Cimitirul Père-Lachaise este cel mai mare cimitir din Paris și unul dintre cele mai renumite din lume. Situat în 20-lea arondisment al orașului, cimitirul reunește mormintele a mulți oameni celebri.
Acest cimitir este recunoscut drept monument istoric din 24 iunie 1993. 220px|right|thumb|Cimitirul Père-Lachaise
Istorie 200px|thumb|Mormântul lui George Enescu Una din cele șapte coline a orașului Paris, numită Champ-l'Évêque, deoarece a aparținut în Evul Mediu episcopului Parisului, a fost numită în secolul al doisprezecelea Mont-aux-Vignes, fiind utilizată pentru culturi ce se realizau în acea epocă. În 1430, un negustor bogat numit Régnault de Wandonne cumpără moșia în scopul de a construi o casa de lux.
Două secole mai târziu, iezuiții dobândesc terenul, în scopul de a îl transforma într-un loc de odihnă și de convalescență. Casa îl adapostește câteva ore pe tânărul rege Ludovic al XIV-lea, venit să participe la luptele din timpul răscoalei. Acest eveniment va da locului numele de Mont-Louis. Dar ocupantul său cel mai faimos a fost François d'Aix de La Chaise (1624-1709), numit și Père La Chaise, duhovnic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, care a exercitat o influență moderatoare asupra acestuia în lupta împotriva jansenismului. A rămas acolo din 1675 până la moartea sa în 1709.
Contele de La Chaise, frate al părintelui iezuit, a dat multe petreceri pe acest teren, care au contribuit la extinderea și înfrumusețarea sa. Dar în 1762 Societatea lui Isus a fost forțată să cedeze teren, din cauza unei datorii a tatălui Jacy. De-a lungul anilor grădinile au fost abandonate, iar proprietarii s-au succedat, pentru ca în final terenul să revină prefectului Senei, Nicolas Frochot, contra sumei de 180.000 de franci.
Odată cu închiderea Cimitirului Inocentilor la 1 decembrie 1780, prin aplicarea întârziată a legii din 1765 care interzicea cimitirele în oraș, Parisului încep să îi lipsească locuri de înmormântare. Napoleon Bonaparte, pe vremea aceea consul, a decretat că "fiecare cetățean are dreptul de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, și, în vestul orașului, cimitirul Passy.
Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neo-clasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția sa de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului, sub forma unei grădini imense amenajate în stil englezesc, cu numeroase alei, copaci și plante de diferite specii și căptușite cu morminte sculptate. Acesta va proiecta monumente funerare, dintre care însă niciunul nu va fi realizat până la urmă, cu excepția mormântului familiei Greffuhle, în stil pur neo-gotic.
În data de 21 mai 1804 cimitirul a fost deschis oficial printr-o primă înmormântare: aceea a unei fetițe de cinci ani, Adélaïde Paillard de Villeneuve, originară din Faubourg Saint-Antoine. Cimitirul fusese inițial destinat parizienilor din zona celor patru arondismente de pe malul drept al Senei(al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al optulea, la acea data). Dar cimitirul nu corespundea dorințelor parizienilor, care au fost reticenți să fie înmormântați într-o zonă înaltă, din afara Parisului, într-un cartier sărac.
În 1804 cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor cimitirul număra 44, apoi 49 în 1806, 62 în 1807 și 833 în 1812. În 1817, pentru a reconstrui imaginea cimitirului, primarul orașului Paris organizează transferul rămășițelor lui Pierre Abélard și Héloïse d’Argenteuil, precum și cele ale lui Molière și La Fontaine. A fost de ajuns: în 1830, numărul mormintelor ajunge la 33 000. Cimitirul Pere Lachaise a cunoscut în acea perioadă cinci extensii: în 1824, 1829, 1832, 1842 și 1850. Acestea i-au permis să crească de la 17 de hectare (175,800 m2) la 43 de hectare (439,300 m2) pentru cele 70 000 de morminte, 5300 copaci, o sută de pisici și două milioane de vizite.
