodidacți români Categorie:Oameni din județul Suceava Categorie:Colecționari români Categorie:Muzeografi români