miniatura|upright=2|Situația celor două „blocuri”, de Vest și de Est, în jurul anului 1980Legendă:Gherile comuniste = X, gherile anticomuniste = X, alte conflicte = X Mișcarea de Nealiniere (MNA) este o organizație interguvernamentală de state care nu se consideră aliniate oficial cu sau împotriva unui bloc de putere majoră. Mișcarea a fost fondată în mare parte de Jawaharlal Nehru, primul prim-ministru al Indiei, Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului și Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. A fost înființată la Belgrad în 1961. În 2009, organizația era alcătuită din 118 membri și 17 observatori. Scopul organizației, conform Declarației de la Havana din 1979 este de a asigura „independența națională, suveranitatea, integritatea teritorială a țărilor nealiniate” în „lupta lor împotriva imperialismului, colonialismului, neo-colonialismului, rasismului și a tuturor formelor de agresiune, ocupație, dominație, interferență sau hegemonie străine, precum și împotriva unei mari puteri și a unui bloc politic”. Aproximativ două treimi din statele ONU fac parte din Mișcarea de Nealiniere, care cuprinde 55% din populația mondială, în special state în curs de dezvoltare sau care fac parte din lumea a treia.Grant, Cedric. "Equity in Third World Relations: a third world perspective." International Affairs 71, 3 (1995), 567-587.

Membrii care făceau parte din organizație au fost: Iugoslavia, Argentina, OPASV, Cipru și Malta. Brazilia nu a fost niciodată membru oficial, dar obiectivele sale sunt comune cu cele ale Mișcării de Nealiniere, iar deseori sunt trimiși observatori la congresele sale. Organizația se străduia să fie o alianță la fel de apropiată precum NATO (1949) sau Pactul de la Varșovia (1955), însă nu era suficient de unită, iar mulți membri ai acesteia erau destul de aliniați cu una sau cealaltă din marile puteri. În plus, unii membri au fost chiar implicați în conflicte dure cu alți membri (ex. India și Pakistan, Iran și Irak). Mișcarea s-a întrerupt din cauza propriilor contradicții interne, când Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul în 1979. În timp ce aliații sovieticilor sprijineau invazia, alți membri ai mișcării (în special statele islamice) au condamnat-o.

Deoarece Mișcarea de Nealiniere a fost înființată ca o încercare de a contracara Războiul Rece, s-a zbătut să găsească relevanță, deoarece Războiul Rece se sfârșise. După destrămarea Iugoslaviei, un membru fondator, statutul de membru a fost suspendat în 1992 la Întâlnirea Ministerială a Mișcării, ținută în New York în cadrul sesiunii anuale implicite a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. La congresul Mișcării de la Jakarta, Indonezia (1-6 septembrie 1992), Iugoslavia a fost suspendată sau exclusă din cadrul Mișcării. Stalele succesoare RSF Iugoslavia nu au prezentat un mare interes pentru integrare, deși unele aveau statut de observator. În 2004, Malta și Cipru au încetat să mai fie membre și au aderat la Uniunea Europeană. Belarus este singurul stat european membru al Mișcării. Turkmenistan, Belarus și Republica Dominicană sunt cele mai recente state membre. Aderarea Bosniei și Herțegovinei și a Costei Rica au fost respinse în 1995, respectiv 1998.

Summit-uri 24px|link=Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Belgrad, 1-6 septembrie 1961 24px|link=Republica Arabă Unită Cairo, 5-10 octombrie 1964 24px|link=Zambia Lusaka, 8-10 septembrie 1970 24px|link=Algeria Algeria, 5-9 septembrie 1973 24px|link=Sri Lanka Colombo, 16-19 august 1976 24px|link=Cuba Havana, 3-9 septembrie 1979 24px|link=India New Delhi (planificat inițial în Baghdad), 7-12 martie 1983 24px|link=Zimbabwe Harare, 1-6 septembrie 1986 24px|link=Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Belgrad, 4-7 septembrie 1989 24px|link=Indonezia Jakarta, 1-6 septembrie 1992 24px|link=Columbia Cartagena de Indias, 18-20 octombrie 1995 24px|link=Africa de Sud Durban, 2-3 septembrie 1998 24px|link=Malaysia Kuala Lumpur, 20-25 februarie 2003 24px|link=Cuba Havana, 15-16 septembrie 2006 24px|link=Egipt Sharm El Sheikh, 11-16 septembrie 2009 24px|link=Iran Kish, 2012

Secretari generali Secretarii generali ai Mișcării de Nealiniere Nume Stat Partid Început Sfârșit Josip Broz Tito Liga Comuniștilor din Iugoslavia 1961 1964 Gamal Abdel Nasser 24px Uniunea Arabiei Socialiste 1964 1970 Kenneth Kaunda Partidul Unitar Național Independent 1970 1973 Houari Boumédienne Consiliul Revoluționar 1973 1976William Gopallawa Independent 1976 1978 Junius Richard Jayawardene Partidul Național Unitar 1978 1979 Fidel Castro Partidul Comunist din Cuba 1979 1983 N. Sanjiva Reddy Janata Party 1983 Zail Singh Partidul Congresist 1983 1986 Robert Mugabe UANZ-FP 1986 1989 Janez Drnovșek Independent 1989 1990 Borisav Jovici Partidul Socialist din Serbia 1990 1991 Stjepan (Stipe) Mesici Uniunea Democrată a Croaților 1991 Branko Kostić Partidul Democratic al Socialiștilor din Muntenegru 1991 1992 Dobrica Ćosić J. O. Onwuka, The Third World in Social Science Perspective, Fasmen Educational & Research Publications, 2008, p. 52. Partidul Socialist din Serbia 1992 Suharto Golkar 1992 1995 Ernesto Samper Pizano Partidul Liberal Columbian 1995 1998 Andrés Pastrana Arango Partidul Conservator Columbian 1998 Nelson Mandela Congresul Național din Africa 1998 1999 Thabo Mbeki Congresul Național din Africa 1999 2003Mahathir bin Mohammad Organizația Națională a Malaiezilor Uniți 2003 Abdullah Ahmad Badawi Organizația Națională a Malaiezilor Uniți 2003 2006 Fidel CastroFidel Castro nu a putut participa la conferință datorită intervenției chirurgiei gastrice și a fost înlocuit de fratele mai mic al acestuia, Raúl Castro. Vezi "Castro elected President of Non-Aligned Movement Nations", People's Daily, 16-09-2006. Partidul Comunist din Cuba 2006 2008 Raúl Castro Partidul Comunist din Cuba 2008 2009 Hosni Mubarak Partidul Național Democratic 14 July 2009 2010

State membre și reprezentanți

Foști membri

22px Republica Arabă Yemen 22px Republica Democratică Populară Yemen

Note

Legături externe

Categorie:Fondări în 1961 Categorie:Mișcări politice Categorie:Organizații internaționale Categorie:Războiul Rece