Iluștri sculptori și arhitecți vor face din acest loc un muzeu din secolul al XIX-lea: printre ei, Guimard, Garnier, Visconti, Paillard și Barris. Biserica și portalul principal al timpului (Boulevard de Menilmontant) au fost proiectate de arhitectul neoclasic Étienne-Hippolyte Godde în 1823 și 1825. David d'Angers a creat cele mai multe monumente din "Cartierul mareșalilor Imperiului".
În timpul Comunei din Paris, în mai 1871, Père Lachaise a fost scena unui adevărat război civil, din cauza locației sale strategice pe colină. Artileria a fost instalată în inima cimitirului, dar aceasta a fost rapid înconjurată. Cei 147 de supraviețuitori au fost împușcați la 28 mai 1871, în fața peretelui care a luat apoi denumirea de perete al federaților, în partea de sud a cimitirului.
Abia la sfârșitul secolului, în 1894, au inceput lucrările la columbar și crematoriu, concepute în 1886 de Jean Camille Formigé în stil neo-bizantin. Ansamblul a fost finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Mars.
Monumente
În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: Imre Nagy, prim-secretar al Partidului Comunist din Ungaria în 1956; monument ridicat de către Liga Maghiară pentru Drepturile Omului în 1988, marcând aniversarea a 30 de la executarea lui; personalul municipal al orașului Paris; un imens mausoleu, în care se odihnește Adolphe Thiers, a fost realizat lângă capelă.
Români În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Ana, contesă de Noailles, George Enescu, Elvira Popescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane, Alexandru Vona.
Personalități de origine română înmormântate la Père-Lachaise Nume Ocupație Imaginea mormântului Parcelă, alee, rând, urnă funerară Categorie la Commons Jules Perahim(24 mai 1914 – 2 martie 2008) pictor 90px Parcela 7Allée Héloïse et AbélardRândul 9, lângă zid Grave of Vanci Nina Behar(25 mai 1930 - 25 martie 1989) regizoare de filme documentare 90px Parcela 7Avenue Casimir PerierRândul 4 Grave of Behar Silva-Gabriela Beju(30 mai 1947 – 13 ianuarie 2021) sculptoriță 90px Parcela 12Chemin TalmaRândul 2 Grave of BejuGheorghe Bibescu(26 aprilie 1802 – 1 iunie 1873)Marițica Bibescu(1 august 1815 – 27 septembrie 1859)Anna de Noailles(15 noiembrie 1876 – 30 aprilie 1933)domnitor al Țării Româneștiprințesăscriitoare și poetă 90px Parcela 28Chemin du DragonRândul 1 Grave of NoaillesMihai Ghica(30 martie 1839 – 10 februarie 1926)Alexandrina Ghica(? 1840 – 23 martie 1903)prințprințesă 90px Parcela 29Chemin du DragonRândul 1 Grave of Ghika Eutimia Baboeanu(20 ianuarie 1863 – 23 aprilie 1892) 90px Parcela 44Avenue Transversale nr. 2Rândul 6 Grave of Baboeanu Mihail Mărgăritescu(? 1831 – 20 august 1885) politician, senator 90px Parcela 44Avenue des Etrangers morts pour la FranceRândul 1 Grave of Margaritesco Mattei Dogan(16 octombrie 1920 – octombrie 2010) sociolog, politolog 90px Parcela 48Chemin Casimir DelavigneRândul 1 Grave of DoganGeorge Enescu(19 august 1881 – 4 mai 1955)Maria Tescanu Rosetti(18 iulie 1879 – 23 decembrie 1968)compozitor, violonist, dirijorprințesă 120px Parcela 68Avenue de la ChapelleRândul 1 Grave of Enesco George Barbu Știrbei(1 aprilie 1828 – 15 august 1925) prinț, politician, ministru 90px Parcela 70Avenue CailRândul 1 Grave of Consuelo Fould George Apostu(20 decembrie 1934 – 13 octombrie 1986) sculptor 