300px HayabusaFuncție:Sondă spațialăOrganizație: JAXAȚara de origine:JaponiaTipul misiunii:Luarea de probe asteroidaleLansare:9 mai 2003 (Centrul Spațial Uchinoura, Japonia)Aterizare:13 iunie 2010 (Woomera Prohibited Area, Australia)Vehicul de lansare:M-VGreutate:510 kg (380 kg greutate proprie)Motoare:12 motoare chimice și 4 motoare ionice cu xenonInstrumente la bord:AMICA, LIDAR, NIRS, XRS,COSPAR ID:2003-019ADurata misiunii:7 ani, 1 lună, 4 zileDistanța parcursă: ca. 5-6 miliarde kmCostul misiunii:18 miliarde yeni

a fost prima sondă spațială fără pilotaj uman la bord care a reușit să călătorească spre un alt corp ceresc decât Luna, să aterizeze și să se întoarcă pe Pământ.

Misiunea a avut loc în regia agenției japoneze de explorare a cosmosului JAXA, iar asteroidul vizitat a fost 25143 Itokawa (1998 SF36). Asteroidul, despre care se crede că s-a format acum 4,6 miliarde de ani, se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ, are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu cea a unui cartof.

Sonda spațială Hayabusa, cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, Hayabusa a studiat forma, rotația, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au fost făcute de la o altitudine de cca. 20 km, dar în noiembrie 2005 Hayabusa a aterizat pe asteroid și a încercat să culeagă probe. Nu este clar dacă prelevarea eșantioanelor a funcționat cum era așteptat, dar sunt șanse mari ca cel puțin ceva praf să fi fost prelevat în capsula pentru eșantioane. Planul a fost să se tragă cu o bilă de metal în suprafața asteroidului pentru a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră.

Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute.

Probleme în timpul misiunii La scurt timp după lansare, o furtună solară a distrus majoritatea panourilor solare, la 31 iulie 2005 volantul giroscopului pentru controlul axei X nu a mai funcționat, la 5 octombrie 2005 nici cel al giroscopului pentru controlul axei Y.

După decolarea de pe asteroid s-au pierdut comunicațiile cu sonda. Ca remediu, comenzile de la centrul de comandă din Japonia s-au dat în pachete mici, de câte 20 de secunde.

Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării. Ca remediu, au fost folosite motoarele ionice de xenon, și chiar și presiunea exercitată de razele solare (mai puțin de 1 miligram/m²) a fost folosită. Dar 3 din cele patru motoare ionice s-au defectat destul de repede și ele, iar când și al patrulea s-a defectat, inginerii de la sol au improvizat conectând părți care mai funcționau la două motoare diferite folosind o diodă de rezervă pe care o instalaseră pentru conectarea a două motoare ale sistemului de control, sistem ce nu fusese încercat înainte de lansare de frică să nu creeze o sarcină electrică la bord.

Întoarcerea pe Pământ După o călătorie de ca. 6 miliarde de km (cam de 40 de ori distanța între Pământ și Soare), Hayabusa a reintrat în atmosfera Pământului pe data de 14 iunie 2010. La altitudinea de deasupra Indiei, Hayabusa i-a dat drumul capsulei cu eșantioane, care are un diametru de ca. 40 cm și o greutate de 17 kg.http://www.aviationweek.com/aw/generic/story_channel.jsp?channel=space&id=news/asd/2010/06/08/08.xml&headline=Hayabusa%20Sample%20Return%20To%20Land%20June%2013http://mainichi.jp/select/today/news/20100614k0000m040077000c.html?link_id=RSH05 Conform planului, la o altitudine de c. această capsulă s-a debarasat de materialele izolatoare care rezistă la temperaturi de până la , și a deschis o parașută cu care a aterizat în deșertul australian. Sonda-mamă a ars în atmosferă, tot conform planului.

thumb|upright=1.5|Hayabusa filmată la reintrarea în atmosferă cu o cameră de vederi de la bordul unui avion DC-8 Airborne Laboratory al agenției NASA.Full size high bitrate video here (details)

upright=2.0|thumb|Capsula cu eșantioane se vede în fața și mai jos de vehiculul-părinte Hayabusa.

Pe data de 16 noiembrie 2010 JAXA a anunțat că după analizarea eșantioanelor dintr-unul din cele două compartimente ale capsulei, a ajuns la concluzia că majoritatea sunt de origine extraterestră, și în mod sigur de pe asteroidul Itokawa. Analizele făcute cu un așa-numit scanning electrone microscope au arătat că compoziția particulelor- a căror mărime este în mare majoritate mai mică de 10 micrometri- este mai apropiată de cea a meteoriților primitivi decât rocile cunoscute pe Pământ. În eșantioane s-au găsit concentrații de olivină și piroxeni.

Film JAXA a făcut un film documentar de 43 de minute, numit în engleză „Hayabusa Back to the Earth”, despre misiunea Hayabusa.

Note

Bibliografie

Paolo Ulivi & David M Harland, Robotic Exploration of the Solar System Part 3 Wows and Woes 1997-2003, Springer Praxis, 2012 ISBN 978-0-387-09627-8

Legături externe

Situl misiunii la ISAS/JAXA Film la ISAS/JAXA despre misiunea Hayabusa The Great Challenges of "HAYABUSA" - World's first asteroid sample return mission - — Situl oficial JAXA la YouTube Channel

Categorie:Programul spațial japonez Categorie:2003 în zboruri spațiale Categorie:Misiuni de aducere de eșantioane Categorie:Explorare de asteroizi