Limba siciliană este o limbă romanică vorbită în regiunea italiană Sicilia precum și în Malta, Calabria, Statele Unite ale Americii și Canada.
Introducere Considerată limbă de către autonomiștii sicilieni, însă în mediile științifice considerată dialect aparținând graiului centro-meridional, subgrupul meridional extrem, este vorbită la nivel familiar în sudul Italiei (Mezzogiorno).
De interes special sunt și graiurile siciliene din insulele Eoli, Egadi, Ustica, Pantelleria. Mult influențat de cultura galormană și de italiana literară.
Subdialecte: sicilian occidental: Palermo, Trapani, Marsala, Agrigento sicilian central: dialect galo-sicilian sicilian sud-oriental: Sicilia sud-estică, provincia Ragusa sicilian oriental: Catania, Siracusa siciliana messineză: Messina sicilian insulară: Eolie etc.
Are multe puncte comune și cu limba română studiate intens de lingviști (ex: intiniriri = a întineri, revelată clar de academicianul Alexandru Rosetti)
Un loc important îl are și argoul răufăcătorilor palermitani, numit U Baccagghiu (studiat de Oana Sălișteanu-Cristea si Cătălin Huică). Denumirea sa provine cel mai probabil din franceză (baclage desemnând încuietoarea de la ușă eufemism pentru codificarea verbală).
U Baccagghiu are niște forme lexicale surprinzătoare și de o finețe caracteristică meridionalismului: Attufari - a trage cu arma - sparare Attufatu - înarmat - armato Crucifissu - mic pumnal în formă de cruce Iranza - durere Luttu - pâine Minula'' - femeie amantă
Descriere și specificități
Categorie:Limbi romanice de vest