90px Parcela 75Chemin SerréRândul 7 Grave of Apostu Elvira Popescu(10 mai 1894 – 11 decembrie 1993) actriță, director de teatru 90px Parcela 85Avenue Transversale nr. 3Rândul 1 Grave of Popesco Stan Golestan(7 iunie 1875 – 21 aprilie 1956) compozitor 120px Parcela 87Columbarurna 1540 Grave of Stan Golestan Mirea Alexandresco(18 iulie 1920– 1 decembrie 1990) regizor și scenarist 120px Parcela 87Columbarurna 4694 Grave of Mirea Alexandresco Dumitru Milcoveanu(3 ianuarie 1914 – 31 ianuarie 1985) compozitor, pianist 120px Parcela 87Columbarurna 5260 Grave of Milcoveanu Ștefan Gane(? 1924 – ? 1988) arhitect 120px Parcela 87Columbarurna 5399 Grave of Gane Marcel Mihalovici(22 octombrie 1898 – 12 august 1985) muzician, compozitor 100px Parcela 87Columbar (subsol)urna 16083 Lucian Raicu(12 mai 1934 – 22 noiembrie 2006) critic literar, scriitor 100px Parcela 87Columbar (subsol)urna 22983 Sonia Larian(15 mai 1931 – ? 2016) scriitoare 100px Parcela 87Columbar (subsol)urna 22983 Isidore Isou(29 ianuarie 1925 – 28 iulie 2007) poet, dramaturg, regizor 90px Parcela 87Columbar (subsol)urna 24193 Grave of Isou Alexandru Vona(3 martie 1922 – 12 noiembrie 2004) scriitor, inginer 120px Parcela 89Avenue Transversale nr. 3Rândul 3 Grave of Vona Constantin Lahovary(? 1848 – 21 ianuarie 1911) aristocrat 120px Parcela 90Avenue Transversale nr. 3Rândul 2 Grave of LahovaryGeorge Silviu(2 ianuarie 1901 – 16 mai 1971)Renée Silviu(? 1913 – ? 1988)poet, dramaturg, avocatmarionetistă, scenografă 120px Parcela 90Avenue CaretteRândul 7 Grave of Silviu Raoul Gunsbourg(6 ianuarie 1860 – 31 mai 1955) medic, compozitor, director de operă 100px Parcela 96Allée intérieureRândul 1 Lionel Manolesco(28 iunie 1916 – 9 iunie 1944) farmacist, victimă a nazismului 120px Parcela 97Avenue CirculaireRândul 2 Grave of Manolesco Constantin Gh. Pietraru(21 septembrie 1872 – 26 ianuarie 1946) general, atașat militar 90px Parcela 97Avenue CirculaireRândul 2 Grave of Pietraru Nicolae Penescu(28 februarie 1897 – 4 martie 1982) politician, ministru 100px [Ajutați Wikipedia și găsiți mormântul]
Manifestații
Deoarece multe persoane au fost înmormântate acolo și datorită simbolicii locului, cimitirul Père Lachaise a fost și este încă un loc de manifestații și de comemorari, legate in special de Comuna din Paris. Aceste comemorări sunt cea mai mare parte organizate de partidele socialiste și comuniste. După al doilea război mondial, la aceasta se adaugă comemorări ale victimelor nazismului, monumente dedicate victimelor de război din lagărele de concentrare și de exterminare.
Puncte de atracție
Cimitirul este foarte vizitat (multe ghiduri organizează conferințe pe teren) și o bibliografie largă îi este dedicată. Dintre motive: Nenumărate personalități (dintre care Jim Morrison, solicitat în mod expres); o mare gradină pitorească, umbrită, cu poteci întortocheate pe deal, scări; morminte decorate artistic, adesea de către cei mai mari sculptori; morminte grandioase.
Multe morminte au persoane care le sunt fidele și care asigură astfel întreținerea acestora.
Bibliografie
Pascal Payen-Appenzeller, ill. Jean-Claude Debeurme, Promenades hors sentiers au bois du Père-Lachaise : Arbres et souches tumulaires, Le piéton de Paris (Yvelinédition) 2005, 96 p. (ISBN 2-84668-045-0)
Note
Categorie:Arondismentul 20 din Paris Categorie:Cimitire din Franța