mini|upright|Generalul Emil Pălăngeanu în 1943Brig.General Emil Palangeanu Emil Pălăngeanu (n. 31 ianuarie 1891, Adjud, Vrancea - d. între 23 ianuarie și 4 februarie 1953, Capul Midia) a fost un general român, decedat în închisoare.
Biografie A absolvit Școala Militară de Ofițeri în 1911.Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529. În anul 1913, fiind un tânăr ofițer, a fost selecționat, împreună cu fratele său, Nicolae, pentru a face parte din primele unități românești de schiori și trupe mobile de munte, foarte necesare, având în vedere în apropierea izbucnirii Primului Război Mondial. Frații Pălăngeanu au fost trimiși în Suedia, la pregătire, iar când au revenit în țară au format nucleul viitorului Regiment de Vânători de Munte, a cărui eficacitate avea să se confirme în timpul războiului și ulterior. Pentru meritele lor din război, cei doi frați au fost decorați cu Ordinul Mihai Viteazul.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 3 Vânători în timpul Operației de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, din toamna anului 1916. „Pentru vitejia și avântul cu care a comandat compania în luptele din 1916, la Boldogvaros, La sita Buzăului și la Gura Siriului, unde atacând la baionetă o companie inamică a distrus-o luîndu-i un rest de 40 de oameni prizonieri. Tot astfel a luptat la Mălaia impotriva unor forțe dușmane covârșitoare.” Înalt Decret no. 611 din 21 iulie 1917
La campionatele naționale de atletism din 1916 a câștigat patru titluri, la aruncarea ciocanului, la aruncarea suliței, la aruncarea discului și la aruncarea greutății.Povestea locotenentului Emil Pălăngeanu, singurul atlet român care a câștigat toate cele patru probe clasice de aruncări, Adevărul, 19 ianuarie 2016Cum a murit, la Canal, un erou. ”Sari, mă, ca iepurele!”, Gazeta Sporturilor, 21 noiembrie 2020 În perioada interbelică, Emil și Nicolae Pălăngeanu s-au dedicat instruirii tineretului românesc, prin educație fizică. În acest scop, cei doi și Victor Bădulescu au înființat pe 17 iunie 1923 Oficiul Național pentru Educație Fizică. De asemenea, Emil Pălăngeanu a fost președinte al Federației Române de Atletism în anii 1933 - 1935 și 1939 - 1940.Cartea de aur a atletismului românesc
Emil Pălăngeanu era aghiotant regal și profesor la clasa specială a Marelui Voievod de Alba-Iulia, viitorul Rege Mihai I, cu care ținea orele de educație fizică. În același timp, era și cadru didactic la Institutul Militar de Educație Fizică. A fost înaintat la gradul de colonel la 10 mai 1934 și la gradul de general de brigadă la 10 mai 1941.
Generalul adjutant Emil Pălăngeanu a fost numit la 23 decembrie 1941 în funcția de comandant al organizației Munca Tineretului Român.Decretul Conducătorului Statului nr. 3.597 din 23 decembrie 1941 pentru numirea Comandantului Organizației „Munca Tineretului Român”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 3 din 3 ianuarie 1942, partea I-a, p. 47.
În perioada 1941-1944 Emil Pălăngeanu a condus organizația Munca Tineretului Român, iar în 1944 a fost numit inspector cu pregătirea premilitară.Generals from Romania
Cariera militară La 31 martie 1929 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel La 10 mai 1934 a fost înaintat la gradul de colonel La 10 mai 1941 a fost înaintat la gradul de general de brigadă
După instalarea guvernului Petru Groza, generalul de brigadă Emil Pălăngeanu a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.
Condamnarea Pălăngeanu a fost arestat la 15 august 1952, în vârstă de 61 de ani, judecat și a condamnat la 60 de luni de muncă forțată, sub acuzația de "activitate dușmănoasă împotriva regimului democrat". A fost deținut în lagărul de la Capul Midia, unde a decedat după Crăciunul anului 1952, se pare că între 23 ianuarie și 4 februarie 1953. Trupul neînsuflețit i-a fost depus în stiva de cadavre din magazia de stuf a Midiei, unde așteptau examenul medicului civil, care trebuia să confirme moartea celor exterminați prin muncă forțată.
Decorații 20px Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 21 iulie 1917Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930 Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa I, pentru sporturi cercetășie (22 septembrie 1931)
Note
Categorie:Nașteri în 1891 Categorie:Decese în 1953 Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Militari români decedați în închisorile comuniste Categorie:Decorați cu Ordinul Mihai Viteazul clasa III, în Primul Război Mondial Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Aruncători cu ciocanul Categorie:Aruncători cu discul Categorie:Aruncători cu greutatea Categorie:Aruncători cu sulița Categorie:Campioni naționali de atletism ai României