Aceasta este o listă cronologică a descoperirilor în fizica Soarelui:

Epoca pretelescopului thumb|right|120px| ibn Rushd (Averroes) 350 î.Hr. - Prima referire la o pată solară (Teofrastus din Atena). 28 d.Hr. - Cronicile chineze menționează existența petelor solare 807 - Eihnard menționează existența petelor solare în Viața lui Carol cel Mare. 840 - Filozoful al-Kindi menționează existența petelor solare 1200 - Observații asupra unei pete solare (Ibn Rushd). 1365, 1371 - Cronici rusești descriu pete solare pe discul Soarelui. 1450 - Italianul Guildo Carrara și fiul său observă pete solare. 1607 - Johannes Kepler vede o pată pe Soare, dar consideră că e datorită trecerii planetei Mercur prin fața discului solar.

Epoca telescopului thumb|120px|De Maculis in sole observatis et apparente earum cum Sole conversione - Lucrarea lui Johann Fabricius în care anunță existența petelor solare 1611 - Primele obsevații de pete cu ajutorul telescopului și confirmarea existenței lor de către Johann Fabricius, Galileo Galilei, Christoph Scheiner și Thomas Harriot. 1613 - Publicarea lucrării lui Galilei Istoria e Dimonstrozioni intorno alle Macchie Solari 1630 - Publicarea lucrării lui Scheiner 1769 - Descoperirea efectului Wilson 1814 - Descoperirea spectrului Fraunhofer 1843 - Descoperirea ciclului de 10 ani ai petelor solare de către Samuel Heinrich Schwabe

Epoca fotografiei solare thumb|120px|Hippolyte Fizeau thumb|120px|George Ellery Hale în 1905 1845 - Prima fotografie a Soarelui (daguerrotipie) obținută de fizicienii Hippolyte Fizeau și Léon Foucault 1848 - Rudolf Wolf introduce numărul relativ de pete (numărul Wolf) 1857 - Se construiește telescopul solar de la Kew (Londra), (Anglia) 1858 - Richard Christopher Carrington descoperă mișcarea de derivă a petelor de-a lungul unui ciclu și prima erupție solară în lumină integrată 1863 - Richard Christopher Carrington descoperă rotația diferențiată a Soarelui 1868 - Pierre Janssen descoperă heliul în spectrul protuberanțelor 1869 - Harkness și Charles Augustus Young descoperă linia coronală 5303 (coroniu) 1870 - Young descoperă spectrul fulger al cromosferei 1874 - La Observatorul Regal din Greenwich începe înregistrarea fotografică a petelor 1878 - Descoperirea corelației dintre forma coroanei și ciclul de pete. 1884 - Samuel Pierpont Langley a estimat valoarea constantei solare la 2,903 kW/m², valoare prea mareÎntre 1902 - 1957, Charles Greeley Abbot și alți colaboratori au găsit valori între 1,322 și 1,465 kW/m². Rezultatele măsurătorilor prin satelit arată o medie de 1,367 kW/m². . 1891 - George Ellery Hale obține prima spectroheliogramă. 1896 - Publicarea lucrării lui Pierre Janssen asupra petelor și fotosferei solare.

Epoca Hale-Mont Wilson thumb|120px|Bengt Edlén (dreapta) și Gustaf al VI-lea Adolf 1903 - G. E. Hale construiește primul telescop solar orizontal (Snow). 1906 - Se construiește primul telescop solar vertical la Observatorul Mount Wilson (G. E. Hale). 1908 - G. E. Hale descoperă câmpurile magnetice solare. 1909 - Efectul Evershed (numit după astronomul John Evershed 1924 - G. E. Hale inventează spectrohelioscopul 1930 - Bernard Lyot inventează coronograful 1932 - Se inventează primul filtru monocromatic Hα de către Bernard Lyot 1940 - Bengt Edlén (și Walter Grotrian) descoperă misterul coroniului: este vorba de linia atomului de fier de 13 ori ionozat. 1942 - Emisia în domeniul undelor radio a Soarelui este detectată prin radar.

Epoca spațială 1946 - Se demonstrează existența componentei radiației cosmice solare. 1946 - Obținerea primei spectograme în ultraviolet a Soarelui prin rachete din afara atmosferei terestre. 1948 - Fotografierea imaginii solare în radiații X. 1953 - Se construiește primul magnetograf solar (Horace W. Babcock) 1957 - Înregistrarea celui mai mare maximum solar și organizarea colaborării la Anul Geofizic Internațional 1958 - Parker prevede teoretic existența vântului solar care se descoperă în 1962 prin rachete și sateliți naturali 1964 - 65 - Anii Internaționali ai Soarelui calm. 1969 - Punerea în funcțiune a celui mai mare telescop solar vertical de la Sacramento Peak (Statele Unite) 1976 - Andrei Severnîi descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și 40 de minute . 1981 - NASA procesează datele din 1978 și descoperă o cometă care se prăbușește pe Soare 2004 - Are loc cea mai mare erupție solară înregistrată vreodată

Note

Bibliografie Călin Popovici (coord.), George Stănilă, Emilia Țifrea, Florin Zăgănescu: Dicționar de astronomie și astronautică, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1977 Emilia Țifrea - Soarele, Ed. științifică și enciclopedică București, 1978, pag. 131-133

Legături externe

Descoperiri, Soare * Categorie:Liste astronomie

Categorie:Descoperiri astronomice Categorie:Soare