Dioxidul de azot este un compus chimic cu formula NO2. Fiind unul dintre oxizii azotului, NO2 este un intermediar în sinteza industrială a acidului azotic, milioane de tone sunt produse în fiecare an. Acest gaz toxic, roșu-brun are un miros caracteristic ascuțit și este un proeminent poluant al aerului. Dioxidul de azot este o moleculă paramagnetică.
Proprietăți E un gaz mai greu decât aerul. La temperaturi peste 140°C este doar monomer, la temperaturi mai joase este parțial dimerizat la tetraoxid de azot iar culoarea spre incolor corespunzător nivelului de dimer care e de 100% la punctul de solidificare. Deplasarea echilibrului cu modificarea temperaturii se poate observa prin modificarea culoriiRipan, Ceteanu, p. 315.
În atmosferă de dioxid de azot pot arde metale (magneziu, zinc, cupru încălzite puternic, sodiu slab încălzit, potasiu la rece) și nemetale (carbon, sulf, fosfor).
Surse generate de om si expunere Pentru publicul larg, cele mai evidente surse de dioxid de azot sunt motoarele cu ardere internă, care ard combustibili fosili. În exterior, dioxidul de azot poate fi rezultatul traficului auto.
În spațiile închise expunere apare de la fumul de țigară, încălzire pe baza de butan și kerosen și de la sobe.
Note
Bibliografie Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză) Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961
Legături externe International Chemical Safety Card 0930 NIOSH Pocket Guide to Chemical Hazards WHO-Europe reports: Health Aspects of Air Pollution (2003) (PDF) Nitrogen Dioxide Air Pollution Nitrogen dioxide pollution in the world (image)